Om


07 Mar 2015

Eu sunt om, prin definiție animal evoluat, unul și bun și rău. Eu mă mișc, respir, exist, eu mă raportez la timp, la spațiu, eu gândesc, simt. Eu am granițe, dar includ și infinitul, eu iubesc, urăsc, mă bucur, sufăr, eu sunt capabilă să dau viață, dar și să o iau, eu sunt om, dar aș vrea să fiu SupraOm..

Adaptarea înseamnă evoluție, iar natura alege întotdeauna evoluția chiar și atunci când dă cu zarul, Darwin ne-a explicat perfect cum, pur și simplu, speciile care nu se adaptează… dispar. Acest fapt a fost, este și va rămâne valabil, inclusiv pentru specia din care facem, eu și tu, parte, adică homo sapiens sapiens. O specie de primate evoluate, cu un creier mai dezvoltat decât al altor mamifere, capabilă de conștiință de sine, de gândirea simbolică, de articularea limbajului.

“Cine zice că-i animal, ăla aia este. Omul este pulbere de stele”- O replică pe care am auzit-o de atâtea ori la cursuri de Filozofie și Istoria Psihologiei, spusă, uneori șoptit, alteori zbierat de către profesorul Ion Mânzat, un mare om, și o minte luminată din sfera Psihologiei din România, a Psihologiei Transpersonale în special.

Personal, mi-e tare drag domnul Mânzat, cărțile sale m-au luminat și inspirat, însă nu pot să fiu…doar atât, nu în existența aceasta. Da, eu sunt și pulbere de stele, pentru că sunt tot, dar n-am cum să fiu doar praf și infinitul, când experimentez, și cu siguranță nu degeaba, tot ce-mi include Eu Sunt. Fără Eu aș fi probabil doar un alt Buddha, într-o Nirvana neîncepută și nesfârșită, și desigur că n-aș mai avea nevoie de ce-mi dăruiește apartenența la specia homo sapiens sapiens, inclusiv un corp.

Title

Ce este Omul?

Omul este un animal căzut din stele- în asta pot să cred. Și chiar pot să extind înțelegerea termenului de “căzut” făcând o paralelă cu energia “căzută” în materie, energia condesată

De aici, din materie, eu cred în Sine, dar cred și în Eul meu. Deci, ce este omul… cine trăiește experiența Eu Sunt?

“Celebra frază a lui Protagoras (filosof grec sec.5 î.H.) –măsura tuturor lucrurilor este omul-poate servi drept caracterizare a modului cum omul s-a considerat drept centrul Universului în toate vremurile şi locurile. De aceea Cunoaşterea Omului de către om a fost şi a rămas unul din obiectivele principale ale curiozităţii lui homo sapiens sapiens probabil de la apariţia sa. In acest sens Socrate cita vestita inscripţie -Cunoaşte-te pe tine însuţi- înscrisă pe frontispiciului templului lui Apollo de la Delfi.(…)

(…) Omul este considerat a fi o fiinţă vie aparţinând regnului animal rezultată în urma unei lungi evoluţii a vieţuitoarelor de pe această Planetă. Omul aparţine superfamiliei Hominoidelor, făcând parte din ordinul Primatelor, are toate caracteristicile acestora. Oamenii sunt Mamifere (deci au sânge cald şi îşi alăptează copiii) placentare (nasc pui vii, dar numai după o perioadă relativ foarte lungă de gestaţie în comparaţie cu celelalte mamifere). Omul este biped. (…) Organizarea membrelor inferioare umane conferă omului posibilitatea de a fi unul din cei mai rapizi alergători de cursă lungă (aptitudine pe care a pierdut-o datorită trăirii în ambianţa societăţilor civilizate).

Omul, ca toate animalele, îşi are viaţa ritmată de succesiunea ciclurilor circadiene, care implică o secvenţă a stărilor de veghe- somn şi  – ca toate animalele cu sânge cald – în  cadrul somnului are o alternanţă de stări de somn lent şi paradoxal (REM), ca o consecinţă are şi trăiri onirice (vise). Una din caracteristicile primatelor este sociabilitatea lor. La om, limbajul este posibil în special datorită organizării în emisfera cerebrală dominantă a unei adevărate „maşini de vorbit”. Astfel una din caracteristicile definitorii pentru Homo sapiens sapiens este limbajul său articulat şi extrem de complexa sa viaţă socială.

