Să fie lumină


13 Apr 2015

Tot ce este nu putea fi altcumva…

Adevărata libertate, și oarecum sfârșitul suferinței, înseamnă să treci prin viață ca și cum ceea ce trăiești și simți la un moment este exclusiv rezultatul alegerii tale. Această alinierea lăuntrică la clipa de ACUM este sfârșitul suferinței.

Este suferința cu adevărat necesară? Da și nu. Dacă nu ai fi suferit niciodată, nu ai mai avea profunzime ca ființă umană- nu ai cunoaște nici mila, nici smerenia. Nu ai mai citi acest lucru acum.

Suferința sparge cochilia egoului. Și apoi ajunge la punctul în care și-a îndeplinit menirea. Suferința este necesară până în clipa în care îți dai seama că nu-ți mai este utilă, că nu mai are sens.

Nefericirea are nevoie de un “eu” construit de minte, înzestrat cu o poveste și cu o identitate conceptuală. Când elimini temporalitatea din nefericirea ta, ce mai ramâne? Îți spun eu… rămâne realitatea acestui moment. Ești în Acum.

Când suferi, când ești nefericit, identifică-te total în clipa Acum. Nefericirea sau problemele nu pot supraviețui în realitatea clipei Acum. (…)

Nu poți să fii conștient și în același timp să suferi. Acesta este miracolul. În spatele oricărui eveniment, persoana sau situație care pare rea sau negativă se află un bine mascat care se arată prin acceptarea interioară a ceea ce este. Nu rezista răului- este unul dintre cele mai profunde adevăruri ale umanității.

Acceptă ceea ce este, acceptă situația așa cum este. (…) Durerea fizică de durată este unul dintre cei mai mari profesori pe care îi poți avea. Învățămintele sale sună astfel: rezistența este inutilă. (…) Când lași pur și simplu durerea să se manifeste, vei remarca o detașare lăuntrică față de durere, un spațiu creat între tine și durere. Aceasta înseamnă să suferi în mod conștient… “Să îți oferi suferința lui Dumnezeu”- este o altă cale de a spune acest lucru.

Nu trebuie să fii creștin ca să înțelegi profundul adevăr universal care este conținut în forma simbolică a imaginii crucii.

Crucea este un instrument de tortură. Ea reprezintă cea mai atroce suferință și un sentiment de neajutorare pe care îl poate trăi doar omul. Apoi, deodată, acea ființă umană suferă conștient și voluntar, lucru exprimat prin cuvintele- “Nu voința mea, ci facă-se voința Ta.” În acel moment crucea –instrumentul de tortură- își arată fața ascunsă, cea de simbol sacru, un simbol al divinului.

Ceea ce părea să nege existența unei dimensiuni transcedentale a vieții, devine prin acceptare o deschidere către acea dimensiune.

*** extrase din Liniștea Vorbește- autor Eckhart Tolle, ed. Curtea Veche.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


5 + 9 =