Un caz de impotență


15 Nov 2017

Când doare trupul? Când mintea care nu doare este în dezechilibru…

“Am fost consultat de un muncitor în vârstă de 32 de ani, al cărui comportament temător, aproape obedient, făcea ca neurastenicul sexual să fie recunoscut chiar și la distanță. Primul meu gând era că e chinuit de mustrări de conștiință din cauza masturbării, dar problema lui s-a dovedit una mult mai gravă.

În ciuda vârstei sale și în ciuda a numeroase încercări, nu fusese niciodată capabil, după cum mi-a spus, să realizeze actul sexual cum trebuie; o erecție inadecvată și ejaculatio praecox (ejaculare precoce) au făcut întotdeauna ca immisio (actul sexual) să fie imposibil. Căutase ajutor la diferiți medici; unul dintre ei (celebru în urma reclamelor din ziare, notă Ferenczi) i-a vorbit brutal, spunând: te-ai masturbat, de aceea ești impotent. Ca urmare, pacientul care se lăsese în voia autosatisfacerii de la 15 la 18 ani s-a dus acasă convins că incapacitatea sexuală era consecința bine-meritată și irevocabilă a păcatelor tinereții. Cu toate acestea s-a străduit în continuarea să găsească vindecare și, printre altele, a făcut un tratament de lungă durată cu electroșocuri și hidroterapie, care nu a avut succes. Pacientul ar fi cedat deja în fața inevitabilului, dar se atașase recent de fata potrivită; dorința de a se căsători cu ea era motivul încercării sale recente de a fi vindecat.

Cazul este foarte frecvent întâlnit, iar explorarea anamnezica și examinarea pacientului nu au scos nimic special la iveală. A devenit evident că pe lângă impotență, suferea de un complex de simptome nevrotice: diferite parestezii, hiperestezie auditivă, ipohondorie pronunțată, tulburări de somn (inclusiv coșmaruri); în ansamblu o nevroză anxioasă în sens freudian, cauzată de numeroase excitări sexuale frustrate nesatisfăcute.

Pacientul, deși actul sexual eșua complet chiar în momentul critic, se bucura de fantasme atât în timpul somnului cât și când era pe jumătate adormit, fantasme al căror conținut era alcătuit din totalitate de situații sexuale, iar în timpul acestora experimenta cele mai intense erecții. Aceasta circumstanță m-a făcut să bănuiesc că:

..în afara de rezultatele de natură nervoasă ale abstinenței, ar putea suferi de asemenea de o psihonevroză și că însuși cauza impotenței ar trebui căutată în forța inhibatoare, cu caracter de inderdicție, a unui complex de reprezentări inconștiente care devenea activ chiar în momentul coitului. (…) Presupun că nu teama conștientă, ci procesele mentale inconștiente, cu conținut absolut clar și avându-și originea în urme ale amintirilor infantile, probabil vreo dorință sexuală infantilă care pe parcursul dezvoltării culturale a individului a devenit imposibil de satisfăcut, ba chiar de neconceput, ar trebui făcute responsabile pentru acest simptom.

Am primit numai răspunsuri negative la întrebarile pe care i le-am pus cu privire la acest subiect. Nu i se întâmplase nimic special cu conotație sexuală, părinții și familia lui fusese întotdeauna foarte decenți și rezervați în aceasta privință, iar pe când era copil nu fusese preocupat deloc de aceste chestiuni; se cunoștea ca fiind lipsit complet de impulsuri sexuale; gândul la funcționarea zonelor erogene (erotismul anal și oral) îl umplea de repulsie. Comportamentele exhibiționiștilor, voyeurilor, sadicilor și masochiștilor îi erau aproape necunoscute. A trebuit cel mult să admită, mai degrabă fără să vrea, un atașament întrucâtva excesiv pentru piciorul feminin și acoperământul acestuia, fără să fie capabil să ofere vreo informație cu privire la sursa acestei particularități fetișiste. (…) Atât de abil poate conștientul să treacă peste, să uite gânduri și amintiri care au devenit dezagreabile.

Nu am ezitat, prin urmare, să aplic metoda analitică (psihanaliza). În timpul analizei s-a recunoscut natura nevrotică a paresteziilor menționate mai sus, dar în afara de acestea au apărut mai multe gânduri și sentimente de natură neîndoielnic obsesivă: nu îndrăznea să privească oamenii în ochi; era laș; se simțea de parcă ar fi comis o crimă; îi era tot timpul frică să nu se râdă de el. Idei obsesive și senzații de acest fel sunt tipice pentru impotență. Lașitatea persoanei impotente este explicată prin răspândirea asupra întregii personalități a conștientizării umilitoare a acestui defect.

