In Tuum Nomen, Domine

23 Aug 2015

…despre prostituție se spune că este cea mai veche meserie din lume, iar antropologii susțin ideea că s-a practicat și în epoca de piatră. Interesant este că în cursul evoluției condiției umane, prostituția  a cunoscut o perioadă de sacralitate. Culmea, cam pe la debutul ei. In Tuum Nomen, Domine.

“Sexualitatea ca sursă de plăcere a determinat în toate societăţile umane apariţia prostituţiei un aspect universal şi peren sociocultural de un deosebit interes antropologic. Ca mecanism sexual se găseşte la polul pus vieţii de familie monogamă. Nu ştim când unele femei au început să-şi negocieze disponibilitatea în relaţii sexuale în afara cuplului. Este foarte probabil ca acest fenomen social să fi apărut încă din Paleolitic provocat de lunga durată a perioadei din sarcină când femeile nu erau disponibile. De asemenea nu este exclus să fi fost catalizat şi de cazurile în care din diferite motive (boli, accidente etc.) femeile din familiile nucleare să nu fi fost apte pentru o viaţă sexuală.

Jean Bottero susţine că… 

Femeile sterile care nu erau capabile să asigure continuitatea familiei şi-ar  fi găsit un rost în societate oferindu-se pentru relaţii sexuale distractive, nonprocreative, nonmaritale. Luând în considerare surse mai tardive, din epoca bronzului, mai ales din Mesopotamia, se pare că aceste servicii erau organizate de instituţiile religioase sub forma prostituţiei sacre în care veniturile realizate erau folosite pentru sacerdoţi şi temple aşa cum rezultă şi din unele texte ale lui Herodot.

Acest aspect nu trebuie să ne mire, căci sexualitatea în vremurile acelea avea o conotaţie sacră iar prostituţia avea un caracter cultic. Prostituţia sacră din lumea orientului de mijloc a ajuns şi în lumea greco-romană unde s-a practicat până în sec. IV d.H când Constantin cel Mare, sub presiunea creştinismului, a abolit-o.

Nu trebuie să uităm că în culturi evoluate şi rafinate ca și cea ateniană erau ritualuri, de exemplu cele dedicate zeului Dionisios, în care se practicau adevărate orgii sexuale (aşa numitele bacanale sau menade).

Paralel însă cu prostituţia sacră s-a dezvoltat şi ceea ce putem numi prostituţia laică pe care o găsim deja amplă şi organizată în primele imperii ale epocii bronzului. Ea permitea şi permite satisfacere unor motivaţii sau impulsuri biologice naturale dar fără de participarea unor conotaţii afective. Are o funcţie ludică fără de nici o legătură cu procreaţia şi este prezentă în toate societăţile umane, de aceea prezintă un deosebit interes antropologic”- scrie academician Constantin Bălăceanu Stolnici în cartea Antropologie- între știință și cultură.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *