Istoric vorbind, etimonul cuvântului psihic este psyche și înseamnă suflet, înțeles de noi ca un fenomen complex, inefabil, ce se prezintă ca o trăire subiectivă, subtilă, ideală.

Psyche n-a fost decât o tânără extrem de frumoasă, fapt ce i-a atras mânia și gelozia Afroditei. Pentru a îndeplini prevederile oracolului, părinții săi au părăsit-o pe un munte, de unde, povestește oracolul, avea să o ia de soție un monstru oripilant. Într-adevăr ea a fost luată de vânt și dusă într-un palat. Aici, un necunoscut, care nu apărea decât noaptea, și-a făcut-o soție și, concomitent, stăpâna unor mari bogății. Fericirea ei era mare, însă condiționată de a nu vedea niciodată chipul soțului. Curioasă, Psyche încalcă legământul și, într-o noapte, aprinde un opaiț la lumina căruia vede, în locul monstrului bănuit, un tânăr nespus de frumos care domnea alături de ea. Zeul Eros (fiindcă el era) s-a mâniat crunt și a părăsit-o. Disperată, Psyche pleacă în căutarea lui prin lume. În cele din urmă ajunge la palatul Afroditei, unde este supusă la tot felul de munci și încercări umilitoare. Într-o zi lui Eros i se face milă și o ia cu el în lumea celestă, unde cu voia lui Zeus a făcut-o nemuritoare.

Sufletul este în căutare/ în mută seculară căutare/de totdeauna/ și până la cele din urmă hotare/ El caută apa/din care curcubeul/ își bea frumusețea și neființa- Lucian Blaga

Pentru filozofii greci milesieni (Școala din Milet- Tales, Anaximandru, Anaximene) Psyche era o forță care stăpânește sufletul omului și care acționează în întreaga materie ca un principiu activ care menține lumea și o face să fie ceea ce este. (…)

La Pitagora (c580-C500 i.H) – care punea numerele (numerologia) la baza interpretării întregii existențe- sufletul apare ca un abur albăstrui de esență divină care își păstrează consistența schimbând trupurile. Pitagora a fost un mare inițiat care a ajuns la convingerea că sufletul are puterea de a se construi pe sine și de a spori prin înțelepciune. El vedea în fiecare principiu o lege, o forță activă a Universului, și consideră că principiile esențiale sunt cuprinse în primele patru numere, pentru că adunându-le sau înmulțindu-le le găsim pe celelalte.  (…) Tot astfel nesfârșita varietate a ființelor care compun Universul este generată de combinarea celor trei forțe primordiale: materia, sufletul, spiritul, sub impulsul creator al Unității Divine (…)

Infinitul se autodetermină, el produce toate numerele pe care le cuprinde în marea sa unitate și pe care o guvernează într-o armonie desăvârșită. Pentru Pitagora scopul inițierii era acela de a te apropia de Marea Ființă. Pitagora admite metempsihoza în care sufletul își păstrează consistența schimbând corpurile. (…) Sufletul se simte al Lumii. Atributul nemuririi îi conferă statutul persistenței în lume. Sufletul are capacitatea de a se construi pe sine pentru că se sporește prin înțelepciune….

