Judecată și pasiune

04 Mar 2015

Preoteasa îl roagă pe învățător: Vorbește-ne despre Judecată și Pasiune…

Iar el le spune: Sufletul vostru este de multe ori un câmp de luptă, unde judecata și motivele tale se luptă împotriva pasiunii și apetitului tău. Voi fi eu cel care va facilita pacea în sufletul tău, și voi transforma dezacordul și rivalitatea acestor elemente într-o colaborare melodioasă? Dar, cum voi putea face eu asta dacă tu nu ești un împăciuitor, ba chiar un iubitor al tuturor elementelor tale?

Judecata și pasiunea ta sunt velele și cârma sufletului tău navigator. Dacă fie cârma, fie velele tale sunt rupte.. atunci poți doar să te zvârcolești și să plutești în derivă, sau să rămâi în mijlocul oceanului. Dacă lași judecata să conducă singură atunci te limitezi singur, iar pasiunea nețărmuită este o flacără care arde până când își provoacă propria distrugere. De aceea lăsați-vă sufletul să ridice judecata la nivelul pasiunii pentru ca aceasta să poată cânta în voie; și las-o să direcționeze pasiunea cu motive, pentru ca aceasta să poata să își trăiască propria înviere zilnică.

Aș vrea să îți consideri judecata și pasiunea ca doi oaspeți dragi ție. Cu siguranță nu ți-ai onora un oaspete în detrimentul celuilalt; acela care oferă prea multa atenție unuia va pierde iubirea și credința ambilor.

Când stai pe deal, la umbra plopului împărtașind pacea și calmul cu câmpurile de departe și pajiștile, lasă-ți inima să spună în liniște, Dumnezeu sălășluiește în Judecată. Când vine furtuna, iar vântul puternic scutură pădurea, iar tunetul și fulgerul proclamă măreția cerului, atunci lăsa-ți inima să spună cu venerație, Dumnezeu se mișcă prin pasiune. Și cum tu ești doar o suflare în sfera Sa, o frunză în padurea Sa, și tu ar trebui să locuiești în judecată și să te miști cu pasiune.

Un om îl roagă și el pe învățător să le vorbească despre cunoașterea de sine.

Acesta răspunde: Inimile voastre știu în tăcere secretele zilei și nopții, dar urechile voastre sunt însetate de sunetele cunoștințelor inimii. Vreți să știți în cuvinte ceea ce ați știut mereu în gânduri. Vreți să atingeți cu degetele voastre corpul gol al viselor, și este bine că doriți asta. Fântâna ascunsă a sufletului vostru are nevoie să se ridice și să curgă spre mare; iar comoara din adâncurile infinite va fi arătată vouă.

Nu trebuie, însă, să se încerce o cântărire cu greutăți a comorii necunoscute; și nu căuta adâncimea cunoștințelor cu… toiagul, deoarece Sinele este o mare fără margini și nemăsurabilă.

Nu afirma am găsit adevărul, ci mai degrabă am găsit un adevăr. Nu spune am găsit calea sufletului meu, ci mai degrabă am găsit sufletul ce merge pe calea mea, deoarece sufletul merge pe toate căile. Sufletul nu călătorește într-o linie, și nu crește ca un stuf, acesta se desface ca un lotus cu nenumărate petale”- text preluat din cartea The Prophet, autor Khalil Gibran.

*Traducere și adaptare de Cristian Dumitru, Laura-Maria Andreșan

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


3 + 1 =