Salvare (infidelitate part2)

08 Mar 2015

…ne-ai risipit în mii de bucățele când ai mințit.

Sensul de NOI s-a spart când ai trădat. Împreună cu el s-a prăbușit și lumea. A noastră. A mea.

A cui sunt eu? Cu o secundă în urmă eram și a ta, iar acum nu mai știu nici măcar ce însemn. N-ai sfărâmat doar tot ce mă definea prin tine, ci și pe cine am crezut că sunt, dar și pe cine știam că ești.

Și iată-mă goală, lovită, distrusă, confuză, pierdută.. cum stau în fața uraganului ce-ți poartă numele, iubitul meu! Cum să mă apăr? De ce trebuie să mă ataci tocmai tu? Când s-a sfârșit totul? Merită să mai trăiesc? Pot să supraviețuiesc?

Infidelitatea rupe încrederea între doi parteneri, iar încrederea stă la baza oricărei relații frumoase și sănătoase pe termen lung. Recâștigarea ei este extrem de dificilă, de multe ori cel trădat este atât de zguduit, încât nu mai știe cine este celălalt, cine este el și evaluează întreaga relație”- spune John Gottman, psiholog, de altfel un psihoterapeut de cuplu din S.U.A, renumit la nivel mondial pentru metodele de intervenții terapeutice concepute în urma cercetările sale (inclusiv longitudinale) pe cupluri, desfășurate în laboratorul pe care l-a numit sugestiv “Love Lab”.

În articolul acesta mi-am propus să vă redau direcțiile recomandate de către Institutul Gottman a fi urmate în vindecarea după trauma trădării, deci ce este indicat să facem că să supraviețuim acestei dureri, și chiar să o depășim bifând ..victorie, o reușită mai amară e drept.

Mai punctez încă o dată că, din punctul meu de vedere, nivelul de durere produs de infidelitatea maritală este stabilit de construcția sufletească a fiecăruia. Pe unii îi doare mai tare, alții trec mai ușor peste acestă traumă. Important este să reținem că în Terapia de Cuplu și a Familiei se recomandă direcții de urmat, nu se impune un model. Fiecare cuplu ca entitate de NOI, și fiecare partener în mod individual, trebuie să își găsească propriul model prin care se depășește impasul, și se reface legătura și sensul.

Nu poți fi salvat din orice tip de traumă, până tu nu ești principalul tău aliat, până când nu te-ai convins să formulezi din toată ființa ta: Eu mă salvez.

“Fiecare suflet se poate salva dacă vrea cu adevărat asta. Așa e legea divină”– mi-a spus odată un profesor. Eu am renunțat la gândirea magică, o țin departe și de aceste texte, dar din propria experiență am observat că profesorul meu are dreptate, și cred că într-adevăr e legea divinului din noi… din fiecare, impulsul acela care ne face să recunoaștem starea de echilibru, și să vrem s-o accesăm. Cât de tare doare trădarea se stabilește în funcție de sufletul fiecăruia. Un om, poate, este capabil să își pună pistolul la tâmplă, altul trece ușor mai departe, poate prea ușor, poate doar la suprafață, dar trece. Însă fiecare traumă, mai mică sau mai mare, poate să fie depășită, există o posibilitate, un model. Unde? În mine, în tine, în fiecare, și există acolo pâna la ultima suflare.

Una din legile vieții… este să luptăm pentru supraviețuire, și pentru asta avem mereu în noi posibilități, până în clipa în care ne lovim de moarte.. imposibilitatea tuturor posibilităților- Arthur Schopenhauer. Până atunci …

Suntem cu toții colegi de suferință în lupta cu timpul- așa grăit-a Friedrich Nietzsche.

Una din marile recomandări ale Institutului Gottman, pe care o aplaud din suflet, este ca atunci când ne confruntăm în cuplu cu trauma infidelității să nu ascultăm de prieteni sau rude dacă ne dau sfaturi de genul: nu mai discuta despre problema asta, las-o, gata a trecut, treci și tu peste; mai bine taci și ascunzi decât să te audă lumea și să vă faceți de rușine; s-a întâmplat demult și nu mai contează; a venit timpul să ierți, cât mai tot suferi?; a fost o aventură de o noapte nu se pune; nu contează infidelitatea dacă cel care a trădat nu a avut sentimente pentru cealaltă persoană;

De multe ori, celor înșelați li se sugerează din exterior (chiar și cu bune intenții-rude, prieteni, etc) să ‘’uite’’ ce s-a întâmplat și să meargă mai departe. Nu se poate uita. Partenerul trădat trebuie să înțeleagă de ce a apărut infidelitatea și de ce partenerul a decis să se întoarcă, și astfel se pot deschide porțile iertării, nu a uitării. O traumă neprocesată nu dispare pur si simplu, ea rămâne și macină- John Gottman.

