Okapi Sound & Universal Music România prezintă cel mai recent videoclip al unei piese de pe albumul-colaborare Grasu XXL și Guess Who.

În toamna anului trecut, Grasu XXL și Guess Who au lansat primul material în colaborare. “În Labirint” conține 12 piese și un singur featuring pentru piesa “Spune-mi Tot” (feat. Feli). Pe 12 octombrie, Grasu XXL și Guess Who au susținut concertul de lansare din București, la Arenele Romane, eveniment sold-out, în cadrul căruia s-a filmat videoclipul piesei “Sus”. Clipul a fost realizat de Good Stuff și Silviu Crăciun (D.O.P.).

În luna februarie, Grasu XXL și Guess Who vor susține cinci concerte de lansare “În Labirint”:

1 februarie (vineri) în Iași la Fratelli

2 februarie (sâmbătă) în Suceava -club Versus;

8 februarie (vineri) în Cluj-Napoca la Euphoria Music Hall;

9 februarie (sâmbătă) în Brașov-Kruhnen Musik Halle; 

15 februarie (vineri) în Constanța la IQ Pub;

Albumul “În Labirint” este primul material lansat în formula Grasu XXL x Guess Who și este disponibil pe toate platformele de streaming și download, cât și în format fizic: CD, vinyl și casetă…

Citeşte mai mult

Una dintre dezvoltările teoretice recente din psihanaliză este folosirea din ce în ce mai frecventă a conceptului de sine fals. Acest concept poartă cu sine ideea unui sine adevărat.

ISTORIC

Acest concept nu este în sine nou. El apare în diferite aspecte în psihiatria descriptivă și în mod remarcabil în anumite religii și sisteme filosofice. Este evident că există o stare clinică ce merită să fie studiată, iar conceptul prezintă psihanalizei o provocare etiologică. Psihanaliza se preocupă cu următoarele întrebări:

  1. Cum apare sinele fals?
  2. Care este funcția acestuia?
  3. De ce este sinele fals accentuat sau exagerat în anumite cazuri?
  4. De ce unele persoane nu dezvoltă un sistem de tip sine fals?
  5. Care sunt echivalențele sinelui fals la oamenii normali?
  6. Ce am putea numi un sine adevărat?

Mi se pare că ideea de sine fals, care este o idee pe care ne‐o oferă pacienții, poate fi găsită în formulările teoretice timpurii ale lui Freud. Leg în particular diviziunea mea a sinelui, într‐un sine adevărat și un sine fals, de diviziunea făcută de Freud sinelui într‐o parte centrală care este mânată de pulsiuni (sau de ceea ce Freud a numit sexualitate pregenitală și genitală) și o parte care este întoarsă spre exterior și aflată în relație cu lumea.

 CONTRIBUȚIE PERSONALĂ

Contribuția mea personală la acest subiect derivă din munca mea în același timp

(a) ca pediatru cu mame și bebeluși și

(b) ca psihanalist a cărui practică include o mică serie de cazuri‐limită tratate prin psihanaliză și care au avut nevoie să trăiască în transfer o fază (sau mai multe) de regresie severă la dependență.

Experiența m‐a făcut să înțeleg că pacienții dependenți sau sever regresați îl pot învăța pe psihanalist mai multe lucruri despre copilăria timpurie decât ar putea învăța acesta atât din observarea directă a bebelușilor, cât și din contactul cu mamele cu bebeluși. În același timp, contactul clinic cu situații normale și anormale de relație între mame și bebeluși influențează teoria analitică a psihanalistului, deoarece lucrurile care se întâmplau în transfer (în fazele de regresie ale anumitor pacienți) reprezentau o formă de relație mamă–bebeluș.

