Despre Iubire și sânul mamei…


28 May 2017

Cine ești tu, și cine sunt eu pentru tine? …

Psihanaliza punctează că în persoanele de care suntem atraşi în viaţa adultă, regăsim reflexii ale mamei, tatălui, a interpretărilor noastre interne despre ei şi relaţiilor cu ei şi dintre ei. Practic la persoanele de care suntem atrași există “ceva”, ce ne declanșează inconștient dorința. Acest “ceva” corespunde unei piese, sau mai multor piese, dintr-un soi de puzzle, o imagine internă denumită Imago şi pe care ne-o formăm încă din copilărie. Imago-ul de atașament este o reprezentare inconștientă, încărcată de valori afective, o arhitectură construită din reflexii ale persoanelor care ne-au oferit îngrijire, și cu care am dezvoltat relații de iubire în prima copilărie, a interpretărilor noastre despre aceste persoane (mama, tata, frați, surori, bunici etc) și a relațiilor cu ei și cele dezvoltate între ei.

Psihanaliza arată că există motive inconștiente profunde ce contribuie la alegerea unui partener și care fac ca doi oameni anume să fie atrăgători și satisfăcători sexual unul pentru altul.

Sentimentele unui bărbat față de o femeie sunt influențate întotdeauna de atașamentul timpuriu față de mamă. Dar și aici, acest atașament va fi mai mult sau mai puțin inconștient și poate fi foarte deghizat în manifestări. Bărbatul poate alege ca parteneră de dragoste o femeie cu unele caracteristici complet opuse față de cele ale mamei sale – poate că înfățișarea femeii iubite este foarte diferită, dar vocea ei sau unele caracteristici ale personalității concordă cu impresiile sale timpurii despre mamă și prezintă pentru el o atractivitate specială. Sau, pentru că a vrut să se îndepărteze de un atașament prea puternic față de mamă, ar putea să aleagă o parteneră complet contrastantă cu aceasta.

Foarte des, pe parcursul dezvoltării, o soră sau o verișoară ia locul mamei în fantasmele sexuale ale băiatului și ca destinatar al sentimentelor de iubire. (…) Influența timpurie a diferiților oameni din mediul copilului creează o mare varietate de posibilități: o dădacă, o mătușă, o bunică pot juca un rol important în această privință. Desigur în considerarea influenței pe care o au relațiile timpurii asupra alegerilor ulterioare trebuie să nu uităm că impresia despre persoana iubită pe care copilul a avut-o la vremea respectivă și fantasmele care le-a legat atunci de ea sunt ceea ce vrea să redescopere în relația de iubire ulterioară. În plus, psihicul inconștient asociază lucruri pe alte temeiuri decât cele de care are cunoștință psihicul conștient (exemplu- a penetra sexual cu a explora un ținut nou…pot să însemne același lucru în psihicul inconștient- notă Laura). Din acest motiv, unele impresii de diferite tipuri complet uitate, refulate adică, (din copilărie, în special copilăria timpurie- notă Laura) contribuie la a face ca o persoană să fie mai atragătoare, sexual și în alte privințe, decât alta pentru individul în cauză.

În alegerea făcută de femeie acționează factori similari. Impresiile acesteia despre tatăl ei, sentimentele față de el-admirație, încredere și așa mai departe- pot juca un rol predominat în alegerea unui tovarăș de dragoste. Dar se poate ca iubirea timpurie față de tată să fi fost zdruncinată. Poate că s-a îndepărtat în scurt timp de el din cauza conflictelor excesiv de puternice sau pentru că a dezamăgit-o prea tare, și un frate, un văr sau un tovarăș de joacă, să spunem, ar fi putut deveni pentru ea o persoană foarte importantă; se poate să fi avut față de el dorințe și fantasme sexuale, precum și sentimente materne. Și atunci, ea va căuta un iubit sau un soț care să concorde cu această imagine a unui frate, și nu unul care să aibă calități de tip predominant patern. Într-o relație reușită de iubire, psihicul inconștient al unui partener corespunde cu psihicul inconștient al celuilalt. (…)

Luând cazul femeii care este legată puternic de tată, aceasta alege inconștient un bărbat care are nevoie de o femeie față de care să poată juca rolul tatălui bun.

Deși relațiile de iubire din viața adultă se întemeiează pe situații afective timpurii legate de părinți, frați și surori, noile relații nu sunt neapărat simple repetări ale situațiilor familiare timpurii. În relația nouă de iubire sau prietenie pătrund în moduri deghizate amintiri, sentimente și fantasme inconștiente, dar… există mulți alți factori ce operează în procesele complicate ce construiesc o relație de iubire sau o prietenie. Relațiile adulte normale conțin întotdeauna elemente noi, ce derivă din situația nouă- din circumstanțe și din personalitatea oamenilor cu care venim în contact și din răspunsul lor la nevoile noastre afective și la interesele practice de adulți. (…)

Să ajungem la manifestările mai generale ale iubirii și la modurile în care pătrunde ea în interesele și activitățile de toate tipurile.

