Simt. Vreau. Decid. Promit

25 Mar 2015

Iubirea erotică…  setea de fuziune completă, de uniune cu o altă persoană. Ea este prin natura sa exclusivă, și nu universală și este poate cea mai înșelătoare formă de iubire dintre toate câte există.

Înainte de toate, trebuie spus că această formă de iubire este foarte frecvent confundată cu trăirea impetuoasă a “îndrăgostirii”, cu căderea bruscă a barierelor ce existau până atunci între doi străini. Dar această relație intimă atât de brusc apărută este, prin natura sa, de scurtă durată.

Pe lângă asta, există și alți factori ce reprezintă pentru cei mai mulți o depășire a izolării. Să vorbești despre viața ta personală, despre speranțele și temerile tale, să te arăți cuiva sub aspectele tale copilărești sau copilăroase, să descoperi domenii de interes comune – toate acestea sunt consi­derate ca depășiri ale izolării. Chiar să-ți arăți furia, ura, totala lipsă de inhibare sunt considerate manifestări ale unei relații intime (…)

Dorința sexuală țintește spre fuziune, și nu este în nici un caz doar un apetit fizic, un mod de înlăturare a unei tensiuni chinuitoare. Dorința sexuală poate fi stimulată de frica de singurătate, de dorința de a cuceri sau de a fi cucerit, de vanitate, de dorința de a răni și chiar de a distruge, după cum poate fi stimulată și de iubire. Se pare că dorința sexuală poate avea lesne în componența sa, și poate avea lesne ca stimulent orice simțământ puternic, iubirea fiind doar unul dintre simțămintele acestea.

Dat fiind că dorința sexuală este, în mintea celor mai mulți, legată de ideea de iubire, ei ajung cu ușurință la concluzia greșită că se iubesc unul pe celălalt atunci când doar se doresc unul pe altul, fizic. Iubirea poate inspira dorința de uniune sexuală; în acest caz, relația fizică este lipsită de dorința de a cuceri sau de a fi cucerit, fiind, în schimb, plină de tandrețe. Dacă dorința de unire fizică nu este stimulată de iubire, dacă iubirea erotică nu este și iubire frățească, ea nu duce niciodată la o uniune, decât într-un sens orgiastic, trecător.

Atracția sexuală creează, pentru moment, iluzia uniunii, și totuși, fără iubire, aceasta “uniune” lasă străinii la fel de înde­părtați unul de celălalt cum au fost… căci cu iluzia o dată pier­dută, ei își simt înstrăinarea mai puternic chiar decât înainte. (…)

Frecvent, exclusivismul iubirii erotice este interpretat, în mod greșit, ca semn al unui atașament posesiv. Întâlnim adesea perechi ce se “iubesc” și nu simt iubire pentru nimeni altcineva. Iubirea lor este, de fapt, un egocentrism în doi; doi oameni se identifică unul cu altul și își rezolvă problema izolării lărgind individul singular la doi. Ei trăiesc o depășire a izolării, dar totuși, fiind izolati de restul omenirii, rămân izolați unul de altul și înstrăinați de ei înșiși; trăirea uniunii este la ei o iluzie.

Iubirea erotică este exclusivistă, dar în iubirea persoanei celeilalte, iubești omenirea întrea­gă și tot ce este viu. (…) Iubirea erotică, dacă este iubire, are o premisă: să iubesc din esența ființei mele și să simt persoana cealaltă în esența ființei sale.

Iubirea ar trebui să fie, eminamente, un act de voință, de decizie… Să iubești pe cineva nu este doar un simțământ puternic, ci este și o decizie, o judecată, o promisiune.

Dacă iubirea ar fi doar un simțământ, promisiunea de a ne iubi unul pe altul veșnic nu ar avea nici un fundament. Un simțământ vine și se poate duce. Cum pot să consider eu că va rămâne pentru totdeauna, dacă actul meu nu implică judecată și decizie?

***extrase din cartea Arta de a Iubi– autor Erich Fromm (ed.Anima)

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


8 + 9 =