Credințe, despărțire (infidelitate part3)

Credințe, despărțire (infidelitate part3)
08 Mar 2015

Continuăm cu lista sfaturilor pe care este indicat să nu le urmăm când parcurgem procesul de depășire a traumei infidelității în cuplu. Psihologul John Gottman mai punctează câteva contraindicații importante, astfel:

-Doar credința voastră o să vă ajute să treceți peste asta- Ok, să vorbim puțin despre credință și salvarea ce o poate aduce în trauma asta…

Credința, atât la nivel individual, cât și într-un posibil viitor alt Noi, da, poate ajuta și susține deschiderea, noua deschidere a partenerilor unul față de celălalt.

Bineînțeles putem adăuga importanța Sistemului de Credințe în structurarea și continua dezvoltare a sistemului psihic uman, și a individului în fond. Fiecare în parte credem în ceva, și toate convingerile acestea ne și definesc, ne pot ajuta să ne salvăm nu doar din trauma infidelității, ci din orice tip de traumă, la fel cum ne pot și limita.

Rămânând însă la trauma trădării într-un cuplu, aici fuga partenerilor sau a unuia într-o credință ce se concentrează pe ceva exterior lor, atât individual, cât și de entitatea de Noi (exemplu- Doamne ajută-mă, fă-l să se schimbe să nu mai trădeze, și eu o să aprind XXX lumânări, o să țin XX posturi, și o să dau XY acatiste) – poate susține constelații psihice care favorizează apariția și chiar istalarea unor patologii psihice, în special că vorbim deja de un fond traumatizant.

În infidelitate trauma trebuie procesată, și este ok să ceri ajutor, fie la un terapeut de cuplu, fie la un duhovnic, ș.a.m.d.. însă întotdeauna trebuie să intri în tine, să te vezi, să te înțelegi, chiar și atunci când privești spre exterior. Și apoi trebuie să te repoziționezi într-un alt Noi. Nu o minune te scoate din noroi, din durere, ci tu, și în cazul acesta… voi, noi.. și fiecare în parte. Părerea mea.

Dacă pentru un om a aprinde lumânări este un gest care liniștește, este meditativ, îl calmează… merită să-l facă. Dar, dacă, ca om investești speranțe ce țin de sfera miracolului în acest tip de gest, și acesta e singurul mod în care aștepti să treacă problema riști să te adâncești în mocirlă. Pentru că iluzia se sparge, de fiecare dată, se deșiră pur și simplu, sau rămâi să te plimbi prin Împărația Psihozei.

4infidelitate

-Femeile trebuie să accepte că -așa sunt bărbații- Există anumite teorii născute din gândirea unor geneticieni care vorbesc despre gena fidelității, însă sunt (încă) supoziții. De dragul dezbaterii acceptăm că, poate, bărbații (prin predispoziții genetice) sunt mai predispuși la infidelitate. Acceptăm chiar și idei, cum că, din punct de vedere al evoluției, se întăresc aceste predispoziții (bărbatul vânător, bărbatul ce lasă sămânța).

Mergând pe firul acestor idei, construcția noastră, a femeilor trebuie să fie bineînțeles total opusă, și practic genetic, dar și evolutiv, să fim mai predispuse spre fidelitate. Noi suntem mamele puilor, și deci, pe de o parte instinctual vrem protecție, siguranță și hrană pentru cuib, iar pe de altă parte adaptarea și evoluția ne-au arătat că păstrarea unui mascul, care asigură hrana și siguranța cuibului, ne este benefică.

Ok, ținem cont de aceste presupuse predispoziții. Dar…

…peste ce îți este scris în codul genetic, știința a demonstrat că intervine modelarea mediului, intervine dezvoltarea individuală a fiecăruia, care activează sau nu (poate chiar inhiba) anumite predispoziții genetice, anumite gene în fond. Toți avem un bagaj genetic care ne predispune spre diferite boli psihice sau de ordin fizic, dar asta nu înseamnă că neapărat le și dezvoltăm. Iar acesta este un fapt certificat.

Toți avem o construcție psihică și fizică determinată genetic, dar fiecare parcurgem individual anumite drumuri (tipice pentru fiecare proces de creștere) care influențează dezvoltarea noastră ca ființe umane. Ori aceste etape din dezvoltarea noastră (exemplu- Complexul Oedip) ne fac atât pe noi, femeile, cât și pe bărbați, culmea, să vrem infidelitatea. Ce vreau eu să punctez este că, din punctul meu de vedere susținut de ce am învățat până în prezent, consider că nu determinarea genetică, nu identitatea sexuală, ne predispun spre infidelitatea, ci drumul pe care îl parcurgem ca pui de om în dezvoltarea noastră în ființe umane adulte.

Ne dezvoltăm ca oameni să nu fim monogami, așa învățăm prima oară să gestionăm relația de iubire pentru altul…când apare un al treilea la orizont. Urându-l și dorindu-l… pe acesta. Al treilea.

În evoluția oricărui cuplu de adulți se naște dorința de a trăda, chiar și atunci când nu suntem conștienți de asta; și, adesea trădăm în multe feluri…. nu neapărat înșelând prin comportamente ce sunt recunoscute ca ale infidelului. Această dorință este susținută energetic de conflicte inconștiente primare, și are puterea să ne ocupe întreaga conștiință. Cum îi rezistăm?