Lista sfaturilor care este indicat să nu le ascultăm în procesul de depășire a traumei trădării continuă, și după cum observați am intervenit cu câteva explicații.

-Nu e așa mare lucru. Faci prea mult caz din asta-Este atât «de mare».. pe cât de «tare doare».

-Nu este așa rău dacă s-a întâmplat cu o prostituată-Cât este de rău” se cântărește în funcție de suferința provocată, nu de profesia persoanei cu care s-a produs infidelitatea.

-Dacă nu a fost sex, nu se pune Dacă cel trădat este dărâmat… SE PUNE. O diferență ce intervine aici, și cred că merită ținut cont de ea, este sentimentul că –totuși nu am făcut nimic- care apare în conștiința celui care a trădat (doar) niște principii ale relației sale maritale, neajungând să fie infidel și sexual. Personal aici aș vrea să avansez conceputul de Infidelitate Gri.

Cât de tare doare o Infidelitate Gri pentru un partener trădat… cred că ține de construcția psihică individuală. De exemplu, o persoană anxioasă, cu un stil de atașament dezorganizat va suporta mult mai greu orice tip de trădare, chiar și cea care s-ar înscrie în acest concept, decât un om cu un tipar de atașament securizant. Nu este corect așadar să stabilim din exterior cât de tare trebuie să-l doară pe cel trădat, chiar și când vorbim de Infidelitatea Gri, cât și termenul extins ce implică și infidelitatea sexuală. Eu cred că este corect să observăm nivelul de suferință provocat, iar acesta să fie cântarul pe care evaluăm consecințele actului de infidelitate.

-Amândoi sunteți responsabili pentru infidelitate. Cu siguranță și partenerul trădat a făcut ceva care a dus la asta- Nu este momentul ca cel traumatizat să trăiască și sentimentul de vină. Deja s-a produs o agresiune asupra lui, s-a dat o lovitură încrederii investite în celălalt și încrederii în sine, iar un atac în plus nu face decât să-l destabilizeze mai mult.

-Exprimarea emoțiilor negative (furie, dezgust, anxietate) trebuie oprită pentru că îl va îndepărta și mai tare pe partenerul infidel-Aceste emoții trebuie înțelese nu puse sub preș. Alinarea suferinței fără procesarea traumei, nu este posibilă, și nici indicată.

Ca oameni, avem capacitatea de a ne vindeca, ființa noastră este construită să recunoască și să caute starea de echilibru psihic și fizic, însă negarea și detașarea de probleme, mai rău ascunderea lor sub preșul sufletului nu reprezintă mecanisme prea bune de alinare a suferinței, ci doar moduri de apărare în fața ei, care ne obligă la trăiri și comportamente poate mai puțin fericite.

-Trebuie neapărat să ierți partenerul care a greșit ca să puteți progresa- Nu poti ierta până nu înțelegi, iar înțelegerea nu survine imediat. Să nu uităm aspectul că într-un caz de infidelitate vorbim de o traumă, iar orice traumă se descarcă în etape, inițial e șocul, apoi negarea, furia, discuția cu Dumnezeu- cu soarta- ( ex: de ce mi s-a întâmplat mie?) depresia și acceptarea. Depășirea traumei presupune parcurgerea travaliului ei, și abia apoi se pot deschide porțile iertării, instalării iertării.. mai corect spus, mă rog scris.

salvare2

Dacă TREBUIE MUSAI CEVA, atunci trebuie ca cel trădat să fie susținut în călătoria sufletească prin acest travaliu, care la început poate să însemne doar trăirea unor emoții, stări, și de abia apoi intervenind înțelegerea lor.

