…o seamă de oameni frumoși ne-am cunoscut sâmbătă și ne-am intrat unul altuia în suflete, la prima conferință pe care am organizat-o în calitate de psiholog- Secretul unui cuplu împlinit-Conferință despre Iubire. Am “disecat” Iubirea pe toate părțile ei, pornind din pântec, trecând prin primii ani de viață, ca mai apoi să creștem mari și să ne uităm și acolo unde…ne doare.

Din experiența mea de viață, din pregătirea mea academică și formarea profesională știu cu certitudine că ființa umană are nevoie de multă putere și o tonă de resurse psihologice pentru a prinde curaj să se uite la sine, să intre acolo… interior intimo mio.. după cum a propovăduit Sf. Augustin. Noi am făcut-o, fiecare s-a uitat în el, sprijinindu-se pe un suport numit simplu NOI, pentru că NOI suntem puternici.

Și nu, sâmbătă nu a fost o simplă conferință, a fost un atelier terapeutic, unul în care în centru a stat sănătatea relațională, iar evoluția ne-a luat pe toți de mână și ne-a urcat încă o scară în infinitul ei.

În ce mă privește, vă mulțumec..

Mulțumesc pentru că mi-ați oferit posibilitatea să vă cunosc, mulțumesc pentru șansa să cresc alături de voi și să învăț, mulțumesc pentru că v-ați deschis sufletele, mulțumesc tuturor celor care sâmbătă ați trecut pragul cabinetului meu.

Promit ca data viitoare să fiu mai bună, mai clară, mai înțeleaptă.. pentru că mă meritați în cea mai excelentă variantă a mea, și pentru voi am datoria să nu mă opresc. Promit s-o respect.

Mulțumesc și pentru că mi-ați demonstrat că sigur sunt pe calea cea bună.. altfel nu vă meritam pe voi.. acești oameni atât de minunați. Vă știu pe fiecare acum și sigur nu ne vom uita vreodată, NOI ne-am unit acolo… în spirit…

Sper să continuăm să creștem împreună, să ne bucurăm de acest NOI pe care sâmbătă toți l-am născut.

Să fie iubire, să fie creștere…pentru că o merităm. O meritați oameni frumoși, puternici și curajoși.

Mulțumesc din suflet Andrei Bogdan Vulpescu pentru toată implicarea ta, și îi mulțumesc pe această cale și lui Mihnea Ciobotaru, care m-a ajutat enorm să organizez sâmbăta asta specială…

Să aveți cu toții parte de mult sens,

Laura-Maria Andreșan

Citeşte mai mult

Psihanaliza punctează că în persoanele de care suntem atraşi în viaţa adultă, regăsim reflexii ale mamei, tatălui, a interpretărilor noastre interne despre ei şi relaţiilor cu ei şi dintre ei. Practic la persoanele de care suntem atrași există “ceva”, ce ne declanșează inconștient dorința. Acest “ceva” corespunde unei piese, sau mai multor piese, dintr-un soi de puzzle, o imagine internă denumită Imago şi pe care ne-o formăm încă din copilărie. Imago-ul de atașament este o reprezentare inconștientă, încărcată de valori afective, o arhitectură construită din reflexii ale persoanelor care ne-au oferit îngrijire, și cu care am dezvoltat relații de iubire în prima copilărie, a interpretărilor noastre despre aceste persoane (mama, tata, frați, surori, bunici etc) și a relațiilor cu ei și cele dezvoltate între ei.

Psihanaliza arată că există motive inconștiente profunde ce contribuie la alegerea unui partener și care fac ca doi oameni anume să fie atrăgători și satisfăcători sexual unul pentru altul.

Sentimentele unui bărbat față de o femeie sunt influențate întotdeauna de atașamentul timpuriu față de mamă. Dar și aici, acest atașament va fi mai mult sau mai puțin inconștient și poate fi foarte deghizat în manifestări. Bărbatul poate alege ca parteneră de dragoste o femeie cu unele caracteristici complet opuse față de cele ale mamei sale – poate că înfățișarea femeii iubite este foarte diferită, dar vocea ei sau unele caracteristici ale personalității concordă cu impresiile sale timpurii despre mamă și prezintă pentru el o atractivitate specială. Sau, pentru că a vrut să se îndepărteze de un atașament prea puternic față de mamă, ar putea să aleagă o parteneră complet contrastantă cu aceasta.

Foarte des, pe parcursul dezvoltării, o soră sau o verișoară ia locul mamei în fantasmele sexuale ale băiatului și ca destinatar al sentimentelor de iubire.

Citeşte mai mult

De cine ne îndrăgostim? Probabil până acum ai citit suficiente articole despre suflet, care ți-au explicat că străinul după care „se aprind călcâiele” nu este tocmai ..străin. Mintea inconștientă vede altceva pe acest străin, ceva tare familiar, proiectează un Imago. Pe scurt: Imago-ul de atașament este o reprezentare inconștientă, încărcată de valori afective, o arhitectură construită din reflexii ale persoanelor care ne-au oferit îngrijire, și cu care am dezvoltat relații de iubire în prima copilărie, a interpretărilor noastre despre aceste persoane (mama, tata, frați, surori, bunici etc) și a relațiilor cu ei și cele dezvoltate între ei.

