…curând o să avem puiul în brațe și aștept cu inima plină de iubire acel moment, iar totul în jur începe să se simtă a sărbătoare cumva. Nu am crezut că în ultimele zile de sarcină o să fiu atât de “zen”, de împăcată și atât de puțin speriată. E drept, am norocul să fiu înconjurată de oameni minunați, de la familie și prieteni la medici excepționali. Noaptea trecută însă, mi-a fost dificil să adorm și am avut ceva timp de reflexie, constatând că am fost o norocoasă pe toată perioada sarcinii. Puiul nostru nu s-a lăsat așteptat, a venit imediat ce l-am chemat, primul trimestru nu a fost (aproape) deloc dificil, al doilea a fost de-a dreptul minunat, iar ultimul un pic greuț- dar nimic de speriat. Când am avut nevoie de medic l-am găsit imediat, analizele au ieșit tot timpul perfect, eu am putut să muncesc până în luna a opta și tot așa. Până și la achiziția căruciorului ne-am împiedicat de “cel potrivit” care să încapă în mașina mică și roșie a lui mami 🙂

Și cum totul a mers ca uns până acum, probabil de aici și încrederea mea că totul o să fie bine, și dispariția temerilor legate de naștere. Recunosc încă o dată că eu, de felul meu, sunt o mare norocoasă, întotdeauna am fost. Cu toate acestea au existat momente în aceste nouă luni în care nimic nu mai părea roz. Au existat nervi, gânduri, vinovății, dureri de spate (în special în ultimul trimestru), căutări, întrebări, momente în care aveam impresia că toată lumea mă vede o mamă rea (pentru că vai eu nu i-am citit povești de Ion Creangă puiului meu ci lecturi de genul- “tulburări de personalitate cu elemente bordeline”, nu i-am pus pe repeat Vivaldi, ci o piesă de-a lui Ed Sheeran în care vorbește despre o dependentă de heroină, ș.a.m.d). Din fericire, pe lângă my baby daddy cu care am lungi și profunde -filozofice chiar- discuții “de pernă” (pillow talk, la noi se produc și la masă) am norocul să fiu și într-o analiză personală și astfel să pun lupa terapeutică asupra gândurilor și trăirilor mele și să le explorez. Nu o dată în aceste nouă luni m-am bucurat de existența acestor oameni din jurul meu, oameni care mă ajută să mă ajut. Pentru că o sarcină nu e doar miere și lapte, nu e un tărâm magic, ci este o dimensiune profund biologică, plină de momente minunate dar și de clipe extrem de dificile, zile în care te poți simți un psihic captiv de exemplu într-un corp ce nu-l mai recunoști, momente în care trăiești emoții ce parcă nu mai poți să le conții, și, deși ai vrea, nu poți să explodezi. Ori toate trăirile tale afectează și bebelușul, și tocmai de aceea eu mă consider extrem de norocoasă că am oameni în jurul meu care mă susțin, dar și capacitatea dobândită să mă explorez, analizez și astfel relaxez.

Nu scriu acest text cu intenția de a sublinia la nesfârșit norocul meu, ci sper să atrag atenția asupra importanței unor relații autentice în care să găsiți conținere și susținere în timpul unei sarcini, pentru că, repet, o sarcină nu e doar miere și lapte. De exemplu, dacă aveți un tablou psihic mai depresiv s-ar putea ca sub influența valului de hormoni aduși de sarcină să reapară elemente depresive pe care le-ați considerat “demult tratate”. Și știți ceva, e ok!!!!!! La fel um e ok și indicat să căutați din nou ajutor, pentru binele vostru și al bebelușilor din pântece. La fel de normal mi se pare și să recunoaștem aspectele mai puțin plăcute aduse de o sarcină, lucru care nu ne transformă în “mame rele”, ci în mame reale, mame autentice. Pentru că știți ceva? Eu personal nu văd decât falsitate în discusrul acelor femei/mame (fie și super mega extra vedete) care vorbesc doar de magia maternității, de fericirea nesfârșită, de tărâmul roz al împlinirii, blablablabla…. bleah. Pe bune? Hai să ne păstrăm reali/reale. Da, e minunat să îmi simt puiul dorit cum se mișcă în mine, dar când îmi dă una în ficat …e un pic mai puțin minunat, hai să recunoaștem.

