Iertarea (infidelitate part4)

08 Mar 2015

John Gottman prezintă și pașii pe care îi recomandă în alinarea suferinței provocate de infidelitatea în cuplu, nu doar contraindicațiile. Parcurgerea acestor etape încheie un proces numit adesea în literatura de specialitate ca –Alinarea suferinței prin procesarea traumei- și cu toate că par indicații simple, nu sunt tocmai ușor de parcurs, fiind implicate afecte puternice.

Cercetările inteprinse pe cupluri la Intitutul Gottman au evidențiat însă o rată de succes de 75 la sută în terapiile care au inclus și aceste direcții. Acest succes este observat în momentul în care trauma a fost procesată, dezbătută, înțeleasă, și când partenerul trădat începe să ierte. John Gottman formulează frumos cam așa:

Succesul începem să-l vedem când partenerul trădat deschide ușa iertării- John Gottman

Vă propun să vorbim puțin despre ce înseamnă, din perspectiva mea- a deschide ușa iertării, iar apoi aflăm și direcțiile recomandate de John Gottman să fie urmate pentru refacerea în cuplu după trauma infidelității.

Title

Ce este iertarea?

Acum.. pe bune!!! Există ramuri serioase din știința sufletului care propovăduiesc psihologia iertării dar, ce este iertarea? Dacă îmi spune cineva că este un mecanism psihic, îl anunț că.. îl cred, dar îl rog să-l definească.

Cum învăț să mă iert? Întrebarea aceasta i-am adresat-o unui mare învățat, cu vreo doi ani în urmă, într-un moment de durere când îmi simțeam sufletul sfâșiat. Mi-a răspuns că: asta… ține de fiecare.

La momentul respectiv m-am revoltat. Eu vroiam să aud o soluție, o schemă, un model, o cheie sau măcar un indiciu, un ajutor cât de mic. Cum învăț să mă iert? Cică ține de mine, de parcă aveam nevoie de vreun mare filozof să-mi zică asta.

Cum ține de mine? Ce este iertarea? Că e dificil să vrei să înveți ceva, dar să nu știi ce este exact chestia pe care vrei s-o dobândești. Un profesor mi-a recomandat să-l cunosc, literar vorbind evident, pe Blaise Pascal, și efectul nu a fost prea fericit. Tot respectul pentru inimă și rațiunea ei, dar eu… cuie în mine nu-mi înfig, chiar dacă, poate, ar trebui să o fac de zece ori mai mult decât Pascal. Și nici nu mă ajută gânduri ce-mi aduc consolarea unei răsplăți în eternitate, în care oricum nu mai contează păcatele ce mă definesc pe pământ, pentru că deh… morții nu-i supraviețuiește nici un Eu sunt.

Deci.. nu! Nu am început să mă biciuiesc la ceas de seară după vreo transă de rugăciune, dar în schimb am observat că, în felul meu, mă biciuiesc zilnic. Și m-am revoltat și mai tare. Eu vroiam să învăț iertarea, mulțumesc pentru agresorul din mine dragule destin. Unde dai și unde crapă?

Dar unde crapă, unde se sparge o poșniță de gheață? Unde este mai fragilă, nu?

Și am tot analizat, contemplat, meditat asupra iertării… am dat de monștri, mai mari, mai mici, ai mei din mine, ai mei… puși de alții, ai altora, apoi m-am împiedicat cumva de compasiune, am cunoscut din durerea lumii, iar cu timpul am observat că am devenit prea atentă la alte detalii ale vieții.. încât am uitat să observ când s-a instalat iertarea în sufletul meu. Când am învățat să mă iert? Când am învățat să iert în general? Momentul exact nu îl știu, dar știu în schimb mecanismele psihice, instrumentele sufletești prin care am deschis ușa iertării și am lăsat-o să se instaleze în teritoriul conștientului meu.