Atașamentul timpuriu al copilului față de sânul matern și față de laptele mamei este fundamentul tuturor relațiilor de iubire din viață. (…) Laptele mamei care potolește primul crampele de foame ale sugarului și-i este oferit de sânul pe care ajunge să-l iubească tot mai mult, capătă pentru el o valoare afectivă ce nu poate fi supraestimată. Sânul și produsul acestuia, care-i gratifică primul instinctul de autoconservare, precum și dorințele sexuale, ajunge să reprezinte în mintea lui iubirea, plăcerea și siguranța. (…)

Dacă explorăm inconștientul, ajungem să înțelegem puterea și profunzimea față de mamă și față de hrana oferită de ea și intensitatea cu care se păstrează în inconștientul persoanei adulte, ne-am putea întreba cum poate fi posibilă desprinderea tot mai mare a copilului de mamă, ajungând treptat la independență. (…) Însăși natura acestui atașament excesiv de puternic tinde să-l îndepărteze de ea, pentru că (lăcomia frustrată și ura fiind inebitabile- resimțite de copil) dau naștere fricii de a pierde această persoană de maximă importanță și, ca urmare, fricii de dependență de ea. Așadar, la nivel inconștient există o tendință de a renunța la ea, contracarată de dorința imperativă de a o păstra pentru totdeauna. Aceste sentimente conflictuale, împreună cu dezvoltarea afectivă și intelectuală care-i permite copilului să găsească alte obiecte ale interesului și plăcerii, dau naștere capacității de a transfera iubirea, înlocuind cu alți oameni și cu lucruri.. prima persoană iubită. (…) Acest proces de deplasare a iubirii are cea mai mare importanță în dezvoltarea personalității și relațiilor umane- mai mult chiar, am putea spune pentru dezvoltarea culturii și a civilizației ca întreg.

Alături de procesul de deplasare a iubirii (și urii) de la mamă la alți oameni și lucruri… mai există o modalitate de gestionare a impulsurilor timpurii. Senzațiile senzuale pe care le trăiește copilul în raport cu sânul mamei se tranformă în iubire față de ea ca persoană întreagă; sentimentele de iubire sunt de la bun început fuzionate cu dorințe sexuale. (..) După cum știm dorințele sexuale sunt strâns legate de impulsuri și fantasme agresive (exemplu: copilul mic își devorează mama în fantasmă, si apoi se simte vinovat că a “omorât-o”- notă Laura), de vinovăție și frica de moarte a persoanelor iubite. La copil există tendința de a refula aceste sentimente, adică ele devin inconștiente și îngropate, ca să spunem așa, în adâncul psihicului. Impulsurile sexuale sunt totodată detașate de primele persoane iubite și astfel, copilul dobândește capacitatea de a iubi la oameni într-o manieră predominant afectuasă.

Procesele psihice descrise mai sus- înlocuirea unei persoane cu altele, disocierea într-o anumită măsură a sentimentelor sexuale de cele tandre și refularea impulsurilor și dorințelor sexuale- fac parte integrantă din capacitatea copilului de a stabili relații cât mai cuprinzătoare. Pentru o dezvoltare deplină și reușită este însă esențial ca refularea sentimentelor sexuale legate de primele persoane iubite să nu fie prea puternică, și ca deplasarea sentimentelor copilului de la părinți la alți oameni să nu fie completă. Dacă rămâne disponibilă suficientă iubire pentru cei aflați cel mai aproape de copil, dacă dorințele sale sexuale legate de ei nu sunt refulate prea profund, atunci iubirea și dorințele sexuale pot fi reînsuflețite și repuse laolaltă în viața de mai târziu, și ele joacă atunci un rol vital în relațiile de iubire fericite. Într-o persoană dezvoltată într-adevăr cu succes rămâne o anumită iubire față de părinți, dar se va adăuga și iubirea față de alți oameni și lucruri (…)”- scrie Melanie Klein (foto2), în lucrarea Iubire, Vinovăție și Reparație (cartea Iubire, Vinovăție și Reparație și alte Opere- Ed. Trei)

Precizare- Și în alegerea partenerului făcută de femeie există.. dorință de mamă. Acest aspect este cunoscut în opera lui Melanie Klein, deoarece și fetița înainte de a dezvolta relația cu tatăl, are o relație cu mama, iar sentimentele de iubire dar si fantasmele, fie sexuale sau agresive, sunt îndreptate inițial către mamă, pe acest fundal realizându-se relația ulterioară cu tatăl. Acest aspect nu este precizat în acest text.. deoarece eu vă redau pasaje dintr-o singură lucrare a cărții, unde subiectul nu a fost amplu tratat.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Trebuie sa ai peste 18 ani pentru a vizita acest site.

Te rugam sa iti confirmi varsta. Echipa www.profadesex.com.