Anna Freud


06 Mar 2015

Anna Freud este poate prima specialistă care inteprinde studii științifice referitoare la psihanaliza copiilor- prof. dr. Ion Mânzat.

Anna Freud (psihanalist) s-a născut la Viena (Austria) în 1895 și a murit la Londra (Anglia) în 1982. Este cea mai mică dintre copiii lui Sigmund Freud, părintele psihanalizei, mai exact al șaselea copil din familie, și cel care îi va rămâne alături profesorului Freud până la sfârșitul vieții acestuia. O asemenea legătură exclusivă și specială tată-fiică, dublată de faptul că Anna și-a făcut analiza cu el, a lăsat impresia, la vremea respectivă, că Sigmund Freud ar fi descurajat diverse legături intime ale Annei, legendele amintesc de exemplu de numele Ernest Jones (biograful lui Sigmund Freud).

Anna a fost și singurul dintre copiii lui Sigmund Freud care a devenit psihanalist, și la rândul ei a jucat un rol important în mișcarea psihanalitică internațională.

“Ca un rezumat per ansamblu a vieții Annei Freud putem spune: Anna și-a finalizat studiile în 1912 la Liceul Cottage din Viena, dar la acele vremuri încă nu era decisă ce carieră să urmeze. A călătorit singură în Anglia pentru a-și îmbunătăți engleza.

O dată cu începerea războiului Anna a fost nevoită să se întoarcă în Viena. Încă din 1910 Anna a început să citească lucrările tatălui său, dar implicarea ei serioasă în psihanaliză s-a produs în 1918 când Sigmund Freud a început s-o analizeze (la vremea respectivă nu era nimic anormal să fii analizat de părintele biologic).

In 1920 amândoi, tată și fiică, au participat la Congresul Internațional de Psihanaliză din Haga. În acest moment deja aveau cunoștințe și prieteni comuni din domeniu. O astfel de cunoștință comună a fost scriitoarea și psihanalista Lou Andreas-Salomé, prietenă și confidentă cu Nietzsche și Rainer Rilke, și care devine și confidenta Annei.

În 1922 Anna Freud își prezintă lucrarea “Beating Fantasies and Daydreams” la Societatea psihanalitică din Viena și devine membra acesteia. În 1923 își începe prima sa practică psihanalitică cu copiii, și doi ani mai târziu predă un seminar pe tema analizei copiilor la Vienna Psychoanalytic Training Institute. Munca ei s-a concretizat într-o carte, o serie de prelegeri pentru profesori și părinți –Introduction to the Technique of Child Analysis-1927 “- comunicat Institutul Anna Freud (Londra)

Despre perioada peterecută în cercul psihanalitic din Viena, Anna Freud a făcut următoarea afirmație:

Când îmi amintesc de Viena, îmi amintesc că eram toți extraordinar de entuziasmați, plini de energie. Era ca și cum am fi descoperit un nou continent, care a început să fie explorat, iar exploratorii am fost noi. Am avut o șansa de a schimba lucrurile, și am luat-o.

Anna Freud a debutat profesional în sfera pedagogiei, a fost mai întâi învățătoare și copiii au fost cei cu care a început să practice psihanaliza, pe care o vede diferită în practică de psihanaliza adulților.

O contribuție importantă a Annei Freud în Psihologie este stabilită cu publicarea lucrării Eul si mecanismele de aparare– în 1936. Mecanismele de apărare ale minții au fost prima oară menționate de către Sigmund Freud, însă fiica sa a fost prima care a realizat o listă a apărărilor într-un studiu cu semnificații majore în cercetarea dezvoltării personalității umane. Intre 1972 şi 1973, Anna Freud si Joseph Sandler (psihanalist britanic) mențin un dialog continuu despre apărări, concretizat în publicarea cărții lui Sandler Analiza apărărilor. Convorbiri cu Anna Freud (1985 / 1989), în care aceste mecanisme sunt numite un gen de maşinarie mentală inevitabilă. Anna Freud în cercetările sale cu copiii a identificat cinci mecanisme principale de apărare ale Eului, care pot fi observate și la adulți: Negarea prin fantasmă; Refuzul în cuvânt și faptă; Limitarea Eului, Identificarea cu agresorul; Altruismul excesiv.

