Cuplu, deci sănătate


28 Aug 2017

Singurătatea nu este suportabilă decât de către un zeu.. sau un nebun, a propovăduit Aristotel încă din antichitate. Ființa umană nu este construită să fie singură, din contră nevoia de a fi aproape de cineva este înscrisă în genele noastre.

Din perspectivă evoluționistă oamenii sunt animale sociale. În condiția umană este întipărită nevoia de apartenență la diverse grupuri, concretizată în legături sociale diverse (familie, prieteni, colegi), iar la un nivel mai profund omul caută apropierea de cineva special, o persoană anume, pentru satisfacerea nevoilor de iubire, conexiune emoțională, potecție, siguranță, confort.

Pentru psihitarul Harry Stack Sullivan personalitatea nici măcar nu poate să existe în absenţa celorlalţi oameni, şi toţi cei pe care îi întâlnim sunt reflexii ale relaţiilor pe care le-am avut cu alţi oameni semnificativi, ce au avut un rol, o importanţă în viaţa noastră. Sullivan a dezvoltat în acest sens conceptul cu o denumire mai romantică, și anume”nevoie interpersonală pentru tandreţe”.

Omul se dezvoltă în relație cu altul, și toată experiența sa de viață este marcată de relații cu alți semeni ai săi, relații interpersonale.

O relație interpersonală poate fi definită ca o relație interpsihologică, directă, reciprocă, care se desfășoară atât în plan conștient cât și în plan inconștient. Dar spre deosebire de relații interpersonale la nivel social, omul este construit să caute o relație aparte, specială.

“Cuplul reprezintă unitatea de bază a perpetuării vieții. Dincolo de asigurarea reproducerii, cuplul presupune coexistența a doi indivizi, întemeierea unei familii.

Funcționarea în interiorul relației de cuplu se bazează pe o serie de factori care țin de individ, de relație în sine, precum și de normele sociale (familie, grup, societate). Toți acești factori au impact asupra reprezentării pe care fiecare persoană și-o face despre cuplu.

Privit tot din perspectivă evoluționistă, se presupune că legăturile sociale au crescut șansele de supraviețuire ale strămoșilor noștri. Astfel, apartenența adulților la un grup le oferea acestora șanse mai mari de a se reproduce împreună, de a-și crește copiii până la maturitate, de a le acorda îngrijirea necesară, de a împărți hrana și de a deveni mai puternici în fața pericolelor.

Azi, date din literatura de specialitate arată că indivizii care au foarte multe legături sociale (prieteni, familie, colegi, comunitate religioasă, apartenența la un alt grup) sunt mai puțin vulnerabili la boală (Cohen, 1988; Myers, 2000). Există o asociere pozitivă între suportul social și starea de bine, în sensul că indivizii care sunt implicați într-o relație se adaptează mai bine la o varietate de factori de stres (Perlman și Rook, 1987).

Totodată cercetările arată că persoanele căsătorite sunt mai puțin predispuse să sufere de o anumită condiție medicală pe termen lung (de exemplu, cancer sau boli cardiovasculare) și se recuperează foarte repede în urma bolilor, având șanse mai mari de supraviețuire .

Un studiu longitudinal (pe o perioadă de 17 ani) condus de Stutzer și Frey (2006) a evidențiat că indivizii căsătoriți prezintă o sănătate fizică și mentală mai bună comparativ cu persoanele necăsătorite, divorțate sau văduve. Comparativ cu indivizii din cupluri căsătorite, femeile/ bărbații singuri au niveluri mai mari de depresie, anxietate, probleme de adaptare și alte forme psihologice de distres.

Cercetările asupra efectelor benefice ale căsătoriei au identificat un număr de mecanisme care pot contribui la relația dintre căsătorie și starea de bine a persoanei și anume: selecția, suportul social și reglarea comportamentală.

Ipoteza selecției afirmă că oamenii cu nivel crescut de sănătate fizică și mentală sunt mai predispuși să se căsătorească și să rămână căsătoriți.

Ipoteza suportului social sugerează faptul că mariajul oferă oamenilor o satisfacție emoțională și are rolul de a-i proteja de factorii de stres cotidieni.

Ipoteza reglării comportamentale postulează că partenerii își monitorizează unul altuia comportamentele; aceștia își descurajează comportamentele de risc, încurajându-le pe cele sănătoase.

Cercetările inițiate și conduse de Braithwaite, Delevi și Finchman au acordat o atenție substanțială relațiilor de cuplu de tip concubinaj, investigând un eșantion de 1621 de studenți implicați într-o relație de cuplu stabilă. Rezultatele studiului susțin ipotezele amintite în cazul cuplurilor căsătorite, în special Ipoteza reglării comportamentale arătând că așa cum indivizii căsătoriți își reglează comportamentele de risc, persoanele implicate într-o relație romantică premaritală adoptă mecanisme similare”- preluare din cartea Satisfacția în cuplu -cercetări din psihobiologia sexualității, autori Alina S. Rusu, Vlad C. Mureșan.

Sursă foto: Foto Cover:Photo by Clarisse Meyer on Unsplash; Foto text:Photo by Alexandra Gorn on Unsplash

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Trebuie sa ai peste 18 ani pentru a vizita acest site.

Te rugam sa iti confirmi varsta. Echipa www.profadesex.com.