Problema masochismului feminin


14 May 2018

Se pare că în zonele noastre culturale fenomenele masochiste sunt mai frecvente în cazul femeilor decât al bărbaților. S-au conturat două modalități de a aborda o explicație a acestei observații. Una reprezintă o încercare de a descoperi dacă tendințele masochiste sunt inerente naturii feminine sau înrudite cu ea. Cealaltă este o evaluare a ponderii pe care o au condiționările sociale în geneza oricăror caracteristici specific sexuale în distribuția tendințelor masochiste.

În literatura psihanalitică… problema a fost atinsă numai din punctul de vedere potrivit căruia masochismul feminin este o consecință psihică a diferențelor anatomice dintre sexe. Astfel, psihanaliza și-a pus instrumentele științifice în slujba teoretizării existenței unei anumite înrudiri între masochism și biologia femeii. (…) Nu s-a abordat încă posibilitatea condiționării sociale. Scopul lucrării de față este acela de a contribui la eforturile de determinare a ponderii factorilor biologici și culturali în această problemă (…)

Punctele de vedere psihanalitice prezentate până acum pot fi rezumate după cum urmează: Satisfacțiile specifice căutate și găsite în viața sexuală și în maternitate sunt de natură masochistă. Conținutul dorințelor și fantasmelor sexuale timpurii, ce-l au drept obiect pe tată, este reprezentat de dorința de a fi mutilată, cu alte cuvinte castrată de el. Menstruația are conotația ascunsă a unei experiențe masochiste.

Femeia așteaptă, în secret, să fie violată și agresată prin actul sexual, în sfera psihică, să fie umilită. Nașterea îi furnizează o satisfacție narcisică inconștientă, la fel cum este cazul relației materne cu copilul. Mai mult, fantasmele sau actele masochiste ale bărbaților reprezintă o expresie a dorinței lor de a juca rolul feminin.

Deutsch presupune existența unui factor genetic de natură biologică care duce, inevitabil la o concepție masochistă asupra rolului feminin. S. Rado indică un factor genetic care împinge dezvoltarea sexuală spre un traseu masochist. Nu există un consens în ceea ce privește aceste forme specific feminine de masochism, considerându-se fie că provin din deviații ale evoluției feminine, fie că reprezintă atitudinea feminină “normală”.

Se presupune, cel puțin implicit, că diversele trăsături masochiste de caracter sunt, de asemenea, mult mai frecvente la femei decât la bărbați. Această concluzie este inevitabilă pentru un adept al teorei psihanalitice fundamentale potrivit căreia comportamentul general în viață este modelat pe baza tiparului comportamentului sexual, care, la femeie, este considerat masochist. Rezultă de aici că, dacă majoritatea sau toate femeile au o atitudine masochistă față de sex și reproducere, vor da dovadă indubitabil, de tendințe masochiste în atitudinea lor non-sexuală față de viață, mai frecvent decât bărbații. (…)

În ceea ce privește originea, presupun că punctul de cotitură al dezvoltării feminine este conștientizarea de către fetiță a faptului că nu are penis, ideea fiind că șocul acestei descoperiri exercită asupra sa o influență de durată. Această presupunere se bazează pe două surse date: concluziile provenind din analiza femeilor nevrotice, referitoare la fantasmele și dorințele de a poseda și de a fi posedat și observarea fetițelor care își exprimă dorința de a avea un penis atunci când descoperă existența lui la alții. (…)

Neexistând date referitoare la frecvență, condiționarea și ponderea reacțiilor observate în cazul fetițelor care au descoperit penisul, presupunerea că acesta este un punct de cotitură al dezvoltării feminine este incitantă, însă cu greu poate fi folosită ca dovadă. Chiar așa, de ce ar trebui să devină fata masochistă atunci când descoperă lipsa penisului? Deutsch și Rado dau explicații în feluri foarte diferite. Deutsch crede că: libidoul până mai deunăzi sadic-activ, atașat clitorisului, renaște din bariera creată când subiectul conștientizează lipsa de penis… și, cel mai frecvent, este deviat prin îndepărtarea regresivă către masochism. Această pendulare spre direcția masochismului face parte din destinul anatomic al femeii (…) Încă trei presupuneri ulterioare, necesare întregirii tabloului:

1-Aceste fantasme sadice sunt generate de investirea clitorisului cu libidoul sadic-activ.

2-Fata renunță la masturbare clitoridiană în urma rănii narcisice de lipsa penisului.