Autoarea are meritul că pe lângă sinteza cunoștințelor existente la acea dată în epocă, are și contribuții proprii, descrie scopurile și motivele apărărilor, întocmește un inventar al mecanismelor descrise deja și prezintă alte tipuri de apărare (refuzul în fantezie sau refuzul în cuvinte și acte ). Prin abordarea și analiza apărării de identificarea cu agresorul și ceea de altruism excesiv.. Anna Freud ridică și problema combinării dintre mecanismele de apărare și problema utilizarii lor alternative împotriva amenințărilor de ordin intern și extern.

În 1951 Anna Freud deschide în Londra un centru de îngrijire, de formare și de cercetare în psihoterapia infantilă- The Hampstead Clinic

O dată ce a început aici formarea terapeuților englezi și americani în abordarea problemelor copiilor, influența Annei Freud în domeniu a crescut. The Hampstead Clinic vorbește adesea despre familia extinsă a Annei Freud. Din 1950 și până la sfârșitul vieții sale Anna a călătorit regulat în Statele Unite, să predea, să țină discursuri dar și să își viziteze prietenii. A ținut seminarii la Yale Law School despre crimă și familie. Devenind cunoscută și în America, Anna a reușit să stabilească colaborări transatlantice cu Joseph Goldstein și Albert Solnit despre teme ca și “copii si legea” care s-au finalizat în lucrări precum- Beyond the Best Interests of the Child ( publicat în 1973). Munca sa a fost recunoscută și prin foarte multe titluri de dr. Honoris Cauza pe care a început să le primească din 1950- Clark University pănă în 1980-Universitatea Harvard. In 1972 s-a reîntors în Austria și Vienna University i-a oferit poziția de președinte de onoare al International Psychoanalytic Association”- comunicat Institutul Anna Freud (Londra)

După moartea lui Sigmund Freud, Anna Freud a vegheat la editarea operelor tatălui său, la conservarea arhivelor lui, cât și la deschiderea muzeului Sigmund Freud din Viena.

Title

Despre lucrarea Normal și Patologic:

“Pentru cititorul cu o educație generală și interes în psihanaliză, la fel de bine ca și pentru profesionistul care lucrează cu copii sau adulti.. Normal și patologic la copil este incontestabil cea mai importanta carte a Annei Freud. Este adevarat ca Eul și mecanismele de aparare (1936) ocupă un loc special în istoria psihanalizei și poate ca și în mintea și pe raftul cititorului. Aceasta a apărut și a ajutat la marcarea unui punct până la care avansase psihologia Eului, cu hopuri și sărituri, și, deși autoarea a elaborat și extins de atunci temele sale principale, importanța acestora nu a fost diminuată de trecerea timpului. Memorabilele sale ilustrări își exprima încă înțelesul cu un efect grăitor. Dar lucrarea prezentă, publicată pentru prima oară în 1965, are o semnificație de cu totul altă natură. Dacă astăzi, după atâția ani de la publicare sa inițială, mi s-ar permite să posed doar o singură carte de psihologie psihanalitică a copilului, aceea ar fi Normal și patologic la copil. Nici o altă lucrare nu prezintă atât de comprehensiv dezvoltarea normalului și patologicului. Normal și patologic la copil o face fără vreo separare artificială a unuia de celălalt. Este solid bazată pe observare clinică și studiu detaliat.

Este remarcabil de compactă, având un stil simplu și elegant; dar ușurința cu care Anna Freud îl introduce pe cititor în lectură, nu poate să ascundă complexitatea celor spuse de ea. Mai mult, poate exista o dispută asupra creației celei mai importante a Annei Freud, care nu ar fi vreuna dintre carți, ci Clinica, pe care ea a condus-o timp de peste treizeci de ani. Ceea ce era pe vremuri cunoscut prin prescurtarea familiară Hampstead a devenit, după moartea ei în 1982, Centrul Anna Freud; cartea prezentată aici poate fi plasată printre temeliile în timp și spațiu ale evoluției Centrului”- Clifford Yorke, British Psychoanalytical Society.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


7 + 7 =