Citeşte mai mult

M.A.G  (pacientă care a încheiat primul program terapeutic de grup)- “Unele lucruri vin în viața ta la momentul potrivit. Așa a fost și cu acest grup terapeutic. Am simțit din prima că sunt pregătită pentru el. Realizez acum că dacă aș ști să-mi ascult cu atenție instinctul el nu prea greșește, doar că nu știu. M-am deschis neașteptat de repede și asta nu pentru că ar fi ceva ușor pentru mine, ci pentru că am văzut aici o cale… poate singura. Dincolo de această nevoie a mea disperată de “a vorbi”, ce am descoperit aici a fost o empatie la un nivel necunoscut până acum. Am văzut cum tot ce ne deranjează la celălalt sau ce ne place este de fapt în noi. Cum trebuie să acceptăm că suntem și răi doar ca să putem accepta că suntem și buni. Am descoperit niște femei remarcabile cu care, în mod obișnuit, nu eram pe aceeași lungime de undă. M-am descoperit pe rând în fiecare dintre ele. M-am plăcut și displăcut cu fiecare poveste cu care rezonam. Le-am reproșat lor ce îmi provoca mie frică și am căutat acceptare dincolo de orice greșeală. Laura ne-a fost un părinte suficient de bun cât să te simți în siguranță, dar și suficient de strict cât să nu “alunecăm”, să judecăm, sau să credem că este vreuna mai bună. Ne-a lăsat să navigăm dar niciodată să ne înecăm. Scriu aceste rânduri înaintea ultimei ședințe de grup, iar acum când ne apropiem de final îmi este teamă de concluzii. În primul rând pentru că am senzația că ce am descoperit este doar vârful icebergului, iar apoi pentru că nu stau prea bine cu finalurile. De asta am și ajuns aici. 

Mulțumesc fetelor. Mulțumesc Laura. Pentru căldură, acceptare și pentru Yalom”

Comunitatea Amor Fati- cabinet individual de Psihologie Laura Maria Andreșan demarează al doilea program terapeutic de grup cu cadru închis (psihodinamic), pe model de grup de dezvoltare personală. Programul se adresează oamenilor care caută un cadru de siguranță în care să poată reflecta susținuți la propria interioritate, să poată să facă o analiză sănătoasă a emoțiilor, gândurilor, acțiunilor, credințelor, pattern-urilor de interacțiune interpersonală, și a motivelor care se află în spatele lor și le susțin, persoanelor care-și doresc să ajungă la o cunoaștere mai amplă a profunzimilor spiritului. Terapia de grup porneşte de la premiza că grupul este mai mult decât suma părţilor, a participanților, grupul este o entitate, și fiecare este parte a fiecăruia, astfel încât toți membrii (inclusiv psihologul) au în fața mai multe părți ale sufletului lor, dar totodată și reprezintă oglinzi și părți ai celorlalți, iar împreună formează grupul- un microcosmos social în care părțile interacționează și creează întregul. În terapia de grup fiecare participant beneficiază nu doar din intervenția terapeutului, din tehnicile și metodele propuse și utilizate de specialist, din relația de alianță stabilită cu acesta, dar și din dinamica interpersonală existentă la nivelul întregului grup și care-i implică pe toți membrii…

Citeşte mai mult

Pentru psihanaliză, simptomul nu este o” tulburare “, este un adevăr silențios care trebuie să fie auzit. Chiar dacă este dificil de crezut cel mai adesea tocmai rănile noastre sunt porțile prin care intrăm în cea mai bună și mai frumoasă parte a noastră.

Terapia ne oferă șansa să ne auzim, să ne vedem, să ne cunoaștem. Ne dă acces la o relație autentică, care atinge profuzimile celor implicați în această conexiune, o relație care poate să fie folosită pentru creșterea personală, o relație care aduce sens și semnificație. E drept… #TherapyTakesCourage, pentru că nu e niciodată ușor să vrei să te cunoști, să te vezi așa cum ești… în spatele iluziilor și măștilor atât de reconfortante în felul lor..

“Eu cred că să cunoști, să te cunoști este întotdeauna mai benefic decât necunoașterea, la fel cum aventura este întotdeauna mai bună decât lipsa ei. Mai cred că oricât de bogate și de atrăgătoare sunt magia și iluzia, în cele din urmă slăbesc spiritul uman. Uneori calea spre mai bine presupune să ne uităm cu claritate la ce credem că este “mai rău” (I. Yalom)

Orice suferință este doar o senzație, ea există doar în măsura în care o simțim, și o simțim doar ca urmare a unor mecanisme ale organismului nostru. (…) O experiență milenară ne-a convins că deși nu putem să suspendăm toată suferința, putem suspenda totuși o mare parte din ea, și o altă parte o putem alina (Sigmund Freud)

