Despre frigiditate- o analiză de Karen Horney


24 Jul 2017

În mod curios, uriașa răspândire a frigidității feminine a generat două perspective diametral opuse în rândul medicilor și al sexologilor.

Un grup compară frigiditatea, din punctul de vedere al însemnătății sale pentru individ, cu tulburările de potență ale bărbatului: prin urmare, ei susțin că primul fenomen este o boală în aceeași măsură în care este și cel de al doilea.

Pe de altă parte există ideea că nu poți numi boală un fenomen atât de comun, iar frigiditatea…. ar trebui considerată mai degrabă atitudinea sexuală normală a femeii civilizate. (…)

Ai impresia că argumentele obișnuite, atât cele pro, cât și cele contra, indiferent dacă pun accentul pe factori sociali sau constituționali, sunt bazate pe convingeri subiective puternice, nefiind, prin urmare, utile pentru a aduce o clarificare generală și reală a problemei în cauză.

De la începuturile sale, știința psihanalizei a urmat o direcție diferită… Aceasta este observarea medicală și psihologică a individului și a dezvoltării sale. Dacă ne gândim cât de mult ne poate apropia această cale de o soluție a problemelor, pare că, în sfârșit, am putea aștepta răspunsuri la următoarele două întrebări.

1- Ce procese de dezvoltare, potrivit experienței noastre, duc la formarea simptomului frigidității la o anumită femeie?

2- Ce semnificație trebuie atribuită acestui fenomen în economia libidinală a femeii?

Aceleași întrebări pot fi exprimate mai puțin teoretic în următorul mod: este doar un simptom izolat și, prin urmare, mai degrabă insignifiant? Sau este strâns asociat cu tulburări reale ale sănătății psihice și fizice?

Permiteți-mi să ilustrez semnificația sau posibila valoare a acestor întrebări printr-o comparație grosolană- și, prin urmare, în multe privințe sărăcăcioasă. Dacă ar fi să ne imaginăm că nu știm nimic despre procesele patologice care produc simptomul tusei, am putea întrevedea cu siguranță probabilitatea unei dispute între cei care susțin că tusea este întotdeauna un semn de boală și cei care o consideră doar o neplăcere subiectivă, de vreme ce este evident că mulți oameni tușesc fără a fi cu adevărat bolnavi. Totuși, diferențele de opinie în această privință ar putea exista numai atâta timp cât nu cunoaștem legătura dintre tuse și tulburările mai profunde existente. Am recurs la o astfel de comparație, în ciuda evidentelor sale neajunsuri, întrucât ne deschide o anumită perspectivă: este posibil ca frigiditatea- la fel ca tusea- să fie doar un semnal, indicând faptul că adânc în interior ceva este în neregulă? (…)

Indiferent dacă o considerăm de natură organică sau psihologică, frigiditatea este o inhibiție a funcționării sexualității feminine. Prin urmare nu este surprinzător să descoperim că frigiditatea este asociată cu tulburarea altor funcții specific feminine. În multe cazuri, observăm tulburări funcționale ale menstruației… sau, rămânând complet în sfera psihologică- stări de tensiune, iritabilitate și slăbiciune. (…) În alte cazuri, dificultatea rezidă în atitudinea femeii față de maternitate. În anumite exemple sarcina este respinsă deschis – oferindu-se o oarecare formă de raționalizare. În altele, au loc pierderi de sarcină în lipsa unor condiții organice demonstrabile. (…) Tulburări precum angoasa nevrotică … se pot instala pe parcursul nașterii. La alte femei devine dificilă perioada imediat următoare, mergând de la extrema eșecului alăptării până la aceea a unei epuizări nervoase. Ori putem să nu găsim atitudinea maternă potrivită față de copil. (…) Ceva similar se întâmplă adesea și în privința treburilor casnice ale femeii. Fie activitățile gospodărești sunt supraestimate și devin o tortură pentru familie, fie o obosesc excesiv. … Totuși, chiar și acolo unde toate aceste tulburări ale funcțiilor feminine sunt absente, o relație va fi, de regulă, deteriorată sau incompletă – mă refer la atitudinea față de sexul masculin. Tulburările fie că se manifestă prin indiferență sau gelozie morbidă, prin neîncredere sau iritabilitate, prin pretenții sau sentimente de inferioritate, printr-o nevoie de amanți sau de prietenii intime cu femeile, ele au un singur lucru în comun- incapacitatea unei relații de iubire complete cu un obiect heterosexual al iubirii.

