Natura. Un profesor


06 Apr 2015

Noi depindem de natură, și nu doar pentru supravieţuirea noastră fizică. Noi avem nevoie de natură de asemenea pentru a ne arată drumul spre acasă, calea de ieşire din închisoarea propriilor noastre minţi.

Noi ne-am pierdut făcând, gândind, amintindu-ne, anticipând – ne-am pierdut într-un labirint al complexităţii şi într-o lume a problemelor. Noi am uitat ceea ce pietrele, plantele şi animalele încă ştiu. Noi am uitat cum să fim – să fim liniştiţi, să fim noi înşine, să fim acolo unde este viaţa: Aici şi Acum.

Oricând îţi îndrepţi atenţia către ceva natural, către ceva care există fără intervenţia omului, ieşi din închisoarea gândirii conceptualizate şi prin extindere, participi la starea de conexiune cu Fiinţa în care orice este natural încă există.

Să îţi îndrepţi atenţia către o piatră, un copac, sau un animal nu înseamnă să gândeşti despre el, ci pur şi simplu să îl percepi, să îl îmbrăţişezi în conştientizarea ta.

Ceva din esenţa lor se va transmite apoi către tine. Poţi simţii cât de liniştit este şi făcând aceasta.. aceeaşi linişte se naşte apoi în tine. Simţi cât de profund se odihneşte în Fiinţă – complet unit cu ceea ce este şi unde este. Realizând aceasta, şi tu ajungi într-un loc al odihnei din interiorul tău. Când te plimbi sau te odihneşti în natură, onorează acel tărâm fiind acolo pe deplin. (…)

Îndreaptă-ţi atenţia către sunetele foarte subtile ale naturii – foşnetul frunzelor în bătaia vântului, stropii de ploaie căzând, zumzetul unei insecte, primul cântec de pasăre în zori. Abandonează-te complet actului ascultării.

În spatele sunetelor este ceva mai mare: o sacralitate care nu poate fi înţeleasă prin gândire.

Când percepi natura, lasă acolo să existe spaţii fără gândire, fără minte. Când abordezi natura în acest fel, ea va răspunde şi va participa la evoluţia conştiinţei umane şi planetare.

natura2

Observă cât de prezentă este o floare, cât de abandonată vieţii. Planta pe care o ai în casa ta – te-ai uitat vreodată cu adevărat la ea? Ai permis acelei existenţe familiare, dar încă misterioase pe care noi o numim plantă să te înveţe secretele ei? Ai observat cât de profund liniştită este? Cum este înconjurată de un câmp de nemişcare?

În momentul în care devii conştient de emanaţia de linişte şi pace a unei plante, în acel moment planta devine profesorul tău.

Aerul pe care îl respiri este natură, aşa cum este însuşi procesul respiraţiei. Orientează-ţi atenţia către respiraţie şi realizează că nu tu o faci. Este respiraţia naturii. Dacă ar fi să îţi aminteşti să respiri, ai muri în curând, şi dacă vei încerca să te opreşti să respiri, natura va triumfa.

Te reconectezi cu natura în modul cel mai intim şi puternic devenind conştient de respiraţia ta şi învăţând să îţi menţii atenţia acolo. Acesta este un lucru vindecător şi care îţi dă o mare putere.

El face să apară o schimbare în conştiinţă de la lumea conceptuală a gândurilor către tărâmul interior al conştiinţei necondiţionate. Ai nevoie de natură ca profesor pentru a te ajuta să te reconectezi cu Fiinţa.

Dar nu numai tu ai nevoie de natură şi ea are nevoie de tine. Tu nu eşti separat de natură. Noi suntem cu toţii parte a Vieţii Unice care se manifestă pe sine în forme nenumărate în întregul univers, forme care sunt toate interconectate. (…)

Când recunoşti sacralitatea, frumuseţea, incredibila linişte şi demnitate în care o floare sau un copac există, tu adaugi ceva acelei flori sau copacului. Prin intermediul recunoaşterii tale, prin conştientizarea ta, natura însăşi ajunge să se cunoască pe sine. Prin tine! Ajunge să îşi cunoască propria frumuseţe şi sacralitate.  Un mare spaţiu tăcut ţine toată natura în îmbrăţişarea sa. Şi de asemea te ţine şi pe tine.

*** extrase din Liniștea Vorbește– autor Eckhart Tolle, ed. Curtea Veche.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


3 + 8 =