Freud vorbește cu multă competență despre caracterul previgurativ al sexualității pentru restul personalității. Gradul de încredere în eficiența sexuală devine standardul pentru siguranța în conduită, în puncte de vedere și comportament.

Conștiința vinovată în lipsa unui motiv, care părea totuși să joace un rol deloc neînsemnat în viața pacientului nostru a dus la suspiciunea prezenței unor procese de gândire mai adânci, suprimate, inconștiente, care într-un anume sens erau cu adevărat vinovate; analiza a oferit treptat materialul psihic din care am putut să deduc natura acestei vinovății.

M-a frapat mai mult decât orice faptul că în visele lui colorate din punct de vedere sexual, pacientul era preocupat foarte frecvent de femei corpolente, ale căror fețe nu le vedea niciodată și cu care nu putea să realizeze actul sexual nici măcar în vise; dimpotrivă, în locul apariției ejaculării, după cum ne-am fi putut aștepta, era cuprins de o spaimă puternică și se trezea alarmat cu gânduri precum: Este imposibil! Această situație este de neconceput.

După astfel de vise anxioase se trezea epuizat, scăldat în transpirație, cu palpitații și de obicei avea o zi proastă. A trebuit să interpretez faptul că în vis nu vedea niciodată fața obiectului sexual drept o distorsionare onirica (Freud); în acest caz servește scopului de a face persoana către care este îndreptată dorința sexuală din vis să fie imposibil de recunoscut în plan conștient. Trezirea bruscă, însoțită de alarmă, semnifica faptul că începea totuși să se invească în plan conștient cât de neconceput era această situație cu femeia din vis.

Atacul de anxietate este reacția efectivă a conștientului împotriva realizării dorinței inconștientului.

Interdicția inconștientă a satisfacției sexuale depline era atât de strictă la pacient, încât chiar și în visele cu ochii deschiși, când se lăsa în voia fantasmelor lui sexuale, trebuia să se rețină din cauza groazei, și să-și îndrepte cumva gândurile în altă parte în momentul în care era pe punctul de a se imagina ca protagonist al actului sexual. În visele lui se manifesta uneori o anumită cruzime activă; de exemplu- amputa cu dinții degetul cuiva sau mușca fața cuiva. Nu era greu de recunoscut sursa acestor înclinații canibalice în ostilitatea infantilă față de un frate cu 20 de ani mai în vârstă, care se purtase la vremea lui mult prea strict și deloc blând cu frații lui mai mici. Această predilecție spre cruzime, de altfel, pândea și în stare de veghe din spatele lașității manifeste a pacientului. (…)

Nu putea să urineze în prezența unei alte persoane. De la acest simptom, precum și de la rușinea în privința bărbaților, am tras concluzia că la acest pacient, cum se întâmpla cu cei mai mulți nevrotici (Freud) componenta homosexuală era prezentă într-un grad mai mare decât cel obișnuit. (…) Folosind expresia componenta homosexuală superioară mediei indic faptul că în analizele mele, acum foarte numeroase, susțin teroria psihobisexualității, potrivit căreia se păstrează din inclinația bisexuală originară a omului nu numai elemente rudimentar anatomice, ci si unele psihosexuale, care în anumite circumstanțe pot obține supremația.

Pe baza altor analize similare, am suspectat faptul că femeia corpolentă care revenea în vise era o rudă apropiată a pacientului, mamă sau o soră; el a respins totuși cu indignare această presupunere și mi-a spus triumfător că avea numai o sora corpolentă, și că numai pe aceasta nu putea să o sufere. Fusese întotdeauna ursuz și aspru cu ea. Totuși, când cineva a observat, așa cum am făcut eu, cât de des o simpatie care este împovorătoare pentru conștiință se ascunde în spatele unei asprimi exagerate a țâfnei, suspiciunea este întărită de o informație ca aceasta.

2impotenta

Într-una din zilele următoare, pacientul a avut o halucinație deosebită, pe care- cu unele modificări ușoare- o observase și înainte de câteva ori: când era pe punctul de a adormi, a avut senzația că picioarele (care deși erau goale, îi păreau încălțate cu pantofi) i se ridicau în aer, în timp ce capul i se ducea foarte în jos; s-a trezit imediat cu un sentiment intens de spaimă.