3-Libidoul până mai deunăzi sadic-activ se întoarce automat spre interior și devine masochist. (…)

Deutsch dorea «să examineze originea feminității» prin care înțelege «dispoziția feminină, pasiv-masochistă a vieții psihice a femeilor”. Ea afirmă că masochismul constituie cea mai elementară putere în viața psihică a femeii. (…) Rado acționează cu mai multă atenție. În primul rând el nu pornește mânat de dorința de a comenta «originea feminității», ci vrea numai să explice anumite tablouri observabile clinic la femeile nevrotice. (…) Rado oferă următoarea formulă pentru evoluția masochistă a femeii, ulterioară descoperirii penisului: el este de acord cu Freud că această descoperire reprezintă, inevitabil un șoc narcisic pentru fată, dar crede că efectul ei variază în funcție de diversele condiții emoționale. Dacă se întâmplă în perioada înfloririi sexuale timpurii reprezintă, potrivit lui Rado, pe lângă lovitura narcisică, o experiență deosebit de dureroasă, deoarece sădește în fată credința că băiatul poate obține mult mai multă plăcere din masturbare decât femeia. (…)

Pentru o clipă, vă propun să acceptăm totuși, presupunerea că fetei, până mai în deunăzi satisfăcută în manifestările sale sexuale, îi este distrusă plăcerea masturbării de descoperirea penisului. Ne-am putea aștepta, atunci, ca aceasta să contribuie la dezvoltarea pulsiunilor ei masochiste?

Rado aduce următoarele argumente:

Fata este excitată sexual de durerea psihică indusă de descoperirea penisului, ceea ce îi oferă o gratificație de substituție. (…) Eforturile sale sexuale devin și rămân masochiste.

Se impune o întrebare. Considerând că fata chiar ar suferi profund la vederea unei majore surse de plăcere intangibile, de ce ar excita-o această durere din punct de vedere sexual? (…) Dacă îmi este permis să estimez premisele implicite care l-au determinat pe autor să considere axiomatică o astfel de afirmație provocatoare, m-aș opri asupra evaluării importanței trebuințelor sexuale – ca și cum ar fi conferit dorinței sexuale aceeași lăcomie nerăbdătoare atribuită de el strădăniilor generale îndreptate spre căutarea plăcerii; mai concret, este ca și cum, atunci când posibilitatea de descărcare sexuală a cuiva este blocată, acela trebuie să se agațe imediat de următoare oportunitate la îndemână, care-i poate provoca excitare și satisfacție sexuală. (…)

Cu alte cuvinte, reacții precum aceea presupusă de Rado există cu siguranță, deși nu sunt deloc axiomatice sau inevitabile: când apar ele presupun existența unor pulsiuni masochiste anterioare; ele sunt o expresie a tendințelor masochiste, însă nu rădăcina lor.

Urmând firul gândurilor lui Rado, nu este cu adevărat curios faptul că băiețelul nu devine masochist? Aproape fiecare băiețel are ocazia să vadă penisul mult mai mare al unui adult. El înțelege că adultul – tatăl- poate obține o plăcere mult mai mare decât el. Ideea posibilității de a obține o plăcere mai mare ar trebui să distrugă propria lui bucurie dată de masturbare. Ar trebui să trăiască o profundă durere psihică, iar aceasta să-l excite sexual și băiețelul să adopte această durere ca pe o gratificație substitută și, de atunci încolo, să fie masochist. Aceasta pare a se întâmpla foarte rar. (…)

Unilaritatea… obținută printr-o examinare parțială a tabloului se datorează unei neglijări a factorilor culturali și sociali. (…) Din punctul de vedere al abordărilor sociologice și etnologice, ar prezenta interes răspunsurile date următoarelor întrebări:

1-Cu ce frecvență apar atitudinile masochiste față de funcțiile feminine în diverse condiții sociale și culturale?

2-Cu ce frecvență apar atitudinile sau manifestările masochiste globale în cazul femeilor, comparativ cu acela al bărbaților, în diverse condiții sociale și culturale?

Dacă răspunsurile date ambelor întrebări ne-au condus la ideea că, indiferent de condițiile sociale, există o concepție masochistă a rolului feminin și, de asemenea, dacă există o preponderență clară a fenomenelor masochiste globale în rândul femeilor, comparativ cu bărbații, atunci și numai atunci am avea motive să căutăm o explicație psihologică suplimentară a acestui fenomen. Dacă, totuși, un astfel de masochism feminin universal nu a apărut, am dori ca studiile socio-etnologice să ne răspundă la următoarele întrebări:

1-În ce condiții sociale anume se manifestă frecvent masochismul asociat funcțiilor feminine?