Aș dori să compar poziția mea cu aceea a doamnei Greenacre, care a menținut, de asemenea, contactul cu pediatria în timp ce își urma practica psihanalitică. Și dânsei pare să‐i fie clar că fiecare din cele două experiențe a influențat‐o în evaluarea celeilalte. Experiența clinică în psihiatria de adulți poate avea asupra unui psihanalist efectul de a așeza o prăpastie între evaluarea unei stări clinice, pe de o parte, și înțelegerea etiologiei acesteia, pe de altă parte. Prăpastia derivă din imposibilitatea de a obține o anamneză de încredere cu privire la copilăria timpurie atât din partea unui pacient psihotic, cât și din partea mamei acestuia sau din partea unor observatori mai detașați. Pacienții de psihanaliză care regresează în transfer la dependență severă vor umple această prăpastie prezentând așteptări și nevoi specifice în fazele de dependență.

NEVOI ALE EULUI ȘI NEVOI ALE SE‐ULUI

Trebuie insistat asupra faptului că, dacă ne referim la întâmpinarea nevoilor bebelușului, nu ne referim la satisfacerea pulsiunilor. În aria pe care o examinăm, pulsiunile nu sunt încă clar definite ca fiind interioare bebelușului. Pulsiunile pot fi pe atât de exterioare, pe cât poate fi o lovitură de trăsnet sau o izbitură. Eul bebelușului acumulează putere și, în consecință, se îndreaptă către o stare în care cerințele Se‐ului vor fi resimțite ca o parte a sinelui și nu ca ținând de mediu. Când această dezvoltare are loc, satisfacerea Se‐ului devine un important fortifiant al Eului sau al sinelui adevărat, dar excitațiile Se‐ului pot fi și traumatice atunci când Eul nu este capabil încă să le includă și nu este capabil încă să conțină riscurile implicate și frustrările trăite până în momentul în care satisfacerea Se‐ului să devină un fapt împlinit.

Un pacient mi‐a spus: „O bună îngrijire“ (îngrijire a Eului) „precum cea pe care am trăit‐o în timpul acestei ședințe ESTE o hrănire“ (satisfacția Se‐ului). Nu ar fi putut să spună acest lucru în niciun alt fel, pentru că, dacă eu l‐aș fi hrănit, el s‐ar fi supus și asta s‐ar fi încadrat în apărarea sa prin sine fals sau, dimpotrivă, ar fi reacționat și ar fi respins avansurile mele, menținându‐și integritatea prin alegerea frustrării.

Au mai fost importante pentru mine și o serie de altfel de influențe, ca de exemplu faptul de a fi fost periodic întrebat despre notele legate de un pacient, acum adult, aflat acum sub îngrijire psihiatrică și care a fost în observația mea ca bebeluș și copil mic. Din notele mele am fost capabil să văd că situația psihiatrică ce există acum era deja detectabilă în relația dintre mamă și bebeluș. (Las deoparte relația dintre tată și bebeluș în acest context, deoarece mă refer la fenomene timpurii, acelea care privesc relația bebelușului cu mama sau cu tatăl ca o mamă. Tatăl, în această etapă foarte timpurie, nu a devenit semnificativ ca persoană de sex masculin.)

Exemplu – Cel mai bun exemplu pe care pot să îl dau este acela al unei femei de vârstă mijlocie care avea un sine fals plin de succes, dar care, în același timp, trăia sentimentul că viața sa nici măcar nu începuse să existe și că dintotdeauna căutase mijloace de a‐și găsi sinele adevărat. Ea își continuă încă analiza, care a durat mulți ani. În prima fază a acestei analize de cercetare (fază care a durat doi sau trei ani) am constatat că aveam de‐a face cu ceea ce pacienta numea „sinele îngrijitor“. Acest „sine îngrijitor“:

  1. găsise psihanaliza;
  2. venise și testase psihanaliza, realizând un test elaborat al fiabilității psihanalistului;
  3. o adusese la analiză;
  4. predase treptat funcția sa, după trei sau mai mulți ani, analistului (acesta a fost un moment de mare profunzime a regresiei cu câteva săptămâni de foarte mare dependență față de analist);
  5. plutea prin preajmă, reluându‐și funcția de îngrijire în momentele în care analistul eșua (îmbolnăvirile, vacanțele analistului etc.);
  6. soarta sa definitivă va fi discutată mai târziu.

