Dedesuptul numelui și formei. Esență


04 Aug 2015

Interacţiunea umană poate fi groaznică. Sau poate să fie o mare practică spirituală.

Când te uiţi la o altă fiinţă umană şi simţi o mare iubire pentru ea, sau când tu și frumuseţea naturii rezonați împreună, închide ochii pentru câteva clipe şi simte esenţa acelei iubiri sau a acelei frumuseţi, inseparabilă de cine eşti tu, de adevărata ta natură.

Forma exterioară este o reflexie temporară a ceea ce eşti tu în interior, în esenţa ta.

Oricând întâlneşti orice persoane, nu contează cât de pe scurt, le recunoşti existenţa dăruindu-le întreaga ta atenţie sau îi reduci la nişte mijloace pentru atingerea unor scopuri, o simplă funcţie sau rol? Care este calitatea relaţiei tale cu casierul de la supermarket, cu cel din parcare, cu mecanicul, cu clientul?

Un moment de atenţie este suficient. Când te uiţi la ei sau când îi asculţi, acolo este o linişte alertă. Poate că doar două sau trei secunde. Poate mai mult. Este îndeajuns ca să iasă la suprafață ceva mult mai autentic, mai real decât rolurile pe care noi le jucăm și cu care ne identificăm.

Toate rolurile sunt parte a conştiinţei condiţionate care este mintea umană. Ceea ce iese la lumină prin actul atenţiei este conştiinţa necondiţionată (necondiționatul)– cine eşti tu în esenţă dedesuptul numelui şi formei tale? Tu cel autentic aflat dincolo de nume și de lumea formelor. Și de acum…

Tu nu mai mai acționezi după un scenariu. Devii real! Când această dimensiune iese la iveală din tine, ea o scoate la iveală şi pe cea din cealaltă persoană. Când această dimensiunea ia naștere, este rodul întâlnirii cu celălalt.

Desigur, în cele din urmă nu va mai fi nici un celălalt și te vei întâlni mereu pe tine însuți.

*** extrase din Liniștea Vorbește– autor Eckhart Tolle, ed. Curtea Veche.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


9 + 6 =