Dacă, pe parcursul analizei, căpătăm o înțelegere mai profundă a vieții psihice inconștiente a acestor femei, ne întâlnim, fără excepție, cu o respingere foarte hotărâtă a rolului feminin.

Este cu atât mai remarcabilă, cu cât Eul conștient al acestor femei nu pare să poarte dovada unei astfel de respingeri active a feminității. Din contră, aparența generală, ca și atitudine conștientă, pot fi întru totul feminine. S-a atras în mod corect atenția că femeile frigide pot fi chiar foarte responsive din punct de vedere erotic și solicitante sexual, o observație care ne împiedică să identificăm frigiditatea cu respingerea sexualității. De fapt, la niveluri mai profunde, nu avem de-a face cu o respingere a sexualității în general, ci mai degrabă cu o împotrivire de a-și asuma rolul specific feminin. (…) Doresc să subliniez că aici ne aflăm deja pe tărâmul inconștientului. Deși astfel de dorințe pot fi parțial conștiente, femeia este, în general, inconștientă de amploarea și de motivația lor instinctuală mai profundă.

Întregul complex de sentimente și fantasme ce au drept conținut sentimentul femeii că este discriminată, invidia sa față de bărbat, dorința sa de a fi bărbat și de a renunța la rolul feminin, îl numim complex de masculinitate al femeii. Efectele sale asupra vieții femeii mai mult sau mai puțin sănătoase, ca și a celei nevrotice, sunt atât de extraordinar diferite, încât trebuie să mă mulțumesc cu schițarea unor direcții…

Când invidierea bărbatului se află în prim plan aceste dorințe se exprimă prin resentimentul față de bărbat, printr-o amărăciune interioară stârnită de rolul privilegiat al bărbatului… În același timp, totuși, observăm cum aceeași femeie care disprețuiește toți bărbații, îi consideră, într-o foarte mare măsură, superiori ei înseși. Ea nu are încredere în capacitatea femeilor de a obține un succes real și este înclinată, mai degrabă, să se identifice cu disprețul masculin față de femei (…) Cultivând o astfel de atitudine inconștientă, femeia devine oarbă față de propriile ei merite. Chiar și maternitatea îi apare numai ca o povară. Totul este evaluat prin prisma masculinității- adică printr-un instrument de măsură ce-i este străin interior – și, prin urmare, îi este foarte ușor să se considere inadecvată. (…)

Pe de altă parte, sentimentul de-a fi fost fundamental vătămată și discriminată de soartă, poate duce, de asemenea la pretenții inconștiente ca viața să-i compenseze neajunsurile făcute. Prin însăși originea lor, aceste pretenții nu pot fi niciodată satisfăcute cu adevărat. Se obișnuiește ca imaginea femeii permanent solicitante, permanent nemulțumite, să fie explicată pe baza unei insatisfacții sexuale generale. Însă o privire mai profundă spre interior demonstrează clar că insatisfacția poate fi deja o consecință a complexului de masculinitate. (…)

horney5

Alte consecințe ale complexului de masculinitate sunt mai adânc înrădăcinate în inconștient… Visele și simptomele multor femei demonstrează cu certitudine că, în fond, ele nu s-au împăcat cu propria feminitate. Din contră, în viețile lor fantasmele inconștiente și-au păstrat iluzia, de a fi fost, de fapt, create bărbați. Ele cred că au fost mutilate, rănite sau vătămate prin intermediul anumitor forțe. Menținându-se în limitele unor asemenea fantasme, organul genital feminin este conceput ca un organ bolnav și deteriorat, o idee care poate fi confirmată mai târziu și activată iar și iar prin realitatea menstruației-în pofida cunoștințelor conștiente adecvate. (…)

Dacă încercăm să găsim originile acestui curios complex în dezvoltarea psihologică a unor astfel de femei, putem identifica adesea și observa în mod nemijlocit un stadiu al copilăriei pe parcursul căreia fetițele chiar invidiază băieții pentru organele lor genitale. (…) Trebuie realizat că atitudinea de invidiere a penisului este una narcisică, fiind îndreptată către propriul Eu și nu către obiect. În cazul unei dezvoltări feminine favorabile, această invidie de penis narcisică se subsumează aproape complet dorinței libidinal-obiectuale de a avea un bărbat și un copil. Această experiență corelează cu observația potrivit căreia, la femeile sigure pe feminitatea lor, pretențiile de masculinitate nu se manifestă într-un mod semnificativ.

Cu toate acestea, psihanaliza a descoperit că trebuie îndeplinite multe condiții pentru a garanta o astfel de dezvoltare normală și că există tot atâtea posibilități de blocaje și tulburări pe parcusrul dezvoltării.

