Eckman și sufletul în 7000 de fețe


04 Aug 2015

Paul Ekman este un specialist în mimică și citirea expresiilor faciale. A făcut cercetări la scară mondială mai bine de 30 de ani… A învățat singur să-și controleze fiecare dintre cei peste 80 de muschi ai feței, pentru a putea analiza cu precizie și evalua științific conexiunile dintre mișcările fiecărui mușchi și emoțiile specifice. Drept rezultat a căpătat o abilitate extraordinară de a sesiza emoții foarte rapide, care dau la iveală, prin expresiile faciale, adevăratele sentimente ale individului. (…)

L-am întâlnit prima dată pe Paul la începutul anilor ’80, când am scris un articol despre cercetările sale… La acea vreme, Paul înțelesese că expresiile faciale oferă o fereastră directă către emoțiile unei persoane- dar nu exista o metodă științifică de descifrare a emoțiilor după mișcările mușchilor principali ai feței. Așa că Paul și-a propus să pună la punct o astfel de metodă. El și colegul lui, Wallace Friesen, au studiat anatomia facială și au învățat în același timp să-și miște în mod conștient fiecare mușchi al feței, unul câte unul, astfel încât au putut să observe ce rol juca fiecare în cofigurația expresiei. Anatomia facială permite aproximativ 7000 de combinații distincte ale acestor mușchi. Această cercetare a fost mai mult decât dificilă… însă rezultatul, obținut șase ani mai târziu, a fost o revoluție în studierea științifică a emoțiilor. Cercetările lui Paul au scos la iveală faptul că fiecare emoție poate fi cartografiată prin mișcările mușchilor faciali- cu o asemenea acuratețe încât formula pentru o anumită emoție poate fi tradusă într-o notație precisă. (consemnare de Daniel Goleman)

Paul Ekman- Trebuie să-mi cer scuze pentru faptul că, deși am petrecut 40 de ani studiind emoțiile, am petrecut doar patru luni învățând ceva despre budism. (…) Să încep cu chestiunea universaliilor. Când mi-am început cercetările în acest domeniu, opinia generală în Occident era aceea că emoțiile sunt foarte diferite de la o cultură la alta, ca și limbile sau valorile. (…) Această perspectivă era în contradicție cu concepția expusă în cartea lui Charles Darwin din 1872.

Darwin susține că emoțiile noastre au evoluat, că noi avem în comun cu animalele unele emoții și că ele constituie o forță unificatoare pentru omenire.

În prima mea cercetare am arătat anumite chipuri unor subiecți din 21 de culturi diferite de pe glob: privitorilor li s-a cerut să spună ce emoție înfățișa fiecare. În pofida diferențelor culturale și de limbaj, fiecărei fețe i s-a atribuit aceeași emoție în toate culturile. Toată lumea a spus că primul chip înfățișa o expresie de fericire, deși foloseau un cuvânt diferit pentru aceasta. (…) Acest tip de cercetare avea totuși un neajuns… toți oamenii pe care îi studiasem avuseseră acces la aceleași programe de televiziune și filme…

Pentru a înlătura acest neajuns, a trebuit să studiez oameni care nu avuseseră nici un contact cu lumea exterioară. Exista la acea vreme un om de știință care studia un grup de băștinași din Noua Guinee, care trăiau ca în epoca de piatră… iar el înregistrase peste 30.000 de metri de peliculă cu acești oameni, care foloseau încă unelte de piatră și nu avuseseră nici un contact cu lumea exterioară. Am petrecut șase luni studiind aceste filme. Atunci am făcut descoperirea, pentru că nu am văzut nimic nou din ce nu văzusem anterior. (…)Nu a trebuit să învăț limbajul expresiilor lor- expresiile lor faciale. Limbajul expresiilor lor era același ca al meu. În 1997, am mers în Noua Guinee pentru a-i studia pe acești oameni. (…) Nu știau ce este aceea o cameră de filmat, așa că nu au fost stânjeniți pentru că i-am filmat în decursul următoarelor scenarii: Arată-mi cum ar arăta fața ta dacă ai fi pe cale să te iei la bătaie sau dacă cineva ți-a făcut ceva ce nu îți place, dar nu ai să te iei totuși la bătaie; sau dacă ai afla la un moment dat că, copilul tău a murit; în sfârșit dacă vin în satul tău prieteni pe care nu i-ai mai văzut de multă vreme. (…) Atunci când le-am arătat aceste imagini studenților americani…n-au avut nici o dificultate în a înțelege emoțiile. Pentru mine, acest lucru a fost decisiv pentru demonstrarea universalității expresiilor faciale.

