Belinda este o tânără de 36 de ani, extrem de atrăgătoare, cu părul negru, lung și ondulat, și niște ochi­ mari, verzi.­ Este în terapie psihanalitică, de două ori pe săptămână, de­ șase ani.­

Pacienta este singurul copil al unei familii prospere ­în care ambii părinți aveu cariere de succes.­ După ­ce a absolvit summa cum laude un mic colegiu regional, mama Belindei a primit o bursă ­pentru­ un ­masterat ­la ­o facultate­ de ­top ­unde­ l-a cunoscut­ pe­ Timothy,­ tatăl Belindei.­ Angela­ și­ Timothy­ s‐au­ căsătorit­ la­ o săptămână­ după­ absolvire­, iar­ Belinda­ s‐a născut­ 3­ ani­ mai­ târziu.­

Sarcina­ nu ­fusese ­planificată iar ­Angelei­ i‐a­ displăcut ­căci­ simțea ­că­ o­ costase ­o­ avansare importantă. Timothy în schimb,­ s‐a ­bucurat­ de­ venirea­ pe­ lume­ a­ fiicei­ lor.

Părerea­ Belindei­ despre­ mariajul­ părinților ­ei­ era­ că­ Angela­ își­ disprețuia­ soțul­ pentru­ că­ nu se­ ridicase­ la înălțimea­ potențialului­ lui­ și­ a­ promisiunilor­ pe­ care ­i ­le făcuse­ înainte­ să­ se căsătorească.­ Deși­ avea ­succes el­ nu ­era ­atât­ de ­obsedat­ de carieră­ ca­ soția ­lui­, iar ­Angelei se pare­ că ­îi ­displăcea­ acest­ lucru.­

La ­vremea­ când­ Belinda avea­ 7 ­ani, ­mama­ ei ­îl­ denigra ­verbal­ pe­ Timothy ­constant și agresiv.­ Angela­ stătea la­ birou­ din­ ce­ în ­ce­ mai­ mult­ și­ din­ ce ­în­ ce­ mai­ des­ iar Timothy dormea ­frecvent­ în­ camera­ de­ oaspeți­ și începuse­ să­ bea­ serios­ seara. Acum­ Belinda presupune­ că­ mama ­ei­ avusese ­una­ sau­ mai­ multe­ relații extraconjugale de‐a lungul copilăriei­ ei..

Citeşte mai mult

Belinda avea aproape 30 de ani când a început terapia. În ciuda anilor de ­beții și comportament autodistructiv era extrem de ­atrăgătoare. Vreme ­îndelungată a venit la ședințele de terapie fie în blugi mulați, cizme cu toc înalt și bluze foarte decoltate, de obicei roșii sau negre, fie în costumații lejere, pastelate care au dus‐o pe terapeută cu gândul la hăinuțele de joacă ale copiilor, fie în ținute scumpe, cu croială impecabilă „ultimul răcnet“ al modei. Terapeuta avea să înțeleagă mai târziu că aceste ținute reflectau diverse părți ale organizării Eului Belindei și, la rândul lor, trădau schimbarea nivelurilor de funcționare.

În primele 6 luni de terapie, Belinda a fost în criză. Era asediată de amintiri traumatice nesimbolizate, amintiri corporale și episoade disociative care o îngrozeau și o dezorganizau. Se întreba dacă înnebunea. Adeseori, singurul mod în care putea pune capăt unei stări de disconfort era să se cresteze, lucru care o făcea să revină, temporar, la o funcționare „normală“. Transferențial, ea căuta în terapeută un salvator omnipotent în brațele căruia să se prăbușească și pe care să se bazeze că îi va alina suferința. Mai subtil, se aștepta ca terapeutul să preia controlul asupra minții, corpului și funcționării ei ca să nu mai trebuiască să suporte durerea și haosul cărora se străduia să le facă față.­ Clinicianul i‐a răspuns Belindei asigurând‐o că experiențele dezorganizante pe care le încerca aveau o semnificație pe care o puteau descoperi împreună. Treptat, aceste asigurări au liniștit‐o, diminuând panica pe care o simțea în legătură cu aceste­ stări.

