Această relație este departe de a fi una sinceră. Dacă ne întreabă cineva suntem desigur, în stare să susținem ideea că moarte este sfârșitul necesar al oricărei vieți, că fiecare dintre noi este dator naturii cu o moarte, și că trebuie să fim pregătiți să plătim aceasta datorie, pe scurt că moarte este naturală, ireversibilă, inevitabilă. În realitatea avem grijă să ne comportăm ca și cum ar fi altfel. Manifestăm tendința de a lăsa moartea la o parte, de a o elimina din viață. Am căutat să reducem moartea la tăcere (…)

Propria moarte nu este reprezentabilă, și cu fiecare încercare de a o face putem observa că rămânem de fapt, mai departe spectatori. (…) În inconștient fiecare dintre noi este convins de nemurirea sa. În ceea ce privește moarte altcuiva, omul civilizat va evita să vorbească despre această posibilitate atunci când cel menit morții poate să audă. Numai copiii se distanțează de această limitare: ”mami atunci când o să mori eu o să devin asta sau cealaltă”. (…)

Totodată considerația față de morți (despre morți numai de bine) cărora ea nu le mai este necesară, stă pentru noi deasupra adevărului, pentru cei mai mulți dintre noi chiar deasupra considerației față de cei vii. Această atitudine cultural-convențională față de moarte se completează prin prăbușirea noastră completă atunci când moare una dintre persoanele cele mai apropiate (părinți, frate, copil, un prieten drag). Cu el înmormântăm speranțele noastre, pretențiile, plăcerile, nu ne lăsăm consolați și refuzăm să îl înlocuim pe cel pierdut. Nu ne purtăm atunci ca un fel de Azra (trib arab), care mor și ei atunci când mor cei pe care îi iubesc..

Citeşte mai mult

Când mergi printr-o pădure sălbatică, virgină, una care nu a fost marcată şi în care nu a intervenit omul, vei vedea nu numai viaţă luxuriantă în jurul tău, dar vei întâlni de asemenea şi copaci căzuţi, bușteni putreziți, frunze moarte şi materie în descompunere la fiecare pas. Oriunde te-ai uita, vei găsi moarte, așa cum vei găsi şi viaţă.

Însă la o privire mai atentă vei descoperi că trunchiurile de copaci aflaţi în descompunere şi frunzele moarte.. nu numai că dau naştere unei noi vieţi, dar sunt chiar ele pline de viaţă. Microorganismele sunt la lucru. Moleculele se rearanjează. Aşa că moartea nu poate fi găsită nicăieri. Există numai metamorfoză formelor de viață. Ce poţi învăţa din aceasta? Că moartea nu este opusul vieţii. Viaţa nu are opus. Opusul morţii este naşterea. Viaţa este eternă. (…)

Desigur că tu ştii că o să mori, dar aceasta rămâne doar un simplu concept mental până când întâlneşti “față în față” cu moartea pentru prima dată: prin intermediul unei boli foarte grave sau printr-un accident care ţi se petrece ţie sau cuiva apropiat sau prin dispariţia unei persoane iubite, moartea intră în viaţa ta ca o conştientizare a propriei mortalităţi. Cei mai mulţi oameni fug de ea de frică, dar dacă tu nu dai înapoi şi înfrunţi faptul că.. da! trupul tău este fragil şi s-ar putea dizolva în orice moment, are loc în oarecare măsură o ușoară disociere față de forma ta fizică și psihică, față de “eu”. Când vezi şi accepţi natura trecătoare a tuturor formelor de viaţă, un straniu sentiment de pace te învăluie.

Prin înfruntarea morţii, conştiinţa ta este eliberată într-o oarecare măsură de identificarea cu formă. De aceea în anumite tradiţii budiste, călugării vizitează în mod regulat morga pentru a sta şi a medita printre trupurile moarte.

Există încă o răspândită negare a morţii în culturile occidentale. Chiar şi oamenii în vârstă încearcă să nu vorbească sau să nu se gândească la ea, iar cadavrele sunt ascunse. O cultură care neagă moartea inevitabil devine superficială, preocupată doar de forma exterioară a lucrurilor. Când moartea este negată, viaţa îşi pierde profunzimea..

