Un hoinar pe drum


11 Mar 2018

Misticismul persan vorbește despre un hoinar care trecea, după cum se pare, de-a lungul unui drum lung.. fără sfârșit. Era încărcat cu tot felul de poveri. Un sac greu atârna în spatele său; un vas mare cu apă era înfășurat în jurul corpului său. În mâna dreapta ținea o piatră de formă ciudată, iar în mâna stângă… un bolovan.

În jurul gâtului său, o veche piatră de moară se bălăbănea de o frânghie încâlcită. Lanțuri ruginite, cu care-și trăgea greutățile grele prin praf, îl răneau în jurul gleznelor. Pe cap, bărbatul ținea în echilibru o jumătate de dovleac. Cu fiecare pas pe care îl făcea, lanțurile zăngăneau. Gemând, el trecea mai departe pas cu pas, plângându-se de destinul său greu și de oboseala care îl chinuia. În acest fel, un fermier l-a întâlnit în fierbințeala miezului zilei: O, hoinar obosit, de ce nu lași jos acest bolovan?

Extraordinar de prost, a replicat hoinarul, dar nu l-am observat înainte. Spunând acestea, el a aruncat piatra deoparte și s-a simțit mult mai ușor.

Din nou, după ce a făcut o bună bucată de drum, un fermier l-a întâlnit și l-a întrebat: Spune-mi hoinar obosit, de ce te necăjești cu jumătatea de dovleac de pe cap, și de ce tragi acele greutăți de fier din spatele lanțurilor? Hoinarul a răspuns: Sunt foarte bucuros că mi le-ai arătat. Nu am realizat ceea ce îmi făceam.

El a scos lanțurile și a spart dovleacul într-un sanț de pe marginea drumului. Din nou, el s-a simțit mai ușor. Dar cu cât mergea mai departe, cu atât mai mult a început să sufere din nou.

Alt fermier venind de pe câmp l-a privit cu uimire și a spus: O, bunule om, tu duci nisip în sac, dar vezi că în depărtare este mai mult nisip decât vei putea căra vreodată. Iar vasul tău de apă este mare – ca și cum ai planificat să traversezi deșertul Kawir. După un timp, un râu clar va curge alături de tine, care te va însoți în drumul tău pentru mult timp. După ce a ascultat toate acestea, rătăcitorul a deschis vasul și a vărsat apa pe o potecă. Atunci el a simțit greutatea nisipului din rucsacul său.

A rămas gânditor și s-a uitat la asfințitul soarelui. Ultimele raze își trimiteau lumina către el. A privit către el și a văzut piatra grea de moară din jurul gâtului său și brusc a realizat ca era piatra care îl făcea încă să meargă aplecat. A desprins-o și a aruncat-o în râu cât de departe a putut.

Eliberat de greutățile sale, el a rătăcit prin răcoarea serii pentru a găsi o colibă…

*** preluare din cartea Povești Orientale Terapeutice- autor prof.dr Nossrat Peseschkian

***sursă foto: cover-Photo by Nathan Dumlao on Unsplash; foto text-Photo by Zulmaury Saavedra on Unsplash

 

#Psihoterapie și Consiliere Psihodinamică (individuală sau de grup) la Comunitatea Amor Fati-Cabinet Individual de Psihologie. Programări la 0724.914.449

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Comments

  1. Trebuie sa fie o continuare…. 😀 abia astept sa o citesc.

  2. vladut Says: May 2, 2015 at 7:18 pm

    dupa o zi de stres vine in final si relaxarea ……cam asa nu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


7 + 4 =