A fost simplu să observ din evoluția acestui caz natura defensivă a sinelui fals. Funcția sa defensivă este aceea de a ascunde și de a proteja sinele adevărat, orice ar fi acesta din urmă. În acest moment avem posibilitatea să clasificăm organizările de tip sine fals:

(1) La o extremă: sinele fals se dă drept adevărat și va fi cel pe care observatorii vor tinde să‐l ia drept persoana reală. În relațiile de viață, de muncă și în prietenii sinele fals va începe la un moment dat să eșueze. În anumite situații în care ne așteptăm la o persoană întreagă, sinele fals prezintă anumite lipsuri esențiale. La această extremă, sinele adevărat este ascuns.

(2) Mai puțin extrem: sinele fals apără sinele adevărat. Sinele adevărat este recunoscut ca potențial și îi este permisă o viață secretă. Acesta este exemplul cel mai clar de boală clinică privită ca o organizare cu scop pozitiv, salvarea individului în ciuda unor condiții anormale de mediu. Aceasta este o extindere a conceptului psihanalitic de valoare a simptomelor pentru persoana bolnavă.

(3) Mai aproape de sănătate: sinele fals are ca preocupare principală o căutare a condițiilor care vor face posibil ca sinele adevărat să‐și facă apariția. Dacă aceste condiții nu pot fi găsite, va trebui reorganizată o nouă apărare împotriva exploatării sinelui adevărat, iar dacă în acest caz apar dubii, rezultatul clinic este sinuciderea. Sinuciderea în acest context reprezintă distrugerea sinelui total pentru a evita anihilarea sinelui adevărat. Când sinuciderea reprezintă singura apărare rămasă împotriva trădării sinelui adevărat, organizarea sinuciderii va cădea în grija sinelui fals. Aceasta implică desigur și propria sa distrugere, dar, în același timp, elimină și nevoia de existență continuă a acestuia, de vreme ce funcția sa este protejarea sinelui adevărat de atac.

(4) Și mai aproape de sănătate: sinele fals este construit pe baza identificărilor (ca în exemplul pacientei menționate al cărei mediu din copilărie și a cărei bonă au colorat intens organizarea sinelui fals).

(5) Starea de sănătate: sinele fals este reprezentat de organizarea unei atitudini sociale politicoase și manierate, un fel de a nu‐ți arăta rufele murdare, după cum s‐ar putea spune. Au fost făcute cheltuieli mari pentru câștigarea capacității individului de a renunța la omnipotență și la procesul primar în general, câștigul fiind locul din societate care nu poate fi niciodată obținut sau menținut doar de către sinele adevărat.

Până în acest moment m‐am menținut în limitele descrierii clinice. ..

Citeşte mai mult

SINELE ADEVĂRAT

Conceptul de „sine fals“ trebuie să fie contrabalansat de formularea unui lucru care ar putea fi numit în mod corect sinele adevărat. În etapa cea mai timpurie sinele adevărat este poziția teoretică din partea căreia apar gestul spontan și ideea personală. Gestul spontan este chiar sinele adevărat în acțiune. Numai sinele adevărat poate fi creator și numai sinele adevărat poate avea sentimentul de real, existența unui sine fals având ca rezultat un sentiment de irealitate sau de futilitate.

Sinele fals, dacă are succes în funcția sa, ascunde sinele adevărat sau găsește o cale de a face ca sinele adevărat să înceapă să trăiască. Un astfel de rezultat poate fi achiziționat în cele mai multe cazuri, dar noi avem ocazia să observăm mai îndeaproape momentele în care sentimentul că lucrurile sunt adevărate sau că ele încep să aibă valoare apare în cadrul unui tratament. Pacienta la al cărei caz m‐am referit a ajuns către sfârșitul unei îndelungi psihanalize la începutul vieții sale. Ea nu conține nicio experiență adevărată, nu are trecut. Ea începe acum, cu cincizeci de ani de viață irosită, dar, în sfârșit, ea începe să simtă cu adevărat și în consecință acum vrea să trăiască.