Omul este singurul primat care nu are păr pe corp, acesta este redus la câteva regiuni unde distribuţia sa depinde de hormonii sexuali androgeni sau estrogeni. (…) Omul este singurul animal care se îmbracă şi îşi colorează pielea. Comportamentul sexual al oamenilor diferă profund de cel al celorlalte mamifere. Împerecherea umană se face în mod obişnuit culcat şi lucru important.. și faţă în faţă. Actul sexual nu mai este realizat doar pentru procreere ci în marea majoritate a cazurilor pentru plăcerea pe care o produce. Menţionăm şi apariţia sărutului ca un gest important în comportamentul sexual uman. Modul de organizare a Sistemului Nervos Central Uman se caracterizează printre altele printr-o dezvoltare a Sistemului de Răsplată care generează trăirea de plăcere. Omul nu mănâncă numai pentru aportul de alimente dar şi pentru plăcerile gustative şi olfactive generate de alimente, etc.

Evoluţia progresivă ne arată că natura a făcut o opţiune interesantă şi care s-a dovedit a fi eficientă. Natura a ales sporirea inteligenţei şi nu a puterii. Aceasta a dus treptat la o creştere a mărimii şi complexităţii Sistemului Nervos Central şi mai ales a scoarţei cerebrale. Omul dispune de un creier a cărui scoarţă este structura cea mai complexă de pe Planetă şi chiar din Sistemul nostru Solar. (…) Specific pentru Homo sap.sapiens este marea dezvoltare a lobului frontal. Toate conferă omului capacităţi de adaptare surprinzătoare ce explică destinul său pe acest Pământ unde a apărut acum circa 200.000 de ani. (…) Una din cele mai caracteristice performanţe ale mentalului uman este elaborarea de abstracţiuni de grade diferite mergând până la ceea ce Platon numea Ideile mamă (…) Gândirea umană folosește simboluri.

Printre constantele gândirii umane este deschiderea către spiritualitate, către supranatural, către ce defineşte gândirea religioasă sau magică. Încă de la zorile existenţei sale, din Paleolitic, omul a fost religios şi atras de supranatural, Mircea Eliade l-a definit pe Homo religiosus şi putem spune că este aproape sinonim cu Homo sapiens sapiens. Ateismul sau materialismul radical sunt rare şi tardive şi tot M. Eliade spune undeva că mulţi atei sunt oameni religioşi care şi-au orientat sistemul religios (mecanismul gândirii religioase) cu toate caracteristice lui spre un domeniu nontranscendental.

Această perenitate şi universalitate a deschiderii oamenilor către religie şi/sau magie a ridicat problema dacă această înclinaţie este un fenomen pur cultural sau dacă are o bază organică (biologică) reprezentată de o anumită structură cerebrală determinată genetic prin procesul de organogeneză și nu prin cel de învăţare. În anul 2004  s-a descris o genă (VMAT2) care ar fi responsabilă pentru „construcţia” dispozitivului neuronal ce determină trăirile metafizice, și care a fost numită “gena lui Dumnezeu”.

Pascal Boyer a încercat să explice ştiinţific existenţa în mentalul oamenilor a religiozităţii. El consideră că este vorba de o aptitudine ce apare în cursul dezvoltării filogenetice şi embriologice a funcţiilor cognitive şi care permite omului să ajungă la conştientizarea supranaturalului, religiei și magiei. (…)

Oricine abordează problema Om se izbeşte de problema conştiinţei sale. Conştiinţa umană este trăită de fiecare individ în intimitatea sa cea mai secretă şi inaccesibilă. (…) Această conştiinţă care există doar în planul virtual este definitorie pentru condiţia umană. Caracterul ei riguros subiectiv o face inaccesibilă metodelor de cercetare ale ştiinţelor exacte. Ea este „studiată” de psihologia clasică introspectivă, ca şi de psihologia psihanalitică cu toate variantele sale (…) Conştiinţa este o realitate dar noi nu avem inteligenţa necesară să o putem analiza ştiinţific în toată complexitatea ei”- scrie academician Constantin Bălăceanu-Stolnici în cartea –Antropologie, între știință și cultură (autori academician Constantin Bălăceanu-Stolnici cu Cristina Glavce, Magdalena Berescu, Adriana Borosanu)

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


2 + 4 =