2-În ce condiții sociale atitudinile masochiste globale sunt mai frecvente în cazul femeilor decât al bărbaților?

În astfel de cercetări, sarcina psihanalizei ai fi aceea de a furniza antropologului date psihologice. Cu excepția perversiunilor și a fantasmelor masturbatorii, tendințele și gratificațiile masochiste sunt inconștiente. Antropologul nu le poate explora (…) pe baza experienței psihanalitice, se poate presupune cu o oarecare siguranță existența unor tendințe masochiste în următoarele situații:

1-Atunci când există o frecvență ridicată a tulburărilor funcționale menstruale…

2-Atunci când există o frecvență ridicată a tulburărilor psihogene în timpul sarcinii și al nașterii, precum teama de naștere, tevatura în privința acesteia….

3-Atunci când relațiile sexuale sunt privite în mod frecvent ca o umilire sau o exploatare a femeilor.

Rămâne o întrebare deschisă… este masochismul un fenomen principal sexual, care se extinde și în sfera morală, sau un fenomen moral care se extinde și în sfera sexuală? (..) Sau este masochismul, probabil, un termen colectiv al unor fenomene complexe?

Pare îndreptățită folosirea aceluiași termen pentru niște manifestări foarte variate, deoarece toate au unele tendințe comune: tendințe de a aranja în fantasme, în vise sau în viața reală, situații care provoacă suferință; sau de a simți suferință în situații care nu au această consecință pentru omul obișnuit. Suferința se poate referi la sfera fizică sau la cea psihică. Este însoțită de o oarecare gratificație sau sentiment de reducere a tensiunii și de aceea este căutată. Gratificația sau detensionarea pot fi conștiente sau inconștiente, sexuale sau non-sexuale. Funcțiile non-sexuale pot fi foarte diferite: reasigurări împotriva temerilor, ispășirea unor păcate comise, permisiunea de a comite unele noi, o strategie de a se raporta la scopuri altfel de neatins, forme indirecte de ostilitate, etc.

Vă propun să reflectăm asupra datelor ce pot fi observate la pacienții cu trăsături masochiste. După părerea mea principalele caracteristici ale structurii superficiale a unor astfel de personalități sunt, oarecum, următoarele: există câteva modalități prin care o persoană se asigură împotriva angoaselor profunde- renunțarea este una dintre ele; inhibiția, alta; negarea fricii și adoptarea optimisului, a treia; s.a.m.d.

A fi iubit este mijlocul special de asigurare folosit de masochist. Întrucât are o angoasă destul de fluctuantă, el are nevoie de semne constante de atenție și afecțiune, și, cum crede în ele doar pe moment, are o nevoie excesivă de atenție și afecțiune.

Este prin urmare, în general vorbind, foarte sensibil în relațiile cu oamenii; se atașează ușor; este ușor de dezamăgit întrucât nu primește și nu poate primi niciodată ceea ce așteaptă. Așteptarea sau iluzia «marii iubiri» joacă adesea un rol important.

Sexualitatea fiind una dintre cele mai comune căi de a căpăta afecțiune, tinde, de asemenea, să o supraevalueze și se agață de iluzia că aceasta deține soluția tuturor problemelor vieții. (…) În situațiile în care a avut relații sexuale sau încercări… istoria sa arată frecvente «iubiri nefericite»; a fost părăsit, dezamăgit, umilit, prost tratat. Aceeași tendință apare și în relațiile non-sexuale, mergând de la incompetență sau sentiment de incompetență, sacrificiu de sine și supunere, până la asumarea rolului martirului și senzația sau chiar realitatea umilinței, abuzului și explorării. (…)

Următorul motiv observabil pentru care nu crede niciodată în vreo formă de afecțiune pe care chiar o poate primi (în loc de a se agăța de ea ca de asigurarea mult dorită) îl constituie stima sa de sine foarte redusă; se simte inferior, imposibil de iubit și nevrednic de iubire. Pe de altă parte, tocmai această lipsă de încredere în sine îl face să simtă că apelul la milă prin trăirea și manifestarea sentimentelor de inferioritate, a slăbiciunii și a suferinței, reprezintă singurul mijloc prin care ar putea obține afecțiunea. Se observă că deterioarea stimei de sine își are rădăcinile în paralizia a ceea ce poate fi numit «agresivitate adecvată». Prin aceasta înțeleg abilitățile pentru muncă, incluzând următoarele atribute: luarea inițiativei; depunerea eforturilor; finalizarea lucrurilor; obținerea succesului; apărarea cu insistență a propriilor drepturi; autoapărarea în caz de atac; formarea și exprimarea opiniilor autonome; recunoașterea propriilor scopuri și capacitatea de a-și face planuri de viață în conformitate cu ele. Persoanele masochiste dau, de obicei, dovadă de inhibiții extinse în această privință, care explică în totalitate sentimentul de nesiguranță sau chiar de neajutorare în lupta vieții și justifică dependența subiacentă de alții și o predispoziție de a solicita sprijinul sau ajutorul. (…)