Pe baza acestei idei am numit seria mea de discuții cu mamele „Mama obișnuită devotată și bebelușul ei“ (Winnicott, 1949a).

Sinele adevărat provine din viața țesuturilor corpului și din lucrul funcțiilor corporale, incluzând acțiunea inimii și respirația. El este strâns legat de ideea de proces primar și este, în mod esențial, la început, un fenomen care nu reprezintă o reacție la stimulii externi, ci este un fenomen primar. Nu are niciun sens efortul de a formula ideea de sine adevărat în afara încercării de a înțelege mai bine sinele fals, deoarece cel dintâi nu are altă funcție decât de a pune laolaltă detaliile experienței de a fi viu.

Treptat, gradul de sofisticare al bebelușului crește într‐o asemenea măsură, încât ajunge să fie mai adevărat să spunem că sinele fals ascunde realitatea internă a bebelușului, decât să spunem că el ascunde sinele adevărat. Până în acest moment, bebelușul a căpătat o membrană limitantă, are un înăuntru și un afară și, într‐o măsură considerabilă, s‐a dezangrenat din îngrijirea maternă.

Este important să observăm că, în conformitate cu teoria pe care am formulat‐o aici, conceptul de realitate internă de obiecte a unui individ se aplică într‐o etapă ulterioară aceleia în care devine aplicabil conceptul de sine adevărat. Sinele adevărat apare imediat ce există cea mai rudimentară formă de organizare psihică a individului și nu înseamnă nimic mai mult decât însumarea calităților de a fi viu din punct de vedere senzorio‐motor….

Citeşte mai mult

Pentru psihanaliză, simptomul nu este o” tulburare “, este un adevăr silențios care trebuie să fie auzit. Chiar dacă este dificil de crezut cel mai adesea tocmai rănile noastre sunt porțile prin care intrăm în cea mai bună și mai frumoasă parte a noastră.

Terapia ne oferă șansa să ne auzim, să ne vedem, să ne cunoaștem. Ne dă acces la o relație autentică, care atinge profuzimile celor implicați în această conexiune, o relație care poate să fie folosită pentru creșterea personală, o relație care aduce sens și semnificație. E drept… #TherapyTakesCourage, pentru că nu e niciodată ușor să vrei să te cunoști, să te vezi așa cum ești… în spatele iluziilor și măștilor atât de reconfortante în felul lor..

“Eu cred că să cunoști, să te cunoști este întotdeauna mai benefic decât necunoașterea, la fel cum aventura este întotdeauna mai bună decât lipsa ei. Mai cred că oricât de bogate și de atrăgătoare sunt magia și iluzia, în cele din urmă slăbesc spiritul uman. Uneori calea spre mai bine presupune să ne uităm cu claritate la ce credem că este “mai rău” (I. Yalom)

Orice suferință este doar o senzație, ea există doar în măsura în care o simțim, și o simțim doar ca urmare a unor mecanisme ale organismului nostru. (…) O experiență milenară ne-a convins că deși nu putem să suspendăm toată suferința, putem suspenda totuși o mare parte din ea, și o altă parte o putem alina (Sigmund Freud)

#Psihoterapie și Consiliere Psihodinamică (individuală sau de grup) la Comunitatea Amor Fati-Cabinet Individual de Psihologie. Programări la 0724.914.449

Citeşte mai mult

Amor Fati

Bine ai venit pe www.profadesex.com – un colț virtual de lume guvernat de educație, libertate și bunul simț.  

Motto-ul nostru este Amor Fati- Iubește-ți Soarta (F. Nietzsche), credința noastră este construită pe cunoaștere, valoarea ne este adusă de adevăr, respectul îl investim în oameni, prețuim sănătatea și viața, ne lăsăm seduși de frumos, puterea o găsim în noi, iar magia o descoperim în cuvânt. În fond: nu trebuie să ne permitem să disprețuim cuvântul. (citește mai mult)