Aceste instrumente nu țin de sfera magiei, a miracolului, nu aparțin divinului, ci umanului; este vorba de voință, motivație, un strop de curaj și multă curiozitate care au dus la contemplare, înțelegere, asumare, de aici drumul a luat direcția acceptării, s-a produs alinarea durerii, și pur și simplu s-a instalat iertarea. Am priceput că trebuie să-mi accept răul, ca să fiu un om mai bun, și asta e bine s-o aplic și celorlalți. Am făcut legături și am înțeles semnificații. Nimic mai mult, dar nici mai puțin.

Pe scurt, în cazul meu, atât în ce privește iertarea propriilor păcate, cât și iertarea pe care simt că o ofer altora, ușa a fost deschisă de către înțelegere, asumare și alinarea suferinței, și dați-mi voie să cred că nu doar …în cazul meu este așa.

Suntem creaturi care au nevoie să înțeleagă, să găsească un sens în toate. Biologic vorbind, sistemul nostru nervos este organizat în așa afel încât creierul grupează automat stimulii pe care îi primește sub formă de configurații. Semnificația înțeleasă ne conferă și sentimentul că putem fi stăpâni pe lumea noastră; simțindu-ne neajutorați și derutați în fața aleatoriului, a evenimentelor fară nici un tipar aparent, căutăm să le ordonăm și, prin aceasta, să avem senzația că le controlăm. Chiar mai important decât atât, înțelesul dă naștere valorilor, și mai departe unui cod de comportament- scrie Irvin D. Yalom, profesor, psihiatru, în cartea Călăul Dragostei (ed.Trei)

Azi, tot nu pot să definesc exact ce este iertarea. După părerea mea iertarea poate să fie… un simplu concept.

Un cuvânt inventat de noi, oamenii.. capabili de cuvântare, care să ne simbolizeze reziliența de care dăm fiecare dovadă în lupta cu timpul, dar și o parte din umanitate. Suntem animale capabile să ierte, să întoarcă chiar și celălalt obraz.. Vai, dar cât de superioare suntem, oare cum ne încăpem în propria piele?

Dacă iertarea e totuși ceva, poate că e un dar, că accept bineînțeles și ideea că multe sunt cele pe care noi animalele astea superioare nu suntem (încă, sau poate n-o să reușim niciodată) capabili să le definim, sau să le definim exact.

Poate iertarea.. este un cadou al spiritului nostru inconștient, oferit conștiinței. Unul pe care ți-este dat să-l simți, să-l trăiești pur și simplu, doar după ce ai găsit schema, modelul, cheia prin care deschizi ușa și lași să se instaleze acest dar. Și nu există o schemă generală, un model universal, fiecare om își are propriul model, și trebuie să îl găsească, să fie capabil să facă în felul lui legături… ca să poată să priceapă sensul. În fond… chiar ține de fiecare.

Există bineînțeles direcții, unele chiar parcurse cu succes de alți colegi de suferință, și care nu trebuie să ne impună o cale, dar cărora nu este greșit, consider eu, să le permitem să ne lumineze drumul.

iertare2

În procesul de alinare a suferinței produsă de trădarea în cuplu nu cred că este indicat să sărim peste capitolul înțelegere. E important ca partenerii, amândoi, nu doar cel trădat, să știe ce s-a întâmplat exact, nivelul traumei, de ce s-a produs infidelitatea? Fără aceste răspunsuri eu nu știu cum s-ar putea construi un nou Noi.

Și nu doar eu acreditez cu valoare aceste răspunsuri, ci și foarte, foarte mulți terapeuți ce practică în domeniul Terapiei de Cuplu și a Familiei, și la fel de multă literatură de specialitate, plus.. cred că și bunul simț susținut de logică.

După ce survine această înțelegere, este mai simplu și mai ușor să urmărești consolidarea acestei noi deschideri dintre cei doi parteneri, și implicit noua relație, când:

…se restabilește angajamentul reciproc, se reconstruiesc etapele necesare unui cuplu solid, partenerii învață să ceară ce au nevoie dar și să asculte. Se construiește practic o nouă relație care să fie adăpost de furtună, nu furtuna însăși- John Gottman.