Așa că, cu un ochi râzând și unul plângând, am făcut (mai în joacă, mai în serios) o listă cu aspecte de care o să-mi fie dor când nu o să mai fiu însărcinată, și una… cu aspecte de care abia aștept să mă lipsesc. Așa de dragul normalității…

Citeşte mai mult

This is your motherhood. Acest moment, această oră. Ziua de azi.
This is your baby’s babyhood. Și nu e doar o probă. Nu poți repeta momentul de ACUM. Nu există reluare.

Singura certitudine este că timpul… o să treacă, indiferent de ce vei face. Cum alegi să îl petreci depinde de tine. Și alegerile acestea te definesc ca …mamă.
Așa că fă alegeri care să fie cu adevărat …ale tale. Alegeri către bucurie, care creează și susțin legătura, alegeri care să-ți insufle încrederea în abilitățile tale de mamă…

Urmează-ți drumul cu ochii larg deschiși, cu inima blândă și mintea curioasă. Și în ciuda fricilor care o să se ivească… crede în tine. Crede-ți instinctul. Crede în bebelușul tău. Bebelușul tău care, doar, are nevoie de tine. El nu te vrea, nu te manipulează. Copilul tău nu vrea atenția ta, iubirea ta. El are nevoie de acestea. El vrea la…mama lui. Bebelușii nu știu să manipuleze, ascultă-i… ei comunică. Și, nu, nu au un plan ascuns…

Citeşte mai mult

Pentru psihanaliză, simptomul nu este o” tulburare “, este un adevăr silențios care trebuie să fie auzit. Chiar dacă este dificil de crezut cel mai adesea tocmai rănile noastre sunt porțile prin care intrăm în cea mai bună și mai frumoasă parte a noastră.

Terapia ne oferă șansa să ne auzim, să ne vedem, să ne cunoaștem. Ne dă acces la o relație autentică, care atinge profuzimile celor implicați în această conexiune, o relație care poate să fie folosită pentru creșterea personală, o relație care aduce sens și semnificație. E drept… #TherapyTakesCourage, pentru că nu e niciodată ușor să vrei să te cunoști, să te vezi așa cum ești… în spatele iluziilor și măștilor atât de reconfortante în felul lor..

“Eu cred că să cunoști, să te cunoști este întotdeauna mai benefic decât necunoașterea, la fel cum aventura este întotdeauna mai bună decât lipsa ei. Mai cred că oricât de bogate și de atrăgătoare sunt magia și iluzia, în cele din urmă slăbesc spiritul uman. Uneori calea spre mai bine presupune să ne uităm cu claritate la ce credem că este “mai rău” (I. Yalom)

Orice suferință este doar o senzație, ea există doar în măsura în care o simțim, și o simțim doar ca urmare a unor mecanisme ale organismului nostru. (…) O experiență milenară ne-a convins că deși nu putem să suspendăm toată suferința, putem suspenda totuși o mare parte din ea, și o altă parte o putem alina (Sigmund Freud)

#Psihoterapie și Consiliere Psihodinamică (individuală sau de grup) la Comunitatea Amor Fati-Cabinet Individual de Psihologie. Programări la 0724.914.449

Citeşte mai mult

Amor Fati

Bine ai venit pe www.profadesex.com – un colț virtual de lume guvernat de educație, libertate și bunul simț.  

Motto-ul nostru este Amor Fati- Iubește-ți Soarta (F. Nietzsche), credința noastră este construită pe cunoaștere, valoarea ne este adusă de adevăr, respectul îl investim în oameni, prețuim sănătatea și viața, ne lăsăm seduși de frumos, puterea o găsim în noi, iar magia o descoperim în cuvânt. În fond: nu trebuie să ne permitem să disprețuim cuvântul. (citește mai mult)