Capitulare. Acceptare

06 Apr 2015

Oricând eşti capabil de aceasta… priveşte înăuntrul tău pentru a vedea dacă în mod inconştient creezi un conflict între înăuntru şi afară, între circumstanţele tale exterioare de moment – unde eşti, cu cine eşti sau ceea ce faci – şi gândurile şi sentimentele tale.

Simţi cât de dureros este ca în interiorul tău să te opui la ceea ce este? Când recunoşti aceasta, realizezi de asemenea că tu eşti acum liber să renunţi la acest conflict zadarnic, la această stare interioară de război.

De câte ori în fiecare zi, dacă ar fi fost să verbalizezi realitatea ta interioară la acel moment, ar fi trebuit să spui- “nu vreau să fiu unde sunt?” Ce se simte când spui asta, de exemplu – într-un blocaj de trafic, la locul tău de muncă, în aeroport sau cu oamenii cu care eşti?
Este adevărat, desigur, că din anumite locuri este bine să pleci – şi uneori acesta este cel mai potrivit lucru de făcut pentru tine. În multe cazuri, oricum, a pleca de acolo nu este o opţiune. În toate acele cazuri, acest “nu vreau să fiu aici” nu este doar nefolositor, dar şi disfuncţional de asemenea. El te face pe tine şi pe alţii nefericit.

S-a spus: oriunde te duci, acolo eşti. Cu alte cuvinte: eşti aici. Întotdeauna. Este atât de greu să accepţi aceasta? (…) Chiar ai nevoie să etichetezi mental, fiecare percepţie şi fiecare experienţă?

Chiar ai nevoie să ai o relaţie reactivă de tipul “îmi place/nu îmi place” cu viaţa, prin aceasta fiind în conflict aproape continuu cu situaţiile şi cu oamenii? Sau acesta este doar un obicei mental adânc înrădăcinat care poate fi eliminat? Nu prin a face ceva, ci permiţând acestui moment să fie aşa cum este. (…)

6926802-lantern-bird-candle-shadows-light-book

“Am atâtea de făcut”– Da, dar care este calitatea a ceea ce faci? Mergând cu maşina la servici, vorbind cu clienţii, lucrând pe computer, calculând comisioane, făcând nenumăratele lucruri care alcătuiesc viaţa ta de zi cu zi – cât de total prezent eşti în ceea ce faci?

Faci aceasta într-o stare de capitulare sau de necapitulare? Aceasta este ceea ce determina succesul tău în viaţă, nu cât de mult efort faci.

Să faci un singur lucru odată– acesta este modul în care un maestru zen a definit esenţa zenului. A face un singur lucru odată înseamnă a fi total în ceea ce faci, să îi acorzi atenţia ta completă.

Aceasta este o acţiune realizată într-o stare de capitulare – o acţiune încărcată de putere. (…) Acceptarea a ceea ce este te conduce către un nivel mai profund unde starea ta interioară precum şi simţul de sine nu mai depinde de judecată minţii ca bine sau rău.

Când spui DA la ceea ce e viaţă este.. când accepţi acest moment aşa cum este – și o să simţi atunci un sentiment al spaţialităţii în interiorul tău, unul profund liniştitor. (…)  Fundalul de pace din interiorul tău rămâne netulburat indiferent de natura condiţiilor exterioare.(…)

Capitularea devine cu atât mai uşoară când realizezi natura schimbătoare a tuturor experienţelor şi că lumea nu îţi poate oferi nimic a cărui valoare să dureze. (…)

Capitularea vine când nu mai întrebi- “de ce mi se petrece mie aceasta?” Chiar şi în acele situaţii care par cele mai inaceptabile şi dureroase este ascuns un bine mai profund, şi în fiecare dezastru este conţinută sămânţa graţiei. (…)

Acceptarea inacceptabilului este cea mai mare sursă de graţie în această lume. Indiferent ceeea ce accepţi în mod complet, aceasta te va conduce la pace, inclusiv acceptarea faptului că nu poţi accepta, că opui rezistenţă! Lasă viaţa singură. Las-o să fie.

*** extrase din Liniștea Vorbește– autor Eckhart Tolle, ed. Curtea Veche.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


7 + 7 =