Durerea lui Don Juan


28 Feb 2017

…oricine citește prelegeri de psihanaliză răspunde unei mari provocări sufletești, ce antrenează atât latura intelectuală cât și cea afectivă.

Uneori, când citești psihanaliză, îți vine să zici… las-o mai moale măi Freud, chiar așa… toate-s din vina lui mama?

La o astfel de reacție, un psihanalist… îți poate zâmbi așa cum numai o mama bună știe să o facă, să te privească blând și să-ți răspundă calm- treaba publicului este să reziste.

Eu vă propun să încercați să nu o faceți, ci doar să citiți cu mintea deschisă, fără judecată de bine și rău, fără stupoare, fără principii morale. S-ar putea ca unele rânduri să vă răscolească, să vă înfurie, să vă macine puțin. Foarte bine. Eu când citesc psihanaliza și nu experimentez chiar deloc astfel de emoții … știu că fie nu am dat atenție textului, fie sunt într-o rezistență sufletească legată de subiect și pur și simplu nu pot să îl pătrund. De asemenea am observat atât în lecturile psihanalitice, cât mai important în procesul meu de analiză personală, că atunci când am zis “n-are cum să fie asta”aia a fost, de fiecare dată. Și nu, eu nu spun că absolut toate afirmațiile făcute de prof. dr. Sigmund Freud sunt științific corecte, eu spun doar că ideile promovate de psihanaliză s-au dovedit adevărate în cazul meu. Atât.

Durerea lui Don Juan

“Să ne ocupăm acum, deși doar sub aspect elementar, de… infidelitate. Numeroasele forme și manifestări ale infidelității (ce sunt rezultatul celor mai diferite modalități de dezvoltare și exprimă la unii oameni predominant iubire, la alții, predominant ură și cu toate gradele intermediare) au în comun un fenomen: îndepărtarea repetată de o persoană (iubită), ce izvorăște parțial din frica de dependență. Am constat că în adâncul minții sale, Don Juan-ul tipic este bântuit de groaza morții persoanelor iubite și că această frică ar ieși la iveală (conștient- notă Laura) și s-ar exprima prin sentimente de depresie și prin mari suferințe psihice dacă el nu și-ar fi format acest mecanism de apărare particular- infidelitatea- față de ele. Prin intermediul ei își dovedește iarăși și iarăși că obiectul său singular foarte iubit (inițial mama, de a cărei moarte îi era groază pentru că simțea că iubirea sa față de ea este lacomă și distructivă.– această dinamică amintită de M. Klein este la nivelul inconștient al psihiculuinotă Laura) nu este, la urma urmelor, indispensabil, căci poate să găsească oricând o altă femeie față de care nutrește sentimente pătimașe, dar superficiale. (…)

Prin atitudinea lui față de femei își găsește exprimarea un compromis inconștient. Părăsind și respingând unele femei, el se îndepărtează în mod inconștient de mamă, o salvează de dorințele sale periculoase și se eliberează de dependența dureroasă de aceasta, iar orientându-se spre alte femei și oferindu-le plăcere și iubire își păstrează, la nivel inconștient, mama iubită sau o recreează. În realitate, este mânat de la o persoană la alta, din moment ce persoana cealaltă ajunge în scurt timp să reprezinte, din nou, mama. Astfel obiectul inițial al iubirii sale este înlocuit de o succesiune de alte obiecte. În fantasma inconștientă, el își recreează sau își vindecă mama prin gratificările sexuale (oferite conștient altor femei în realitate) căci sexualitatea sa este resimțită periculoasă doar sub un singur aspect; sub alt aspect e percepută ca fiind curativă și facând-o pe mamă fericită.

Această atitudine dublă face parte din compromisul inconștient ce a dus la infidelitatea lui și constituie o condiție a manierei sale particulare de dezvoltare”- scrie Melanie Klein, psihanalist, în lucrarea Iubire, Vinovăție și Reparație. (carteaIubire, Vinovăție și Reparație și alte opere Ed. Trei).

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *