Suptul degetului și masturbarea la copilul mic


22 Mar 2018

În ceea ce privește chestiunea înțărcării de suptul degetului, dr. Middlemore își exprimă părerea că, în ansamblu, copilul n-ar trebui să fie înțărcat de suptul degetului.

Există ceva de spus în favoarea acestei concepții. Copilului n-ar trebui să i se provoace frustrări care pot fi evitate. În plus, trebuie luat în calcul faptul că frustrările excesiv de puternice legate de gură pot duce la intensificarea nevoii de plăcere genitală compensatoare, de exemplu masturbare compulsivă, și că o parte din frustrările resimțite la nivelul gurii se deplasează asupra zonei genitale. Însă trebuie luate în considerare și alte aspecte. Suptul neînfrânat al degetului… prezintă pericolul unei fixații orale excesiv de puternice (libidoul este împiedicat să se mute în mod firesc de la gură la zona genitală). (…) În ce privește suptul degetului mare aș putea spune că în multe cazuri poate fi înlocuit fără presiune, parțial și treptat, cu alte gratificări orale cum ar fi alimentele preferate. (…)

În ce privește masturbarea, aș spune categoric că n-ar trebui intervenit asupra ei, copilul ar trebui lăsat să o gestioneze în felul lui.

(notă !!!)… dacă masturbarea este practicată fățiș sau excesiv — și același lucru este valabil și în cazul suptului prelungit și excesiv al degetului mare— se poate să descoperim că este ceva în neregulă în relația dintre copil și mediul său. Spre exemplu, ar putea să se teamă de o dădacă, fără ca acest lucru să ajungă vreodată la cunoștința părinților. Ar putea să fie nefericit la școală…. În analiză descoperim că astfel de lucruri pot să justifice o presiune sporită asupra psihicului copilului, care-și găsește alinare prin gratificarea senzuală sporită și compulsivă.

Firește, eliminarea factorilor externi nu va atenua de fiecare dată presiunea, dar în cazul unor astfel de copilași… mustrarea pentru masturbarea excesivă nu poate decât să sporească dificultățile subiacente. Când acestea sunt atât de mari, pot fi înlăturate doar prin tratament psihologic. (…)

Atitudinea mamei are cea mai mare importanță și în dezvoltarea sexuală a copilului, adică senzațiile sexuale corporale pe care le trăiește și dorințele și sentimentele însoțitoare.

Încă nu se înțelege la modul general că, începând de la naștere, sugarul are senzații sexuale puternice, care la început se manifestă prin plăcerea trăită în activitățile cu gura și în funcțiile excretorii, dar care ajung în foarte scurt timp să fie legate și de zona genitală (masturbarea); nu se înțelege la modul general și suficient de bine nici faptul că aceste senzații sexuale sunt esențiale pentru dezvoltarea corespunzătoare a copilului și că personalitatea și caracterul lui, precum și sexualitatea satisfăcătoare la vârsta adultă depind de consolidarea sexualității în copilărie.

Am arătat că nu trebuie să intervenim în masturbarea copilului, nici să facem presiuni pentru a-l înțărca de suptul degetului și că ar trebui să fim înțelegători cu privire la plăcerea pe care o găsește în funcțiile excretorii și în excrețiile sale. Însă doar atât nu ajunge.

Mama trebuie să aibă o atitudine cu adevărat prietenoasă față de aceste manifestări ale sexualității copilului.

Foarte des, ea tinde să arate dezgust, asprime sau dispreț, ceea ce este și umilitor și dăunător pentru copil. Cum toate tendințele sale erotice se îndreaptă în primul rând spre mamă și spre tată, reacțiile acestora îi vor influența întreaga dezvoltare în aceste privințe.

Pe de altă parte trebuie luată în considerare și chestiunea indulgenței prea mari. Deși nu trebuie să interfereze cu sexualitatea copilului, mama ar putea fi nevoită să-l limiteze —într-o manieră prietenoasă firește— dacă încearcă să-și ia libertăți prea mari cu ea.

De asemenea, mama nu trebuie să-și îngăduie să fie implicată în sexualitatea lui. Acceptarea cu adevărat prietenoasă a sexualității copilului constituie limita rolului ei. (…) Lipsa de autocontrol a mamei poate fi foarte ușor percepută de copil drept seducție, și asta ar declanșa complicații inutile în dezvoltarea lui.

Și totuși, copilul nu trebuie în nici un caz privat de iubire. Mama poate cu siguranță și trebuie să-l sărute, să-l mângăie, să-l ia în brațe, toate acestea fiind lucruri de care copilul are nevoie și care sunt spre binele lui.

***text preluat din prelegerea Înțărcarea de Melanie Klein, cartea Iubire, Vinovăție și Reparație și Alte Opere– editura Trei.

***sursă foto- unsplash.com

#Psihoterapie și Consiliere Psihodinamică (individuală sau de grup) la Comunitatea Amor Fati-Cabinet Individual de Psihologie. Programări la 0724.914.449

Amor Fati

 

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


5 + 3 =