Citeşte mai mult

Nu e vorba că mă tem de ea…

Ea are o răutate intrinsecă, este capabilă de orice nelegiure, un animal de pradă, un vampir, o vrăjitoare…

Reprezentanții sexului masculin nu precupețesc nici un efort pentru a da un chip forței violente prin care bărbatul se simte atras de femeie și, făcând pereche cu dorința, spaimei că prin ea ar putea muri și dispărea. (…) Ulyse a fost nevoit să-și roage echipajul să-l lege de catarg pentru a scăpa de fascinația sirenelor. Puțini pot rezolva enigma Sfinxului și majoritatea celor care încearcă își pierd viața. (…) Zeița Kali dansează pe cadavrele bărbaților măcelăriți. Puterea lui Samson, pe care nici un bărbat nu îl putea înfrânge, este furată de Dalila. Iudita îl decapitează pe Holofern după ce i s-a dăruit. Salomeea poartă capul lui Ioan Botezătorul pe o tipsie. Vrăjitoarele sunt arse deoarece preoții bărbați se tem de lucrarea diavolului din ele. «Duhul Pământului» al lui Wedekind distruge fiecare bărbat care cedează farmecelor sale, nu dintr-o răutate ieșită din comun, ci pur și simplu pentru că asta este natura ei. Sunt infinite astfel de exemple; întotdeauna, peste tot, bărbatul tinde să se elibereze de spaima de femeie, obiectivând-o. (…)

N-ar putea fi aceasta una dintre principalele rădăcini ale întregului elan masculin către o muncă creativă – conflictul fără sfârșit dintre dorul bărbatului de femeie și spaima pe care o resimte față de ea. (…)

Bărbatul are motive strategice foarte vădite pentru a ascunde această spaimă. Însă, de asemenea, el încearcă prin orice mijloc să o nege și față de el însuși. Acesta este scopul eforturilor la care ne-am referit, de a o «obiectiva» în activitatea creativă artistică și științifică. Putem presupune că până și atunci când glorifică femeile, bărbatul nu o face numai din nesațul de iubire, ci și din dorința de a-și ascunde spaima. Totuși, o alinare similară este de asemenea căutată și găsită în desconsiderarea femeilor, pe care bărbații o afișează adesea cu ostentație în atitudinile lor. Atitudinea de dragoste semnifică: «nu am de ce să mă tem de o ființă atât de minunată, de frumoasă, de sfântă». Aceea de desconsiderare presupune: «ar fi prea ridicol să mă tem de o creatură care, oricum ai lua-o, este demnă de milă». Această ultimă modalitatea de a-și risipi angoasa are un avantaj deosebit pentru bărbați: contribuie la susținerea stimei sale de sine masculine. Cea din urmă pare a fi mult mai amenințață, în însuși miezul său, prin recunoașterea spaimei de femeie decât prin admiterea spaimei de un bărbat (tatăl) (…)

Această spaimă de vagin în sine…. apare în visele analizaților de sex masculin. Întrucât toți psihanaliștii cunosc astfel de vise, nu este nevoie decât să le schițez în linii mari: de exemplu — un atomobil trece în viteză și, deodată, cade într-o groapă și se face bucăți; o barcă navighează pe un canal îngust și este brusc înghițită de un vârtej periculos; un beci cu plante și animale ciudate, pătate de sânge; cineva se cațără pe un horn și este în pericol de a fi ucis ș.a.m.d (…)

Citeşte mai mult

Vrei prezervative? Dacă răspunzi afirmativ, nu trebuie decât să completezi un formular AICI și vei primi prin poștă un plic cu prezervative LovePlus, oferite în cadrul campaniei SAVE SEX.

SAVE SEX este un proiect inițiat și susținut de comunitatea www.profadesex.com, ce promovează sănătatea sexuală și fertilă..

Citeşte mai mult

Amor Fati

Bine ai venit pe www.profadesex.com - un colț virtual de lume guvernat de educație, libertate și bunul simț.  

Motto-ul nostru este Amor Fati- Iubește-ți Soarta (F. Nietzsche), credința noastră este construită pe cunoaștere, valoarea ne este adusă de adevăr, respectul îl investim în oameni, prețuim sănătatea și viața, ne lăsăm seduși de frumos, puterea o găsim în noi, iar magia o descoperim în cuvânt. În fond: nu trebuie să ne permitem să disprețuim cuvântul. (citește mai mult)

Facebook Like Box

Categorii

love-plus
gynecoland