Prin același Principiu care te împiedică să spargi un magazin de pâine când ți-e foame, același Principiu care te oprește să-ți faci nevoile pe unde îți vine, și aștepți până ajungi la o toaletă. Principiul Realității. Principiul rațiunii, al logicii, al moralității. Principiul pe care se construiește respectul, încrederea, umanitatea, civilizația ș.a.m.d.

Nu suntem născuți să fim monogami- bărbații se pare că își găsesc și mai multe argumente în această afirmație. Ok, dar nu suntem născuți însă nici să nu fim criminali. În special… bărbații!

Nu ne dezvoltăm să fim monogami- așa e, nici ca femeie, nici ca bărbat, dar ne dezvoltăm suficient rațiunea (sau nu) cât să interiorizăm respectul. Și e nevoie de respect reciproc din partea partenerilor în construcția oricărei entități sănătoase de Noi. Respect față de ei înșiși, față de celălalt, față de valorile și credințele individuale, dar și față de cele comune.

Eu cred că monogamia este sănătoasă doar atunci când este o alegere liberă, nu când este ceva impus. Însă și în situația fericită a alegerii… monogamia ne pune limite, și nu ne este scrisă la naștere în vreo genă minune, nici nu ne-o predă cineva. Din contră, de mici învățăm trădarea. Dar asta e altă poveste, mai freudiană un pic.

om2

Relatia trebuie salvată cu orice preț-SAU- relația nu poate fi de fapt salvată pentru că nimeni nu se poate recupera din asta. Nu orice relație trebuie și poate să fie salvată. Există predictori care îți evidențiază că s-a produs o profundă detașare emoțională între doi parteneri, iar despărțirea este un subiect bun de abordat.

Printre acesti predictori, evidențiați de către cercetările inteprinse de John Gottman avem:Rescrierea trecutului în termeni negativi. Amintirile împreună au o dominantă negativă, și implică multă individualitate nu sensul de Noi. Un alt predictor este dat de observarea răcelii și disprețului existent între parteneri în situații când se cere afecțiune și respect.

Alt predictor este obserbabil în focalizarea partenerilor pe individualitate vs. cuplu, apare «Eu vs. Noi». Nu mai există, sau nu este puternic, sentimentul, dorința de a fi amândoi implicați în evenimente, nu mai sunt investite valorile, credințele comune, dispare sau se reduce mândria față de relație. Nu este evidentă în astfel de cazuri nici mândria față de cum au făcut față problemelor împreună, cum relația a devenit mai puternică. Partenerii nu mai țin cont de stările și hărțile emoționale ale celuilalt, și nici de harta comună.

Povestirea trecutului, chiar și în momente importante din relație (prima întâlnire, nuntă, apariția copiilor) poate să devină generică, nu particularizată, și, în schimb poate să devină dominată de o istorie nestructurată a unui șir de probleme care le-a subminat încet relația. Ambii parteneri (sau doar unul) prezintă o detașare emoțională față de amintiri. Există o dificultate de a-și aminti detalii ale începuturilor, și a le descrie cu plăcere.

Este evidentă dezămăgirea partenerilor nu satisfacția despre cum credeau că va fi relația, iar încet, în discurs se instalează cinismului față de angajamentul pe termen lung în general. Orice comportament pozitiv al celuilalt este interpretat cu cinism, ca o excepție. Aici, cel mai adesea, este evidentă și distanțarea emoțională de relație (predictor puternic al despărțirii). La suprafață poate părea că cei doi discută calm și rezonabil, însă calmul este dat de lipsa implicarii emoționale. In aceasta faza e mai probabil să apară relații extra-conjugale. Aici, acestea sunt în general simptomul unei căsnicii pe moarte, nu cauza”- Institutul Gottman.

Bineînțeles rămâne întrebarea: Care relații pot să fie salvate? Răspunsul simplu: Cele în care partenerii doresc acest aspect… salvarea.

Salvarea, după cum am mai precizat, nu presupune resuscitarea unei relații vechi, ci construirea unei relații noi. Ce se salvează în cazul unei relații lovite de infidelitate… sunt cei doi parteneri. Ei supraviețuiesc traumei, și vor construi o relație nouă.

Infidelitatea nu este o problemă care se rezolvă prin «muncă de convingere», și uneori nu toate relațiile trebuie salvate, iar acest aspect trebuie bine evaluat de către parteneri. De exemplu, dacă cel care a trădat este ambivalent față de a se întoarce la partenerul inițial, nu are rost încercarea- John Gottman.

Un articol care abordează problema despărțirii dintr-o perspectivă mai psihanalitică l-am găsit pe blogul analyzethis.ro- scris de către psihoterapeutul de formare psihanalitică Petruța Gheorghe. Eu vă redau un pasaj, dar vă recomand cu căldură să-l citiți integral AICI.

“Adevărul adevărat este că relațiile sunt întâlnirea dintre două nevoi. Dacă nevoile fiecărui participant sunt satisfăcute – chiar și cele obscure ce implică durerea și victimizarea – relațiile durează, când aceste nevoi nu mai pot fi satisfăcute, atunci relațiile se șubrezesc, se usucă și cad. Prima persoană pe care o avem în grjiă suntem noi înșine și dacă reușim să facem bine acest lucru vom fi învățat cu siguranță cum să ne îngrijim de odraslele noastre și ceilalți.

V-ați gîndit că părăsind un om pe care nu-l mai iubim îi dăm șansa de a întâlni un alt om mai potrivit, mai compatibil, mai dispus să-l valorizeze? Că fructificarea acestei posiblități este întru-totul în mâinile celuilalt?”- www.analyzethis.ro

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


1 + 8 =