#Psihoterapie și Consiliere Psihodinamică (individuală sau de grup) la Comunitatea Amor Fati-Cabinet Individual de Psihologie. Programări la 0724.914.449

Citeşte mai mult

!!!!! Textul de mai jos reprezintă prima parte din lucrarea “Creierul Iubirii” scrisă sub supervizarea domnului profesor academician Constantin Bălăceanu Stolnici. Lucrarea include subiectele prezentate în prima imagine din text, adică cele mai noi și mai valide informații despre Teoria Atașamentului publicate pe teritoriul țării noastre. Practic facem o incursiune în Teoria Atașamentului, începând cu primii autori care au dezvoltat-o, argumentând ce este atașamentul, arătând tiparele de atașament la copil și la adult, și explicând pe înțelesul tuturor cât de vitale sunt experiențele din primii ani de viață în dezvoltarea personalității. Totodată aducem în atenție aspecte importante din neuropsihologia interpersonală, ca de exemplu rolul memoriei implicite și al memoriei explicite (ce sunt fiecare și ce rol au în atașament), asimetria hemisferelor cerebrale, și prezentăm o hartă a formațiunilor cerebrale implicate în atașament. “Creierul iubirii” se adresează adulților interesați de sănătatea emoțională și sănătatea relațională, și în mod special părinților.

Lucrarea o oferim în mod gratuit oricui o dorește și trimite un email pe adresa andresanlauramaria@gmail.com cu mesajul VREAU CREIERUL IUBIRII

Existența vertebratelor este susținută de ceea ce știința medicală a denumit prin conceptul de Sistem Nervos (SN). Sistemul nervos al unui animal, inclusiv al omului, coordonează activitatea musculară, monitorizează activitatea organelor, primește și prelucrează informațiile primite din mediul extern dar și mediul intern al organismului. Fără sistemul nervos, auzul, văzul, durerea și toate senzațiile pe care le experimentează organismul vertebrat ar fi de neconceput. Funcțiile fiziologice de care depind însăși viața, ca și respiratia sau digestia, sunt coordonate tot la nivelul SN.

Sistemul nervos este responsabil practic pentru menținerea homeostaziei organismului, adică a unei stări de echilibru. Este un magnific sistem informațional la conducerea căruia se află creierul- encefalul- care pe baza informațiilor primite coordonează activitatea întregului organism, decide și susține modul de răspuns la stimuli ai lumii exterioare, dar și stimulii interni.

Pe măsură ce urcăm pe scara de evoluție a organismelor, sistemul nervos devine tot mai complex, iar posibilitățile lui de a recepta informații, a le interpreta și reacționa- corespunzător în vederea menținerii stării de echilibru- sunt tot mai perfecționate.
Când vorbim despre SN, vorbim practic de toate structurile anatomofiziologice care au la bază celule nervoase, numite și neuroni, definit astfel SN este extrem de vast pătrunde în toate organele și țesuturile organismului (Stolnici, Borosanu & Berescu, 2006).

Neuronii reprezintă celule specializate în transmiterea mesajului prin intermediul unui proces electrochimic. Creierul uman are aproximativ 100 de miliarde de neuroni. Regiunea de comunicare dintre doi neuroni, sau un neuron și un organ efector (mușchi, glandă etc.) se numește sinapsă. Neuronii sunt sensibili la stimuli veniți din exterior sau mediul intern al organismului, iar sub influența acestor stimuli, celulele nervoase declanșează impulsuri nervoase ce ajung la neuronii din creier unde informațiile primite sunt prelucrate, iar apoi se emit răspunsuri la stimuli, ce se trimit altor neuroni, care vor declanșa o reacție, precum contracția unei grupe de mușchi sau secreția unei glande. Proprietățile prin care neuronii devin sensibili la stimuli, și transmit impulsurile de la un neuron la altul se numesc excitabilitate și respectiv conductibilitate.

