Gol, energie și ordine

05 Mar 2015

Valoarea supremă a vieții depinde mai mult de conștiență și de puterea de concentrare decât de simpla supraviețuire– Aristotel.

Conștiența este pretutindeni, tot timpul, dar noi, pur și simplu, nu suntem atenți la ea. Nu trebuie să înțelegi nimic despre conștiență pentru ca ea să producă miracole în viața ta. Conștiența pură este una, fără formă. Aceasta înseamnă că nu are limite pe care să le poată identifica mintea noastră. Din haosul conștienței pure se țese pânza creației. Orice lucru din creație exprimă două calități- ordine si energie. Dacă gândurile sunt energie și nu rămânem niciodată fără ele, e logic atunci, că sursa gândurilor este o sursă inepuizabilă de energie. Conștiența pură este sursa energiei-fără să fie energie. Aceasta înseamnă că nu se mișcă. Are potențialul de a crea, dar încă nu a făcut-o. Și nu are nici formă. Conștiența pură este perfecțiunea ce așteaptă să se manifeste. Mintea ta este ceva creat. Mintea ta este recipientul pentru gânduri. La fel ca materia, mintea este energie și ordine. Fiecare gând este o galaxie înăuntrul universului minții. Ce numim noi gânduri negative nu sunt așa de la început. Ele sunt deformate de către presiunile interne dezechilibrate, generate de înțelegeri greșite și de frică. Dar este vorba mai mult decât a înțelege. Conștiența pură este dincolo de minte. Dar pentru a avea experiența conștienței pure avem nevoie de minte. Acesta este unul dintre cele mai importante și mai puțin înțelese principii ale cunoașterii conștienței pure. Nu putem avea experiența conștienței pure. O putem recunoaște doar prin lipsa experienței.

Mintea urmează mișcarea. Este vrăjită de mișcare și formă. Dar golul este lipsit de ambele. El nu conține nimic. Nimic, înseamnă bineînțeles nimic pentru minte. Dar gândurile provin din acel nimic, din gol. Deoarece în intervalul dintre gânduri nu se desfășoară nici un fel de gândire, nu vei deveni conștient de acest gol decât după ce vei începe să gândești din nou. Fiecare nou gând este o minune a creației și provine din nimic. Așadar nimic nu se poate să fie gol. Trebuie să fie ceva în acel nimic, altfel nu ar putea produce un gând. Dar cine observă golul? Nu există gânduri, nici emoții, nici vreo mișcare de orice fel- dar tu ești acolo, nu ai intrat în comă, nu? Cine este cel care observă atunci când mintea dispare? Când mintea este oprită tu ești de fapt conștient de nimic. Tu ești conștiență. Sinele este conștiență.. Înainte ca “eu” să se nască, și să ia forma imaginii în care te recunoști, a existat Sinele solitar, lăuntric, indivizibil, conștiența pură. Tu exiști dincolo de schimbare și de moarte”- scrie profesor Frank J. Kinslow.

Întrebarea este: Poți să devii conștient de caracterul reflex al gândului, de faptul că acesta este un reflex?…și putem spune că atâta vreme cât reflexele sunt libere să se modifice, atunci trebuie să existe un fel de inteligență sau percepție, ceva care se află puțin dincolo de reflex, ceva care să poată ști dacă e coerent sau nu-David Bohm, fizician.

Există două feluri în care îți poți trăi viața. Unul, ca și cum nu ar exista miracole; celălalt, ca și cum totul ar fi un miracol- Albert Einstein.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


7 + 4 =