Care, cum, cine? Gen…

27 Jun 2015

…dacă privim din unghiul biologiei, este clar faptul că ne naștem cu un gen, masculin sau feminin. Ei bine, dar cum ajungem să simțim cine suntem? Cum se introiectează în suflet ideea că sunt fată sau băiat, și trebuie să mă comport ca atare? Cum ajunge să știe mintea ce ești? Cine îi spune? Cum te definești? Crezi în gen? Ce este în fond? Cine ți-l pune…

Atunci când urmărim dezvoltarea caracteristicilor sexuale umane, vom observa că, pe măsură ce avansăm pe scara biologică a regnului animal, interacțiunile psihice dintre bebeluș și persoana care îl îngrijește joacă un rol din ce în ce mai semnificativ în determinarea comportamentului sexual și există o scădere relativă a controlului exercitat de factorii genetici și hormonali. La oameni, identitatea esențiala de gen, adică sentimentul individului de a fi bărbat sau femeie este determinată nu atât de caracteristicile biologice, ci de sexul atribuit copilului de către cei care îl îngrijesc în primii 2-4 ani de viață.

În mod similar- identitatea rolului de gen (adică identificarea individului cu anumite comportamente tipice pentru bărbați sau pentru femei într-o anumită societate) este puternic influențată de factori psihosociali.

Identitatea nucleara de gen Money și Ehrhard (1972) demonstrează faptul că părinții în condiții obișnuite, chiar dacă sunt convinși că îi tratează pe copiii lor, băieți și fete, exact în același mod, manifestă deosebiri determinate de gen în comportamentul lor față de aceștia. Deși există deosebiri masculin/feminin având la bază istoricul hormonal prenatal, aceste deosebiri nu determină în mod automat diferențierea postnatală a comportamentului masculin/feminin.

Hormonii androgeni în exces prezenți în perioada postnatală la fete pot fi responsabili, de exemplu, de comportamentul băiețesc și de o creștere a energiei consumate în acțiuni de recreere și de agresivitate. Stimularea androgenă prenatală inadecvată la băieți poate cauza o anumită pasivitate și lipsa de agresivitate, dar nu influențează identitatea esenței de gen. De asemenea, copii hermafrodiți care sunt crescuți în mod neechivoc ca fete sau băieți, vor dezvolta o identitate solidă ca bărbați sau femei în funcție de practicile educative, indiferent de zestrea lor genetică, de producția de hormoni și chiar, într-o anumită măsură de aspectul exterior al dezvoltării organelor genitale.

Comportamentul parental timpuriu (în special cel matern) care influențează identitatea sexuală de gen și functionarea sexuală în general, nu se întâlnește exclusiv la oameni. Harlow și Harlow- în lucrarea clasică despre primate, au demonstrat faptul că …

Un atașament adecvat, prin contact protector și strâns din punct de vedere fizic între pui și mamă, este esențial pentru dezvoltarea unei reacții sexuale normale la maimuțele adulte; absența unei îngrijiri materne normale, și în al doilea rând, a interacțiunii cu grupuri de prieteni în perioadele critice ale dezvoltării afectează capacitatea ulterioară de reacție sexuală adultă. (…)

Freud a sugerat o bisexulitate psihică pentru ambele sexe, el a postulat faptul că identitatea genitală cea mai timpurie, atât la băieți cât și la fete, este masculină. El a sugerat că fetele se concentrează mai întâi pe clitoris ca sursă de plăcere similară cu cea procurată de penis și își deplasează identitatea lor genitală primară (și orientarea sexuală implicită) de la mamă către tată, într-o orientare oedipiană pozitivă (complexul Oedip), ca o expresie a dezamăgirii de a nu avea penis, a angoasei castrării și a dorinței simbolice de înlocuire a penisului tatălui.
Atribuirea și adoptarea unei identități nucleare de gen determină, din scopuri practice, consolidarea rolurilor de gen considerate masculin sau feminin.