Dincolo de aceste formulări…în privința femeii masochiste, pot prezenta, de asemenea, anumite generalizări referitoare la factorii cauzali care predispun la apariția masochismului la femei:

1-Blocarea descărcărilor expansivității și sexualității.

2-Limitarea numărului copiilor, în condițiile în care a avea și a crește copii oferă femeii diverse debușee gratificante (succes, stimă de sine, tandrețe) (…)

3-Considerarea femeilor drept ființe inferioare bărbatului

4-Dependența economică a femeilor de bărbați sau de familie…

5-Limitarea femeilor la sfere de viață care sunt construite în principal pe legături emoționale, precum viața de familie, religia sau operele de caritate.

6-Surplusul de femei de măritat…

În particular, trebuie luat în considerare faptul că, atunci când unul sau toate elementele sugerate sunt prezente în complexul cultural, pot apărea anumite ideologii fixe referitoare la «natura» femeii; precum doctrine potrivit cărora femeia, prin naștere, este slabă, sensibilă, preferă dependența, are abilități limitate de muncă independentă și de gândire autonomă. (…) Este destul de clar că aceste ideologii funcționează nu numai pentru a împăca femeia cu rolul său subordonat, prezentându-l ca pe unul inalterabil, ci și pentru a înrădăcina credința că aceasta reprezintă o încununare pe care ele și-o doresc sau un ideal pentru care merită și este recomandat să te zbați. Influența pe care aceste ideologii o exercită asupra femeilor este considerabil întărită de faptul că femeile care prezintă trăsăturile menționate sunt mai des alese de către bărbați. Aceasta înseamnă că potențialul erotic al femeilor depinde de conformarea lor la imaginea la ceea ce constituie «adevărata lor natură». Prin urmare, nu pare deloc exagerat să spunem că, în astfel de organizări sociale, atitudinile masochiste sunt încurajate la femei, în timp ce sunt descurajate la bărbați. (…)

Se observă că acești factori culturali exercită o influență puternică asupra femeilor; într-o asemenea măsură încât, de fapt, în cultura noastră este greu de crezut cum poate evita o femeie să devină cât de cât masochistă numai ca efect al culturii, fără vreo contribuție din partea factorilor ce țin de anatomo-fiziologia feminină și a efectelor lor psihice. (…)

Factorii anatomo-fiziologici ai femeilor, care pot pregăti terenul pentru dezvoltarea fenomenelor masochiste, gândesc a fi următorii:

a-Forța fizică medie mai mare a bărbaților decât a femeilor….

b-În mod similar, posibilitatea violului poate da naștere la femei fantasmei că sunt atacate, înfrânte, vătămate.

c-Menstruația, deflorarea și nașterea copiilor, în măsura în care sunt procese sângeroase sau chiar dureroase, pot fi folosite cu ușurință drept debușee ale năzuințelor masochiste.

d-Diferențele biologice din timpul actului sexual servesc, de asemenea, formulei masochiste.

Aceste funcții biologice nu au în sine nici o conotație masochistă pentru femei și nu duc la reacții masochiste, dar, dacă sunt prezente trebuințe masochiste de altă origine, ele pot fi cu siguranță incluse în fantasme masochiste care, la rândul lor provoacă gratificații masochiste. (…)

În conluzie… pe scurt, problema masochismului feminin nu poate fi asociată doar factorilor inerenți caracteristicilor anatomo-fiziologico-psihice ale femeilor, ci trebuie considerată în mare măsură condiționată de complexul cultural sau de organizarea socială în care s-a dezvoltat femeia

***extrase din lucrarea Problema Masochismului Feminin, cartea Psihologia Femeii (ed. Trei), autor Karen Horney- (1885 –1952) psihanalist din curentul neo-freudian.

***sursă foto cover- unsplash.com

#Psihoterapie și Consiliere Psihodinamică (individuală sau de grup) la Comunitatea Amor Fati-Cabinet Individual de Psihologie. Programări la 0724.914.449

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


1 + 2 =