Sistemul Nervos este împărțit la toate vertebratele în două mari componente –Sistemul Nervos Central și Sistemul Nervos Periferic. În mare putem afirma că Sistemul Nervos Central este componenta formată din organe compacte învelite și protejate- din encefal, măduva spinării. A două componentă, și anume Sistemul Nervos Periferic este format din toți nervii și ganglionii nervoși – include SN somatic și SN vegetativ.

La nivelul sistemului nervos central vin toate informatiile din interiorul organismului și din mediul înconjurator. Aici se iau deciziile și se trimit comenzi către organism. Sistemul nervos periferic transportă informatiile către sistemul nervos central (prin intermediul nervilor senzitivi) și trimite comenzile (prin intermediul nervilor motori) către mușchi – generând mișcarea sau către glande (prin intermediul nervilor vegetativi) – generând secreția unor substanțe.

Dirijorul acestei magnifice orchestre numite Sistem Nervos este encefalul, iar în consecință dezvoltarea, echilibrul și funcționarea armonioasă a întregului sistem nervos depinde implicit de o bună dezvoltare și funcționare a creierului. O dezvoltare optimă a structurilor cerebrale, precum și activitatea cerebrală echilibrată impun însă anumite condiții existenței organismului. Printre acestea una este satisfacerea nevoii de apropiere/siguranță/confortadică satisfacerea nevoii de a iubi și de a fi iubit de cineva special.

 

1-Atașamentul

1.1.-Definiția atașamentului. Teoria Atașamentului

În linie generală atașamentul este definit ca:

Legătura afectivă a unei persoane cu o alta, a unui animal cu un congener”- (Marele Dicţionar al Psihologiei Larousse, 2006, pag 119).

Teoria atașamentului elaborată de către psihanalistul John Bowlby (1959) vorbește despre caracterul fundamental și funcția biologică a legăturilor emoționale intime dintre indivizi, despre o parte integrată a comportamentului uman pe toată durata vieţii. Teoria ataşamentului s-a născut din supoziţia că nevoia de a fi aproape de cineva este înscrisă în genele noastre. Printr-o sclipire de geniu John Bowlby (medic și psihanalist britanic) a realizat că suntem programaţi prin evoluţie să identificăm anumite tipuri de indivizi, să îi apropiem de noi. Suntem construiţi astfel să depindem de cineva important. Nevoia începe din pântecul mamei şi ia sfârşit în ziua în care murim.

