O mamă. Feedback..

17 Mar 2015

Laura, felicitări pentru noul site. Acum o să intru direct în subiect; motivul pentru care îți scriu este că m-am simțit oarecum provocată, sufletește vorbind, de ultimele articole pe care le-ai publicat, cele privind înțărcarea. …

Uite un exemplu de exprimare ce s-ar putea să o bage pe mama unui copilaș în sperieți —“Ele (fantasmele bebelușilor) se concentrează inițial asupra sânilor mamei, dar treptat se extind asupra întregului ei corp. Lăcomia, fantasmele și sentimentele erotice și distructive au drept obiect interiorul corpului mamei. În imaginație, copilul îl atacă, jefuindu-l de tot ce conține… devorându-l.”

S-ar putea ca dacă oamenii nu stau să analizeze un pic să ia chestia asta mot-a-mot. Când pui în aceeași propoziție bebeluși și sentimente erotice…. e fucking confusing, deoarece pentru multe persoane (mame) acest termen este cu un singur înțeles.

Experiența analitică a dovedit că aceste tendințe merg în paralel cu fantasme cu caracter canibalic”- deci asta, e pur și simplu foarte greu de digerat. Și termenul de “sadism” pus lângă cuvântul “bebeluș”…iarăși e ceva greu de înțeles, multă lume nu poate să extindă înțelegerea termenului de sadism, sau a conceptului de sexualitate, cum lucrările psihanalitice o fac. Ceea ce vreau eu să spun acum este că dacă o mamă oarecare citește termenii ăștia așa “reci”/tehnici, s-ar putea să fie băgată în ceață, să-mi fie scuzată exprimarea. S-ar putea să înțeleagă ca bebelușul e sadic, deci prin urmare trebuie pedepsit. Sau, poate doar am început eu să analizez prea mult cum ar percepe alte persoane acești termeni, însă n-aș vrea să aibă alt efect, și să producă suferință unor bebeluși.

Mi-a plăcut în mod special de Klein aici: “Însă tabloul mai are o latură. Mama trebuie să realizeze că bebelușul nu este, în realitate, posesiunea ei și că, deși e atât de mic și complet dependent de ajutorul ei, e o entitate distinctă și trebuie tratat ca o ființă umană individuală; nu trebuie să-l lege de ea prea mult, ci să-l ajute să crească și să devină independent. Cu cât poate adopta mai devreme această atitudine, cu atât mai bine; astfel nu doar că-l va ajuta pe copil, ci se va feri și pe sine de dezamăgiri ulterioare. “

Bine scris, bine spus, dar din păcate lipsesc exemplele. Pot să jur cu mâna pe inimă ca acest fragment o să fie interpretat total greșit, de unele persoane… mame! Nu este și nu va fi prima oară când o astfel de îndrumare va “ajuta” o mamă să se convingă că este ok să nu-ți ții copilul în brațe prea mult ca să nu-l faci prea dependent de tine.

Cât despre înțărcare, aici nu sunt de acord deloc: “Consider că este foarte important ca ea să se facă treptat și cu blândețe. Dacă se vrea ca sugarul să fie complet înțărcat, să spunem, la opt sau nouă luni… pe la cinci, șase luni un alăptat ar trebui înlocuit cu biberonul și în fiecare lună după aceea biberonul ar trebui să înlocuiască un alăptat. În același timp ar trebui introduse alimente adecvate.

DAR DELOC! Și m-am enervat când am citit. De ce Klein și alți autori privesc înțărcarea așa de mecanic? Alăptatul este mult mult mult mai mult decât se precizează aici. Știu că totul este adaptat la viteza în care trăim în ziua de azi, dar lucrurile nu stau chiar așa. Bine că de suptul degetului spune că nu trebuie înțărcat copilul dar de sân da…la 6 luni…wtf! (înțărcat blând, adică înlocuit cu biberon).

Pe bune? Da, se poate ca în anii în care a scris cartea (1921-1945) nu se cunoșteau toate beneficiile alăptării prelungite și lăsatul copilului să se înțarce singur atunci CÂND ESTE PREGĂTIT, pentru că, pentru numele lui Dumnezeu, EL ȘTIE cel mai bine când e pregătit să o facă. Copilul nu suge doar pentru hrană, ci și pentru alinare și confort, dar suge și pentru că îi cere organismul asta, pur și simplu. Prin salivă lui se transmite cererea și creierul mamei prin intermediul laptelui livrează comanda. De exemplu.. laptele mamei ca și consistență și nutrienți se modifică de la un anotimp la altul, vara e mai apos ca să îi țină de sete, iarna este mult mai gras. De asemenea, cu cât crește copilul cu atât se modifică și laptele. Și când este copilul bolnav se modifică laptele, iar noaptea laptele secretă alte substanțe ca să ajute bebelușul să doarmă mai bine, tot noaptea se produce și mai mult lapte pentru că… copilul suge mai mult —de aici trezirile mai dese, dar și somnul mai adânc.

Gata mă opresc. Tot ce am vrut să spun este că Klein este limitată în cunoștințe atunci când vine vorba de alăptat și de relația copil-sân (mi-am permis să fac aceasta precizare)-a scris Bianca C. (mamă).

 

Title

Precizări

În primul rând vreau să-i mulțumesc Biancăi pentru feedback…

Și acum dați-mi voie să fac unele precizări: articolele publicate pe blog și în care se prezintă poziția lui Melanie Klein despre înțărcare, sunt preluate dintr-o prelegere despre acest subiect, iar în consecință Melanie Klein nu poate să pună accentul central în discurs pe beneficiile alăptării la sân și cele aduse de laptele matern în general, pentru că nu a fost invitată să vorbească despre acest topic (în momentul când a susținut public prelegerea).

Ca urmare, nu aș vrea să se înțeleagă că școala kleiniană promovează înțărcarea, și mai ales la o anumită vârstă, sau că aceste texte își propun să trasese direcții de parenting. Nimeni nu dă sfaturi nimănui… despre cum să-ți crești copilul, când să-l înțarci, ș.a.m.d. Tot ce fac este să vă prezint diferite viziuni ale oamenilor care au studiat psihicul uman, oameni de știință care și-au exprimat anumite păreri despre cazurile avute și cercetările inteprinse, care au avansat diferite idei despre liniile de dezvoltare ale personalității, etc.

Ei bine, dacă citești prelegerea (fie integral din carte, fie subiectele publicate pe blog) este imposibil să nu observi că, deși se vorbește despre înțărcare, se pune totuși și accent pe influența benefică a alăptatului la sân. Ca de exemplu…

Putem spune că deși copiii se dezvoltă bine fără a fi fost alăptați la sân, dezvoltarea ar fi fost diferită și mai bună într-o privință sau alta dacă ar fi fost alăptați cu succes. Pe de altă parte, deduc din experiența personală că.. copiii a căror dezvoltare merge prost, chiar dacă au fost alăptați, ar fi fost mai bolnavi fără aceasta- Melanie Klein

Atunci când Melanie Klein avansează ideea unei înțărcări la 8, 9 luni… nu se indică o vârstă adecvată, ci se dă un exemplu. Dacă există o indicație din partea lui Melanie Klein, această vizează răbdarea și blândețea recomandate în procesul înțărcării, nu vârsta.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


7 + 9 =