Avand în vedere fetișul deja menționat în legătură cu pantofii, am început din nou o analiză exactă a asocierilor libere ale pacientului pe această temă, în urma căreia au ieșit la iveală următoarele imagini pe care le uitase demult, și care erau foarte dureroase pentru el: sora corpolentă pe care nu putea să o sufere, și care era cu zece ani mai în vârstă decât pacientul, îi dezlega și îi lega pantofii fratelui în vârstă de trei sau patru ani pe atunci și, de asemenea se întâmpla, deloc rar, să îl lase să călărească pe piciorul ei gol (acoperit doar de un ciorap scurt) după care el avea o senzație voluptoasă în membru. (…)

Puțin mai târziu, când a vrut să repete această experiență cu sora sa, de data această în vârstă de 14-15 ani, aceasta l-a respins reproșându-i că un astfel de comportament este nepotrivit și indecent. Puteam acum să îi comunic pacientului convingerea mea fermă că temeiul psihologic pentru impotența lui trebuia căutat în dorința de a repeta acele acte sexuale, o dorință incompatibilă cu moralitatea sexuală civilizată. (…)

La scurt timp după aceea, a venit cu vestea că se gândise la cele spuse de mine și își amintise cum în adolescență (la 15, 18 ani), alegea această experiență infantilă cu sora lui ca obiect al fantasmelor sale din timpul masturbării. Într-adevăr, spaima conștientizării care urma autosatisfacerii de acest fel îl făcuse să renunțe cu totul la masturbare. Povestea din copilărie nu îi mai venise în minte de atunci și până acum. (…)

După interpretarea visului relatată mai sus a venit într-o zi cu știrea surprinzătoare că în urmă cu o zi (pentru prima oară în viața lui) reușise; erecția, durata copulației și orgasmul îi oferise satisfacția completă, și, cu aviditatea caracteristică nevroticilor, a repetat actul încă de două ori în aceeași seară.

Acest succes terapeutic necesită explicații. Din lucrarea de pionerat a lui Freud cu privire la evoluția sexualității la individ (Trei eseuri privind teoria sexualității), am aflat că primele impresii sexuale sunt primite de copil din mediul de maximă proximitate, și că aceste impresii determină direcția în alegerea mai târzie a obiectului sexual; Se poate întâmpla totuși- drept rezultat al cauzelor ce țin de constituție sau a factorilor externi favorizanți (de exemplu răsfățul) – să se producă o fixație pe obiectul incestuos al alegerii.

Moralitatea culturală, întărită treptat prin exemplu și educație, se apără energic de invazia dorințelor necuvenite și se produce refularea acestora (în inconștient). Această apărare are un succes total- ca și în cazul nostru- dar dorințele refulate pot deveni iar active sub influența dezvoltării fiziologico-sexuale ce are loc la pubertate, făcând necesară o nouă refulare.

A doua refulare a însemnat pentru pacientul în cauză începutul nevrozei, care s-a manifestat printre altele prin inhibiția psiho-sexuală și aversiunea fața de soră. Era incapabil să realizeze actul sexual, întrucât fiecare femeie îi amintea inconștient de sora lui; nu putea să o suporte pe sora lui, fiindcă, fără să își dea seama, întotdeauna vedea în ea… nu numai ruda ci și femeia.

Antipatia era un mijloc bun de a se apăra împotriva aducerii în plan conștient a unui șuvoi de sentimente contrare. (…) O dată ce aceste procese devin conștiente, se pune capăt puterii tiranice a complexului inconștient. (…) Gândurile erotice refulate în copilarie, care condiționează impotența psihică, nu trebuie neapărat să aibă legătură cu rudele cele mai apropiate; este suficient ca obiectul sexual infantil să fi fost o așa numită persoană respectată. (…)

Pot rezuma viziunea mea asupra impotenței psiho-sexuale masculine în felul următor:

1)Impotența psiho-sexuală masculină este expresia simbolică a amintirilor unor evenimente sexuale trăite în prima copilărie, apoi refulate în inconștient, a dorinței inconștiente ce vizează repetarea lor și a conflictului psihic care rezultă de aici. Aceste amintiri și dorințe vizează persoane sau reprezentări ale modului de satisfacere sexuală, incompatibile cu conștiința adultului civilizat. (…)

2) Experiențele sexuale din prima parte a copilăriei care determină inhibiția de mai târziu pot reprezenta o traumă mentală gravă.

3) Printre cauzele impotenței psiho-sexuale târzii… fixația incestuoasă (Freud) și rușinea sexuală din copilărie reprezintă o importanță cu totul deosebită.

4) Efectul inhibator al complexului refulat se poate manifesta imediat, la primele încercări de copulație, și devine fix. în cazurile mai ușoare, inhibiția capătă importanță abia mai târziu, în actele sexuale însoțite de teamă sau de excitare sexuală deosebit de puternică- ’’scrie Sandor Ferenczi, psihanalist, în cartea Sexualitate și Psihanaliză- Contribuții la Psihanaliză, ed. Herald. 

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Trebuie sa ai peste 18 ani pentru a vizita acest site.

Te rugam sa iti confirmi varsta. Echipa www.profadesex.com.