Faza decisivă pentru dezvoltarea psihosexuală viitoare este aceea în care au loc primele relații de obiect în cadrul familiei. Pe parcursul acestei etape, al cărei apogeu este atins între al treilea și al cincilea an de viață, pot apărea diverși factori care o vor determina pe fată să se retragă din rolul feminin.

Favoritismul vădit față de un frate de exemplu, poate contribui adesea, într-o măsură, la instaurarea unor puternice dorințe de masculinitate la fetiță. Observațiile sexuale timpurii au o influență și mai durabilă în acest sens. Acestea se întâmplă într-un mediu în care problemele sexuale sunt de obicei, ascunse de copil, astfel încât ele preiau, tocmai, prin acest contrast, reputația misterului și a fructului oprit. Actul sexual dintre părinți, atât de des observat în primii ani ai copilăriri, este interpretat, de obicei, de copil, ca o violare, rănire, vătămare sau îmbolnăvire a mamei. Observarea urmelor lăsate de sângele menstrual al mamei întărește opinia copilului. Influența unor evenimente ocazionale, ca brutalitatea reală a tatălui și boala mamei pot accentua ideea copilului că poziția femeii este una precară și periculoasă.

Toate acestea o afectează pe fetiță, în special deoarece apar în stadiul primului val al dezvoltării sale sexuale, pe parcursul căruia propriile sale cerințe instinctuale sunt identificate inconștient cu acelea ale mamei. Din aceste cerințe instinctuale inconștiente provine un alt impuls, care poate acționa în aceeași direcție. Cu alte cuvinte, cu cât este mai intensă această atitudine de iubire feminină timpurie față de tată, cu atât mai mare este pericolul ca ea să eșueze din cauza dezamăgirilor provocate de acesta sau sentimentelor de culpabilitate față de mamă. Mai mult, aceste afecte ramân inseparabil legate de rolul feminin. O astfel de asociere cu sentimente de culpabilitate poate urma, în special, descurajărilor legate de masturbare, care așa cum știm, reprezintă manifestarea fizică a excitării sexuale pe parcursul acestei perioade. Din cauza angoaselor și sentimentelor de vinovăție, fata se poate îndepărta complet de rolul feminin, refugiindu-se într-o masculinitate fictivă, de dragul siguranței. (…)

Odată ce s-au instaurat aceste pretenții inconștiente de masculinitate, femeia a intrat într-un cerc vicios fatal. În timp ce, inițial, ea a fugit de rolul feminin într-un rol masculin fictiv, ultimul, odată instalat, contribuie, în schimb, la respingerea și mai accentuată a rolului feminin, acum cu o nuanță suplimentară de dispreț. O femeie care și-a construit viața pe asemenea premise inconștiente, este, în fond, periclitată din două direcții: de către dorințele sale de masculinitate pe de o parte, de vreme ce-i zdruncină sentimentul de sine, și de către feminitatea ei refulată pe de altă parte, o experiență oarecare amintindu-i, inevitabil, de rolul ei feminin. (…)

Sondarea psihanalitică a evoluției frigidității ne ajută să înțelegem că apariția sau dispariția sa în anumite situații psihologice este strict determinată de istoria dezvoltării individuale. (…) Fenomenul frigidității își găseste locul, astfel, într-un cadru mai larg. Poate, într-adevăr, să constituie un simptom important în sine, în măsura în care, în lipsa unei descărcări reale, o acumulare de libido este slab tolerată de către femei. Totuși, își capătă adevărata semnificație numai prin tulburarea de dezvoltare care se află la baza sa și a cărei simplă manifestare este. (…)

Revenim la problema inițială referitoare la frecvența frigidității. (…) Mi se pare că această frecvență poate fi pusă, mai degrabă, pe seama factorilor supraindividuali, culturali. Cultura noastră, așa cum este bine cunoscut, este o cultură masculină și, prin urmare, în general nefavorabilă înfloririi femeii și individualității sale. (…) Indiferent cât de mult ar fi prețuită femeia din punct de vedere individual, ca mamă sau ca iubită, bărbatul va fi considerat întotdeauna mai valoros din punct de vedere uman și spiritual.

*** extrase din lucrarea Feminitate Inhibată, cartea Psihologia Femeii, autor Karen Horney— (1885 –1952) psihanalist din curentul neo-freudian— editura Trei.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Trebuie sa ai peste 18 ani pentru a vizita acest site.

Te rugam sa iti confirmi varsta. Echipa www.profadesex.com.