Primele intuiții teoretice științifice care au dus la nașterea Teoriei Atașamentului au fost publicate de Bowlby în 1944 în articolul “Forty-Four Juvenile Thieves: Their Character and Home-Life (44 de hoți juvenili- caracterul lor și viața de acasă)” apărut în Jurnalul Internațional de Psihanaliză. În acest articol, Bowlby a lansat ipoteza empirică ce spune că: precursorii dezechilibrelor emoționale întâlnite în delicvența junevilă pot fi identificați în experiențele timpurii de atașament, în special cele marcate de separare și de comportament incoerent, inconsecvent sau dur (agresiv/abuziv) din partea mamelor (și a taților, și uneori din partea figurilor masculine neparentale, dar în relații afective cu mamele)Aceasta ipoteză nu era în sine o noutate, Bowlby provenind din Școala de Psihanaliză unde ideea importanței experiențelor timpurii în creionarea traseului ce-l va urma dezvoltarea individului era deja accentuată în special de psihanaliștii interesați de studiul analizei copiilor (Anna Freud, M. Klein), iar în fapt importanța experiențelor afective din prima copilărie și rolul lor major în conturarea personalității umane a reprezentat un postulat puternic al Psihanalizei regăsit în ideile lui Sigmund Freud. Noutatea propusă de Bowlby a fost dată de atenția adusă asupra efectului separării de figurile de atașament și experiențele traumatizante cu acestea, idee ce a dus la definirea atașamentului, explicarea modelului intern de lucru al atașamentului, și avansarea intuiției că relațiile de atașament sunt susținute de un mecanism neuropsihologic complex, un mecanism responsabil cu crearea și reglarea legăturilor noastre cu persoanele faţă de care ne ataşăm de-a lungul întregii vieți (părinţi, copii, parteneri/iubiţi/soţi/soţii). Dezvoltarea acestui mecanism începe încă din viata intrauterină și este puternic influențată de experiențele timpurii de atașament ale fiecărui individ cu persoalele apropiate care îl au în grijă (Jude Cassidy, Jason D. Jones, Philip R. Shaver, 2014). Spre deosebire de o parte din colegii săi din interiorul curentului psihanalitic, Bowlby și-a extins aria de cercetări în afara acestei școli, și a dezvoltat o relație profesională cu psihologul canadian Mary Ainsworth. Observațiile acesteia în urma unor studii desfășurate pentru prima oară în Uguanda și apoi și în Baltimore (Ainsworth, 1967), au condus la specificarea detaliată a anumitor aspecte ale comportamentului matern (sigur sau nesigur), care preced diferențele individuale ale atașamentului la copil (Ainsworth, Blehar, Waters & Wall, 1978).

La începutul secolului XXI, noile descoperiri din sfera neurobiologiei interpersonală despre importanța experiențelor timpurii de atașament în formarea structurilor sistemului nervos cu rol major în conturarea personalității umane, au determinat specialiștii în domeniu să tragă o concluzie și să atragă atenția asupra a patru aspecte ale parentingului, în special ale îngrijirii timpurii a bebelușilor, aspecte esențiale în dezvoltarea echilibrată a copiilor, acestea sunt- singuranță, responsivitate la nevoile copilului (conectarea reală cu copilul și nevoile acestuia), interacțiunea și încurajarea explorării. Observăm că aceste aspecte necesare unei dezvoltări echilibrate pot să fie oferite doar de un stil de parenting sigur, bazat pe iubire, îngrijire, coerență. Atunci când figurile parentale eșuează în una din cele patru dimensiuni dezvoltarea copilului este perturbată, iar consecințele pot să fie severe și cu efect pe termen lung (Shonkoff, Phillips, 2000). Această afirmație este azi puternic argumentată științific și prezentă în multe direcții de cercetare din psihologie, medicină, științele sociale, și conluzia aceasta este posibilă în prezent datorită rezultatelor colaborării profesionale dintre John Bowlby și creativa cercetătoare Mary Ainsworth, care au creionat Teoriei Atașamentului și principiile sale.

Bowlby a definit așamentul ca fiind un sistem de control care are scopul să activeze la copil, încă din prima clipă de existență, sentimentul de siguranță și protecție față de persoana care îl îngrijește, de cele mai multe ori mama (Jude Cassidy et. al 2014; Bowlby, 1982). Azi, în termeni generali, atașamentul este definit de către cercetători (J. Cassidy et.al, 2014) ca legătura emoțională de lungă durată cu un anumit individ…

Citeşte mai mult

Amor Fati

Bine ai venit pe www.profadesex.com – un colț virtual de lume guvernat de educație, libertate și bunul simț.  

Motto-ul nostru este Amor Fati- Iubește-ți Soarta (F. Nietzsche), credința noastră este construită pe cunoaștere, valoarea ne este adusă de adevăr, respectul îl investim în oameni, prețuim sănătatea și viața, ne lăsăm seduși de frumos, puterea o găsim în noi, iar magia o descoperim în cuvânt. În fond: nu trebuie să ne permitem să disprețuim cuvântul. (citește mai mult)

Trebuie sa ai peste 18 ani pentru a vizita acest site.

Te rugam sa iti confirmi varsta. Echipa www.profadesex.com.