Câteva dintre etapele de urmat în procesul de depășire a traumei infidelității în cuplu, adaptate după recomandările Institutului Gottman sunt: cel care a trădat trebuie să își asume întreaga responsabilitate, fără scuze sau blamare; contactul cu persoanele care au legatură cu infidelitatea trebuie rupt; cel trădat trebuie ajutat să înțeleagă de ce a avut loc infidelitatea și de ce.. cel care a trădat vrea să se întoarcă; stabilirea faptului că o altă infidelitate va însemna încheierea relației pentru totdeauna (stabilirea unui cost foarte mare pentru următoarea abatere– este un instrument despre care terapeuții au observat că ajută de obicei); cel care a trădat să nu îl învinuiască pe celălalt pentru comportamentul său.

-Cel care a trădat trebuie să înțeleagă reacțiile celuilalt, să aiba răbdare, să dea timp-Ambii parteneri pot să fie ajutați, îndrumați de un terapeut de cuplu (sau se pot informa) să înțeleagă ce sunt emoțiile, de ce simt ce simt, cum își pot exprima în mod eficient sentimentele. Dacă cel trădat poate fi ajutat să își înțeleagă anumite trăiri, și poate fi susținut în procesarea traumei, cel care a trădat poate să fie, de asemenea, îndrumat de către un terapeut cum să îl susțină pe celălalt, și cum să îi interpreteze anumite reacții, comportamente, cum să își înțeleagă și să își gestioneze propriile trăiri, astfel încât să nu îl rănească mai mult pe celălalt partener, ci să înceapă să redevină o sursă de siguranță și confort emoțional.

-Mai târziu cei doi vor construi o relație nouă, însă acum partenerul trădat are nevoie de foarte multe reasigurări-Reasigurările verbale este indicat să fie susținute de comportamente. Și una dintre cele mai importante reasigurări este să înțelegi în calitate de cel care a trădat că trebuie să fii acolo pentru partenenerul tău chiar și în momentele când, poate, te condamnă pe tine. E timpul să îl susții, să îl înțelegi, să îl alini..

-Cel trădat trebuie să deschidă ușa spre iertare, să lucreze împreună cu celălalt-Chiar dacă sunt recăderi în stări depresive, cel trădat trebuie ajutat să înțeleagă că parcurge un proces de vindecare, ce nu este niciodată ușor. Aici un terapeut poate să intervină cu diferite exerciții, inclusiv cognitiv-comportamentale, comune sau individuale pentru cei doi parteneri. Eu ofer doar un exemplu banal, din sutele de idei de exerciții posibile în cabinetele de psihoterapie.

Exemplu: ținerea unui jurnal în care se notează zilnic stările emoționale negative- cum se simt, ce simți, când s-au produs, în ce circumstanțe, etc. Se încearcă practic identificarea stimulului (real sau imaginar) care a dus la producerea acestor stări, dar și comportamentele avute.

Cu acest tip de exerciții înveți simplu să îți observi emoțiile, gândurile, acțiunile, să observi legăturile dintre ele, și în timp poți să te educi, să îți modifici în mod conștient răspunsul comportamental la anumiți stimuli (reali sau imaginari). (Modelul ABC cognitiv-comportamental ce folosește acest tip de exerciții îl găsiți explicat pe internet dacă sunteți interesați de subiect, nu lungesc textul cu el)

-Trebuie oferite informații despre infidelitate, orice are nevoie cel trădat să știe- Este un aspect dureros, și care poate aprinde extrem de ușor un conflict. Este, totuși, preferabil ca cel trădat să știe tot adevărul (dacă vrea acest lucru) decât să cadă victima unor scenarii mentale, și poate astfel trauma să tot fie retrăită.

Cel care a trădat trebuie să fie transparent față de viața lui, și să spună tot, orice are nevoie celălalt să știe-Această invadarea a intimității este necesară pentru refacerea încrederii”- John Gottman.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


3 + 3 =