Darwin avea dreptate: această trăsătură face parte din zestrea comună a umanității. Există universalii nu doar în ce privește expresiile emoțiilor, ci și în ce privește unele dintre evenimentele care provoacă emoțiile. (…)

Există de asemenea universalii și la nivelul unora dintre schimbările care se produc în corpul nostru atunci când resimțim o emoție. (…) Să luăm doar exemplele mâniei și fricii. În cazul ambelor emoții, se produce o accelerare a ritmului cardiac și apare transpirația. Însă în cazul mâniei, mâinile devin fierbinți, în vreme ce în cazul fricii mâinile devin reci. Această diferență la nivelul temperaturii pielii este universală. (…) Un alt aspect este diferența dintre expresiile voluntare și cele involuntare. Această descoperire nu-mi aparține mie, ci unui neurolog francez Guillaume Duchenne. (…) El spunea că mușchii din jurul ochilor nu pot fi controlați în mod conștient. Mișcarea se produce doar în cazul unei emoții autentice. Ca să reproduc cuvintele lui Duchenne: absența acestei mișcări dezvăluie o falsă prietenie. Sanctitatea Voastră, într-una dintre cărțile dumneavoastră vă manifestați interesul față de zâmbet. Eu am încercat să deosebesc 18 forme diferite de zâmbet.

Dalai Lama- 18! Când îl vei găsi pe al nouăsprezecelea?

Paul Ekman Eu sper că nu se va întâmpla. Mi-e și așa destul de greu să-i conving pe oameni că există 18 tipuri. (…) Prima dovadă propriu-zisă am obținut-o în urma studiilor noastre privind diferențele de zâmbet în care oamenii mințeau, pretinzând că se simt bine, când de fapt se simțeau îngrozitor. În studiile pe care le-am efectuat împreună cu Richard Davidson, am descoperit tipare diferite la nivelul activității cerebrale în cazul acestor două tipuri de zâmbete (simulat și autentic). Cea mai mare parte a activității cerebrale asociate unei bucurii autentice se produce numai atunci când sunt solicitați mușchii din jurul ochilor. (…)

Pe parcursul cercetărilor noastre, am descoperit ceva care ne-a surprins…

Dacă adopți în mod intenționat o expresie facială, îți provoci o schimbare fiziologică. Adoptând o anumită expresie, declanșezi în fiziologia ta acele schimbări asociate în mod obișnuit emoției înfățișate. (…) Fața nu este un simplu mijloc de exprimare, ci și un mijloc de activare a emoțiilor.

Dalai Lama- Sunt incluse și expresiile voluntare?

Paul Ekman- Este vorba numai de expresiile voluntare- însă acele expresii declanșează sistemul involuntar. (…) Impunându-i feței să afișeze un zâmbet, în creier se declanșează o activitate specifică fericirii- la fel cum o grimasă declanșează în creier o activitate specifică tristeții. (…) Aș vrea să menționez că există diferențe individuale în ce privește emoțiile. Am început cu universaliile, însă în ultimii zece ani m-am ocupat de diferențele dintre indivizi. Oamenii au stiluri afective diferite. În cazul unora, emoțiile se declanșează mult mai repede decât în cazul altora. Unii oameni au reacții emoționale mult mai puternice. La alții, emoțiile persistă mult mai mult timp. Emoțiile unora sunt foarte evidente, ale altora foarte greu de depistat. Descoperirile noastre arată de asemenea că, la majoritatea oamenilor, sistemul emoțional este unificat nu fragmentat.

