Arta de a iubi

22 Mar 2015

Întreaga noastră cultură se bazează pe pofta de a cumpăra, pe ideea unui schimb reciproc avantajos. Fericirea omului modern constă în a căuta cu înfrigurare prin vitrinele magazinelor și în a cumpăra tot ceea ce poate fi cumpărat, cu plata integrală sau în rate.

Bărba­tul (sau femeia) privesc oamenii într-un mod asemănător. O fată atrăgătoa­re, respectiv un bărbat atrăgător – iată ce își caută ei. Atrăgător înseamnă de regulă un pachet de calități drăguțe, general apreciate, care au căutare pe piața de personalități.

Ce anume face ca o persoană să fie atrăgătoare depinde de moda zilei, atât pe plan fizic, cât și pe plan spiritual. In anii ’20, o fată care fuma și bea, fiind provocatoare și dură, era considerată atrăgătoare; în timp ce astăzi moda cere mai degrabă spirit casnic și blândețe. La sfârșitul secolului trecut și începutul secolului acestuia, bărbatul trebuia să fie agresiv și ambițios, pe când acum el trebuie să fie sociabil și tolerant pentru a constitui un pachet atrăgător.

În orice caz, sentimentul iubirii apare de regulă numai în fața unor oferte umane ce se încadrează în limitele posibilităților de schimb ale fiecăruia. Sunt pe cale să fac un târg: obiectul trebuie să fie tentant ca valoare socială și, în același timp, trebuie să fie inte­resat de mine, având în vedere toate calitățile și potențialitățile mele eviden­te și ascunse. Astfel, două persoane se îndrăgostesc una de cealaltă când simt că au găsit cel mai bun obiect oferit pe piață, având în vedere limitele propriei lor valori de schimb.

Adesea, ca în cazul cumpărării unor proprie­tăți efective, potențialitățile ascunse ce pot fi dezvoltate ulterior joacă un rol considerabil în cadrul târgulul. Într-o cultură în care orientarea spre piață este preponderentă și în care succesul material constituie principala valoare, nu avem motive să fim surprinși că relația umană de iubire urmează ace­leași reguli ale schimbului care guvernează și piața produselor și a muncii.

cuplufoto

O altă eroare ce duce la ipoteza că nu ar fi nimic de învățat despre iubire constă în confuzia dintre trăirea inițiala a îndrăgostirii, și starea permanentă de iubire sau, mai bine zis, menținerea unei stări permanente de iubire. (…)

Atitudinea care susține că nimic nu ar fi mai simplu decât să iubești a continuat să fie ideea prevalentă despre iubire, în ciuda copleșitoarei evidente a contrariului. Poate că nici nu mai există pe lume vreo activitate, vreo întreprindere umană, care să fie începută cu atât de enorme speranțe și așteptări și care să ducă totuși, cu atâta regularitate, la eșecuri. Dacă acest lucru s-ar întâmpla cu vreo altă activitate, oamenii ar fi interesați să cunoască motivele eșecului lor și ar încerca să afle cum să procedeze mai bine ori, bunăoară, ar renunța definitiv la acea activitate. Cum în cazul iubirii această ultimă variantă este imposibilă, se pare că există doar o singură cale de a evita eșecurile: cea de a examina cauzele acestor eșecuri și de a învăța ce înseamnă iubirea.

Primul pas care trebuie făcut este să devii conștient de faptul că a iubi este a artă, după cum și a trăi este o artă; dacă vrem să aflăm cum să iubim, trebuie sa procedăm așa cum se procedează când vrem să învățăm arice altă artă, să zicem: muzica, pictura, tâmplaria ori arta medicală sau ingineria.

Pașii necesari în învățarea unei arte? Procesul învățării unei arte se poate împărți convenabil în două părți: una.. însușirea teoriei; cealaltă- însușirea practicii.

***extrase din cartea Arta de a Iubi– autor Erich Fromm (ed.Anima)

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


6 + 1 =