Trebuie conștientizat faptul că partenerul trădat este o persoană care trece prin șoc, furie, groază, frică, confuzie, durere… afecte extraordinar de puternice, care produc anumite circuite cerebrale, activând chiar conexiuni ce țin de reacții arhaice, și tot așa. Sub influența acestor emoții, se activează dincolo de conștientizarea noastră și extrem de ușor, scheme cognitive negative, care generează o gândire negativă, ce nu face decât să ducă la amplificarea trăirilor din spectrul negativ, și evident la acțiune și comportament pe măsură, ex: atac, furie, agresiune. Nu degeaba se spune că este mai ușor să fii furios, decât să spui că te doare, că ești rănit.

Un aspect ce trebuie înțeles este și că aceste afecte, emoții din sfera negativă sunt născute din relație cu altul, dar nu oricare altul, ci, mai grav, cel altul important din viața ta, al cărui rol este să-ți asigure tocmai siguranță și confort.

Problema este că în cazul celui trădat, cine a rănit, și a provocat trauma, este tocmai persoana la care, de obicei când ești în suferință, cauți siguranță și confort emoțional. Și dintr-o dată te simți lovit de omul care de obicei te alină. Nu se dărâmă doar sensul de “Noi”, ci ca partener înșelat te trezești singur și fără apărare într-o realitate extrem de dură, una în care cine trebuia să te protejeze, și cine te apăra până ieri, devine azi… agresorul.

Când suntem atacați, cea mai arhaică parte a creierului nostru care include instinctele ce ne asigură supraviețuirea ca specie- creierul reptilian- activează reacții date de celebrul instinct de Luptă sau Fugi (luptă, fugi, încremenire, leșin- acestea sunt de fapt cele patru comportamente activate de acest instinct de conservare).

Omul formându-se în relație cu altul (la început de viață cu mama), caută confort și siguranță la acest altul (partenerul de cuplu în viața adultă), atunci când este lovit de traume ale realității, cum este și… o trădare. Această nevoie de apropiere pentru căutarea confortului este declanșată automat de alte zone cerebrale- localizate majoritar în creierul emoțional (sistemul limbic) și cortexul prefrontal.

Creierul rațional (ce ne permite nouă celor din specia homo sapiens sapiens… gândirea simbolică, limbajul, etc- aspecte care ne diferențiază de alte mamifere) este obligat practic să acționeze sub comanda a doi mareșali care îi ordonă cam așa: Luptă sau fugi că ești agresat… și Apropie-te de persoana ta de atașament pentru siguranță și confort. Comenzile astea sunt susținute bineînțeles de circuite cerebrale, de conexiuni neuronale extrem de active. Creierul este cumva scurtcircuitat. Pe scurt este dezorganizare în suflet, în creier, în înțelegere, în simțire, și inevitabil în acțiune și în comportament. Culmea, trebuie să supraviețuiești, așa deteriorat cum ești.

Păi, ce să facă săracul Rațional?; și aici când spun Rațional- vorbesc de suflet, de întreaga construcție psihică care trebuie să susțină gândirea, trăirea, acțiunea și comportamentul în astfel de situații.

Repet: persoana care îți asigură de obicei siguranță și confort este dintr-o dată… agresorul. Ce faci? Nu te mai poți refugia în entitatea de Noi, unde te-ai obișnuit să-ți aduni forțele, pentru că Noi s-a prăbușit, exact cum se destramă un vis la trezire. Nu te mai poți refugia în sensul de ieri ce l-ai investit în Iubire, pentru că acel sens nu mai există azi, a fost rupt.

Ești gol și fără apărare în fața omului în care ai avut încredere să fii gol și fără apărare. Și el te umilește, te trădează, te lovește, îți calcă în picioare sistemul de credințe construit împreună, emoțiile investite în voi, amintirile adunate devin negre ș.a.m.d

Dar ce faci, că totuși, nu poți să fugi și să te apropii de aceeași persoană, și sufletul asta îți zice să faci. Ce-ți mai rămâne? Prin eliminare… să lupți, să încremenești sau să leșini.

De obicei se alege lupta, așa că nu îi cereți celui trădat … să nu încerce să lupte (la propriu și la figurat) pentru că… pur si simplu îi luați cel mai bun mod de apărare și adaptare la realitatea crudă care l-a distrus, care i-a sfâșiat sufletul, l-a fragmentat.

Trauma trebuie procesată… chiar dacă aduce pe moment război în cuplu. Ori ideea de război în cuplu, nu prea ramâne doar la sensul figurat al cuvintelor, și cred că acesta este un fapt ce-l știm toții, cei care suntem într-o relație de durată, sau am parcurs vreuna.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


2 + 3 =