Aceste diferențe sugerează un motiv pentru care oamenii se înșeală asupra emoțiilor: cu toții- în mod firesc dar incorect-presupunem că ceilalți trăiesc emoțiile la fel ca noi. (consemnare de Daniel Goleman)


ekman2

Paul Ekman- Emoțiile sunt publice, nu private. Prin aceasta înțeleg că expresia le semnalează altora, prin voce, chip și gesturi, ce emoție simțim. Gândurile noastre sunt private; emoțiile nu. (…)Atunci când se declanșează o emoție generează schimbări în expresia noastră, pe chip, în voce, schimbări ale modului de a gândi, ale impulsurilor de a acționa. (…)

În Occident, unul dintre lucrurile despre care considerăm că deosebește emoția de alte fenomene psihice este acela că emoția se produce foarte repede. Ea poate apărea într-o fracțiune de secundă.(…)

Un al doilea aspect distinctiv este estimarea automată. Evaluarea care declanșează o emoție este atât de rapidă încât nici nu mai suntem conștienți că s-a petrecut. Nu suntem martori ai procesului de evaluare care generează emoția. De obicei devenim conștienți de faptul că suntem speriați, furioși sau triști după ce se declanșează emoția, nu înainte. Momentul în care devenim conștienți se plasează la o jumătate de secundă, sau un sfert de secundă, după declanșarea emoției, și nu mai devreme. Aceasta se înțelege prin estimare automată.

Daniel Goleman- Cu alte cuvinte, ne putem afla sub impactul unei emoții mai înainte de a observa că aceasta s-a declanșat.

Dalai Lama- Aici par să fie implicate două lucruri. Unul este procesul declanșării emoției; celălalt este trăirea emoției ca atare. Sugerați oare că devenim conștienți de ambele abia după producerea emoțiilor?

Paul Ekman- Nu. De regulă, devenim conștienți odată ce emoția s-a declanșat. Când începe, aceasta atrage și concentrează atenția asupra ei, dar nu și în timpul procesului care a generat-o. Viața noastră s-ar schimba enorm, în bine sau în rău, dacă am face evaluarea în mod conștient, dacă am deveni responsabili de declanșarea fiecărei emoții. Or, dimpotrivă, oamenii simt că emoțiile vin peste ei. Nu eu aleg să am o emoție, să-mi fie frică sau să mă înfurii. Mă înfurii dintr-o dată. De regulă, pot să-mi dau seama ce a făcut cineva ca să-mi provoace această emoție, dar nu sunt conștient de procesul prin care evaluez, de pildă, ce a făcut Dan ca să mă înfurie.(…) Noi conștientizăm o emoție numai când începem să o trăim. (…) Estimarea care se face este influențată de două lucruri… de istoria speciei noastre pe această planetă… și de istoria noastră personală.

Dalai Lama- Mă întreb, dacă este ceva analog cu o situație din practica meditației, în care cultivi abilitatea intronspectivă de a-ți monitoriza propriile stări mintale. Pe de o parte, ești foarte atent la apariția excitației, atunci când mintea devine agitată și distrasă și, pe de altă parte, la apariția momentelor în care mintea cedează delăsării și începe să se estompeze și să-și piardă claritatea. Pe măsură ce dezvolți această abilitate introspectivă, în fazele incipiente, când nu este încă suficient de dezvoltată, ești capabil să constați apariția atât a excitației, cât și a delăsării, numai după ce acestea s-au produs. Însă pe măsură ce devii din ce în ce mai experimentat și cultivi această abilitate cu mai multă finețe, devii capabil să discerni din timp momentul în care excitația sau delăsarea sunt pe cale să apară. La fel stau lucrurile și în cazul apariției atașamentului și a ostilității.

Paul Ekman- Acesta este un aspect foarte important.

Alan Wallace-Acest aspect ar putea să prezințe interes pentru Dan.