Title

Identitatea rolului de gen

Despre băieți se spune că sunt mai buni la sarcinile care necesită o procesare cognitivă superioară și o inhibare a răspunsurilor învățate anterior, fiind mai analitici. Despre fete se presupune că au abilități verbale mai bune decât băieții, sunt și mai auditive, băieții mai vizuali, dar și mai agresivi. Sunt deschise întrebărilor diferențele de sensibilitate tactilă, de teamă, de timiditate și anxietate, competivitatea, conformitatea ș.a.m.d. Care din aceste diferențe sunt determinate în mod genetic, care social, și care sunt învățate prin imitație?

Maccoby și Jacklin consideră că în diferențele de gen legate de agresivitate și de abilitățile vizual-spațiale sunt implicați în mod clar factorii biologici. Atât la primatele umane, cât și la cele sub-umane, există dovezi ale unor mari agresivități la masculi, constatare care pare a fi universală în toate culturile și care sugerează că nivelurile agresivității sunt legate de hormonii sexuali. Rezultatele studiilor de cercetare sugerează în fond că un comportament pe baza rolului de gen în timpul copilăriei este influențat de factorii hormonali prenatali, însă specialiștii s-au pus de acord asupra faptului că majoritatea trăsăturile ce diferențiază băieții și fetele sunt, după toate probabilitățile, determinate de factori culturali.

Meyer (1980) sugerează că, la fel cum…

Bebelușul și copilul mic se identifică în mod inconștient cu părintele de același gen în stabilirea identităților nucleare de gen și a rolului de gen, tot așa ei se identifică cu interesul sexual al părintelui față de celălalt părinte.

Money evidențiază că regulile comportamentului masculin/feminin se învață și subliniază identificarea copilului cu aspectele reciproce și complementare ale relației dintre bărbați și femei.

Formarea identității provine din cea mai timpurie relație dintre bebeluș și mamă, în special atunci când experiențele bebelușului implică afecte intense, plăcute sau dureroase. Urmele lăsate în memorie de aceste condiții afective formează schemele esențiale ale reprezentării de sine a bebelușului ce interacționează cu reprezentarea de obiect a mamei sub impactul afectului plăcut sau neplăcut. Astfel, se construiesc două serii de reprezentări paralele și separate la origine, reprezentarea de sine și de obiect, precum și stările lor afective corespunzătoare, pozitive sau negative. Aceste reprezentări, de sine și de obiect, de tipul – în întregime bun- și respectiv – în întregime rău- sunt integrate într-o reprezentare totală de sine și o reprezentare totală a celorlalte persoane semnificative, un proces care constituie o integrare normală a identității. Identitatea se construiește din identificări cu relația cu un obiect, nu cu obiectul. Această implică o identificare, atât cu sine, cât și cu celălalt în interacțiune și internalizarea rolurilor reciproce ale respectivei interacțiuni. Stabilirea identității esențiale de gen- adică a unui concept integrat de sine, care definește identificarea individului cu un gen sau altul- nu poate fi considerată că separată de stabilirea unui concept corespunzător al celuilalt, care include o relație, cu acest celălalt ca obiect sexual dorit. Această legătură dintre identitatea esențială de gen și alegerea obiectului dorit din punct de vedere sexual explică, în același timp, bisexualitatea intrinsecă a dezvoltării umane: ne identificăm atât cu noi înșine cât și cu obiectul dorinței noastre.

În măsura în care un copil de sex masculin, se trăiește pe sine ca un copil de sex masculin iubit de mama lui, el se identifică cu rolul unui copil de sex masculin și cu rolul mamei de sex feminin. Dominanta reprezentării de sine ca un copil de sex masculin ca parte a identității Eului va asigura dominanta unei orientări heterosexuale-inclusiv căutarea inconștientă a mamei în toate celelalte femei. Dominanta identificării cu reprezentarea mamei poate determina un tip de homosexualitate la bărbați (Freud).
La copilul de sex feminin, în măsura în care prima sa relație cu mama cimentează identitatea esențială de gen a copilului, identificându-se atât cu sine, cât și cu rolul mamei în interacțiunea dintre ele, dorința ulterioară a copilului de înlocuire a tatălui ca obiect al iubirii mamei și, de asemenea, ca alegere pozitivă a tatălui în relația oedipiană, consolidează și identificarea inconștientă cu tatăl” preluare din cartea Relații de iubire, normalitate și patologie, autor Otto F. Kernberg.

*sursă foto: www.dreamstime.com 

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


5 + 5 =