“Când noi ne simțim atrași de anumiți străini, sau în persoanele de care poate ne îndrăgostim- doar conștient vedem un străin, inconștientul zbiară ca un copilaș uite….. mamaaaaaaa, tataaaaa”- a spus dr. Harville Hendrix, zbierând ca un copilaș moooom/daaaad astfel încât să ne rămână în minte fraza asta tuturor celor care am participat la conferință Imago pentru cupluri -susținută în București.

Poate, după ce ai parcurs rândurile de mai sus, ești tentat să crezi că în relația cu partenerul tău/partenera ta.. resimți singuranța și confortul mângâierilor mamei tale, sau ale vocii tatălui tău.

Zâmbetul partenerului parcă seamănă un pic cu al fratelui meu, și totuși când ia decizii spontane zici că e bunicul, jur”– dacă o astfel de poveste crezi că scrie mintea ta inconștientă, pot să îți spun că ai dreptate. Dar nu pe deplin. Adică imaginea (Imago) nu-i completă. Nu găsești în partenerul tău doar aspectele lor pozitive, și doar beneficiile aduse din relația cu figurile parentale (siguranță, confort, etc) ci și deficitele, traumele- demonii ăia din copilărie.

Se pare că fiecare cautăm în mod compulsiv un partener cu un set foarte bine definit de trăsături de caracter pozitive și negative. (…) Motivul principal pentru care ne îndrăgostim de cineva este că mintea inconștientă confundă acea persoană cu părinții noștri… dar totodată și găsește candidatul ideal care poate să compenseze prejudiciile psihologice, emoționale din copilărie- Harville Hendrix.

Oarecum, nu este greșit să spunem că într-un fel ne simțim atrași, ne îndrăgostim.. de persoana cu care nu prea ne potrivim, și ne potrivim perfect în același timp. Ca să înțelegem mai bine acest lucru, vă invit la o explicație oferită de dr. Harville Hendrix, printr-o direcție ce ne prezintă o imagine de suprafață despre funcționarea creierului…

Citeşte mai mult

Scriu acest text pentru că e …timpul lui, scriu acest text pentru tine, tu care te întrebi de ce este diferit un psiholog-consilier de orientare psihodinamică de...restul? Pentru mine răspunsul este simplu. Psihanaliza funcționează!!! Are teoria, are metoda practică, are trecut prezent și viitor, în timp ce restul... sunt încă în faza de încercare și eroare, iar dacă privești liber e imposibil să nu vezi multe erori. Pentru mine diferența dintre psihanaliză și oricare altă școală (paradigmă) psihologică este mare. Cât de mare? Păi.. ai de ales între un Ferrari (psihanaliza) sau un trabant (oricare altă paradigmă). Desigur nu toți cei care apelează la consiliere psihologică ajung în cabinetele specialiștilor de orientare dinamică, iar asta nu ține de resursele materiale (cum mulți sunt tentați să creadă) ci de resursele psihologice, pentru că doar cei puternici ne pot găsi cu adevărat, iar ceilalți… mai au de încercat. Poate vor reuși, sau poate nu, cu siguranță majoritatea celor care încearcă se vor pierde, pentru că așa e lumea de când omul o populează, mai exact împărțită în aleși și sclavi. De ce acum ar fi altfel?

METODA DINAMICĂ (PSIHANALITICĂ) ÎN CONTRAST CU METODA DESCRIPTIVĂ

Clinicienii care recurg la metoda descriptivă împart pacienții în categorii, după trăsături fenomenologice și comportamentele comune. Ei alcătuiesc liste de simptome, care le permit să clasifice pacienții în conformitate cu grupuri similare de simptome. Experiența subiectivă a pacientului, în afara celei necesare pentru a înregistra simptomele în cadrul listei, este mai puțin importantă. Clinicienii descriptivi de orientare comportamentalistă, argumentează că experiența subiectivă a pacientului este periferică față de esența diagnosticului și tratamentului, care trebuie să se bazeze pe comportamentul observat. Perspectiva comportamentalistă extremă este următoare: comportamentul și viața psihică sunt sinonime (Watson). Mai mult, clinicianul descriptiv este interesat în primul rând în ce măsură un pacient este SIMILAR CU și nu DIFERIT DE alți pacienți cu trăsături congruente. Specialiștii de orientare psihanalitică (psihodinamică) își abordează pacienții încercând să determine ce este unic la fiecare –cum se diferențiază un anume pacient de alți pacienți ca rezultat al unui istoric de viață unic. Simptomele și comportamentele sunt privite doar ca niște căi comune finale ale unor experiențe subiective strict personalizate, care filtrează determinanții biologici și de mediu ai bolii. Clinicienii de orientare dinamică acordă o importanță majoră lumii interne a pacientului- fantasme, vise, temeri, speranțe, impulsuri, dorințe, imagini despre sine, percepții referitoare la alții și reacții psihologice la simptome….

Citeşte mai mult

Amor Fati

Bine ai venit pe www.profadesex.com – un colț virtual de lume guvernat de educație, libertate și bunul simț.  

Motto-ul nostru este Amor Fati- Iubește-ți Soarta (F. Nietzsche), credința noastră este construită pe cunoaștere, valoarea ne este adusă de adevăr, respectul îl investim în oameni, prețuim sănătatea și viața, ne lăsăm seduși de frumos, puterea o găsim în noi, iar magia o descoperim în cuvânt. În fond: nu trebuie să ne permitem să disprețuim cuvântul. (citește mai mult)