În modelul inteligenței emoționale… Conștiința de sine- inclusiv abilitatea de a ne monitoriza propriile emoții- reprezintă abilitatea principală, necesară pentru a fi inteligent în viața emoțională. Dacă putem deveni conștienți de emoțiile distructive în clipa în care se trezesc, avem șanse mari să putem alege cum să răspundem la ele- Daniel Goleman

Paul Ekman- Cu ani în urmă… profesorul meu mi-a spus: Obiectivul pe care trebuie să-l urmărești pentru pacienții tăi este să mărești intervalul dintre impuls și acțiune. Dacă ei vor lărgi acest interval, atunci au câștigat ceva. Sanctitatea Voastră v-ați referit la mărirea timpului de estimare de dinaintea impulsului. Nu este intervalul dintre impuls și acțiune, ci dintre estimare și impuls. (…)

Daniel Goleman- Pe scurt, există puncte în care conștiința, înțelegerea a ce se petrece, poate determina o schimbare în abilitatea noastră de a controla emoțiile distructive. Să spunem, de exemplu, că cineva se așează nepoliticos în fața noastră la coadă. Când se întâmplă acest lucru, are loc o estimare- se evaluează acțiunile acelei persoane: este nepoliticos. Dacă am fi conștienți de această estimare, dacă am monitoriza-o, am putea s-o influențăm, intrând într-un fel de dialog cu noi înșine, chestionând premisa pe care se bazează, observând poate că persoana respectivă nu ne-a văzut sau că acesta nu este un motiv serios pentru a ne înfuria. Să numim aceasta conștientizarea estimării. Paul are puține speranțe că acest lucru se poate obține, pentru că estimările se petrec de regulă prea repede și în zone ale creierului aflate în afara controlului nostru conștient.

Paul Ekman- Dacă înaintăm puțin în timp ajungem în momentul în care estimarea s-a produs deja și imediat apare impulsul de a acționa. Aici conștiința are o a doua șansă de a ne permite să facem o alegere. Am putea învăța să devenim conștienți de astfel de impulsuri și să fim capabili să le evaluăm în acest moment, iar apoi să alegem dacă vrem să continuăm și să acționăm sub acest impuls. Această conștientizare a impulsului ne este accesibilă în anumite momente- dar nu este ușor de atins și va fi nevoie de exercițiu.

Daniel Goleman- Acum, înaintând iarăși în timp cu un moment sau două, până în clipa în care am început să vorbim, ne auzim vocea, simțim tensiunea din corp și, înainte de a rosti mai mult de un cuvânt sau două, conștientizăm oarecum ce se petrece. În această etapă, capacitatea de a ne observa pe noi înșine în timp ce acționăm ne oferă un al treilea moment de alegere.

Paul Ekman- Conștientizarea acțiunii- abilitatea de a ne monitoriza propriile acțiuni și de a întrerupe sau a modifica tendințele- obiceiurile emoționale- pe măsură ce apar.

Întrebarea este cum ne educăm atenția conștientă, astfel încât să putem mări abilitatea de a ne monitoriza propriile estimări și să putem lărgi intervalul de timp dintre impuls și actiune. Aici Paul s-a referit la ceea ce aflase despre meditație contemplativă, o practică budistă care exersează  abilitatea de a ne monitoriza ceea ce se petrece în propria minte. (consemnare de Daniel Goleman)

Meditația contemplativă (îți observi mintea, cum se formează gândurile, ce gânduri, emoții, senzații ai, etc) oferă un mijloc de a obține o conștientizare a acțiunii și o conștientizare a impulsului- Paul Ekman

***-textul este preluat din cartea Emoțiile Distructive- cum le putem depăși, autor Daniel Goleman, ed. Curtea Veche. Lucrarea redă un dialog dintre Dalai Lama și oameni de știință; evenimentul a avut loc în anul 2000 și s-a desfășurat timp de o săptămână în localitatea Dharamsala-India.

Dalai Lama Sancitatea Sa Tenzin Gyatso, cel de al 14-lea Dalai Lama.

Dr. Daniel Goleman-scriitor, copreședinte al Consorțiului pentru cercetarea Inteligenței Emoționale în Organizații.

Dr. Paul Ekman-profesor de psihologie, director Laboratorul pentru Interacțiuni Umane-facultatea de Medicina San-Francisco, Univ. California

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


8 + 2 =