Belinda încerca mai ales în afara ședințelor disocieri, amintiri corporale nesimbolizate și afecte puternice. În cabinet pacienta stătea de obicei neclintită, relatând aceste evenimente absolut fără nici un afect. …

Citeşte mai mult

După vreo 4 ani, terapia a intrat într‐o nouă fază. De acum, părțile de adult, copil și adolescent ale pacientei se cunoșteau și împărtășeau conținuturi psihice (de exemplu, amintiri traumatice, conștientizarea acțiunilor și stărilor fiecăreia). Deși pacienta era departe de a fi integrată, elemente disparate ale ei­ atinseseră ­un minimum de recunoaștere și de adaptare. Perioada de criză ­a disocierii extraterapeutice extreme și a reactualizării traumei prin amintiri corporale și nesimbolizate trecuse. Se părea ca ­Belinda, acum conștientă de multe aspecte ale neglijenței și abuzului ei din copilărie, lăsase iarăși deoparte trauma sexuală pentru a explora mai detaliat și a perlabora relația ei pre și post traumă cu mama ei.

Pentru o lungă perioadă de timp, terapia Belindei s‐a centrat pe relația ei cu mama ei narcisică și în mod ostil neglijentă. În timpul acestei faze a terapiei, Belinda se identifica adeseori cu mama ei internalizată, îndepărtându‐se de terapeută și frustrând‐o. Existau lungi tăceri ale pacientei în timpul cărora respingea orice încercare a terapeutei de a intra în contact. Frecvent, terapeuta avea o foame de lup după ședință și, în general, se simțea respinsă, frustrată și disperată pentru incapacitatea de a se conecta cu Belinda. Terapeuta s‐a trezit făcând eforturi din ce în ce mai mari de a o implica pe pacientă, punând în scenă contratransferențial încercările Belindei de a câștiga atenția și implicarea mamei ei.

În timpul acestei perioade a terapiei, a mai existat și un transfer față de terapeut ca victimă și ca agresor. Convinsă că era incredibil de toxică, Belinda fantasma repetat că era plină de gândaci mici, negri și murdari care ar fi putut ieși din corpul ei, spre oroarea și dezgustul terapeutei. Gândacii reprezentau rămășițele hranei psihologice otrăvite pe care Belinda o primise de la amândoi părinții ei; se simțea posedată de aceștia și se temea că ei o vor înspăimânta și dezorganiza pe terapeută, la fel cum o terorizaseră odinioară pe Belinda și o aruncaseră într‐un haos intern…

Citeşte mai mult

Pentru psihanaliză, simptomul nu este o” tulburare “, este un adevăr silențios care trebuie să fie auzit. Chiar dacă este dificil de crezut cel mai adesea tocmai rănile noastre sunt porțile prin care intrăm în cea mai bună și mai frumoasă parte a noastră.

Terapia ne oferă șansa să ne auzim, să ne vedem, să ne cunoaștem. Ne dă acces la o relație autentică, care atinge profuzimile celor implicați în această conexiune, o relație care poate să fie folosită pentru creșterea personală, o relație care aduce sens și semnificație. E drept… #TherapyTakesCourage, pentru că nu e niciodată ușor să vrei să te cunoști, să te vezi așa cum ești… în spatele iluziilor și măștilor atât de reconfortante în felul lor..

“Eu cred că să cunoști, să te cunoști este întotdeauna mai benefic decât necunoașterea, la fel cum aventura este întotdeauna mai bună decât lipsa ei. Mai cred că oricât de bogate și de atrăgătoare sunt magia și iluzia, în cele din urmă slăbesc spiritul uman. Uneori calea spre mai bine presupune să ne uităm cu claritate la ce credem că este “mai rău” (I. Yalom)

Orice suferință este doar o senzație, ea există doar în măsura în care o simțim, și o simțim doar ca urmare a unor mecanisme ale organismului nostru. (…) O experiență milenară ne-a convins că deși nu putem să suspendăm toată suferința, putem suspenda totuși o mare parte din ea, și o altă parte o putem alina (Sigmund Freud)

#Psihoterapie și Consiliere Psihodinamică (individuală sau de grup) la Comunitatea Amor Fati-Cabinet Individual de Psihologie. Programări la 0724.914.449

Citeşte mai mult

Amor Fati

Bine ai venit pe www.profadesex.com – un colț virtual de lume guvernat de educație, libertate și bunul simț.  

Motto-ul nostru este Amor Fati- Iubește-ți Soarta (F. Nietzsche), credința noastră este construită pe cunoaștere, valoarea ne este adusă de adevăr, respectul îl investim în oameni, prețuim sănătatea și viața, ne lăsăm seduși de frumos, puterea o găsim în noi, iar magia o descoperim în cuvânt. În fond: nu trebuie să ne permitem să disprețuim cuvântul. (citește mai mult)