Q&A


05 May 2015

Alice a scris: Laura, este posibil ca un om să facă parte din toate categoriile de atașament? Acum le citeam pe cele trei care le-ai spus. Eu mă regăsesc în toate categoriile, mai precis în securizant cel mai mult, dar și în cel anxios, că sunt explozivă ca un vulcan. Iar soțul meu la fel, și el are trăsături din cele trei tipare…

Săptămâna trecută, când am început mini-serialul despre Teoria Atașamentului, m-am gândit pentru o clipă dacă o să pună cineva această întrebare?

Acum mă întreb dacă e o întrebare tipică ce apare în conștiința omului care are curaj să-și cunoască sufletul. Spun curaj, pentru că nu e simplă chiar deloc lucrarea aceasta minunată de a te cunoaște pe bune pe tine, cu rele, cu bune, până ajungi să nu mai ai judecăți, să te eliberezi și chiar să te vezi.

Alice.. prin confuzia ta am trecut și eu, dar și oameni apropiați și colegi care au acordat atenție atașamentului. Cum ne lămurim? Păi, uite ce spune dr. Dan Siegel..

“Un model de atașament este, practic, modul în care creierul își amintește relațiile de atașament pe care le-am avut sau pe care încă le mai avem și calea prin care ne-am adaptat la aceste experiențe formatoare. Modelele pe care le purtăm în mintea noastră influențează foarte puternic modul în care ne simțim, gândim, ne comportăm și relaționăm cu prietenii, cu profesorii, și mai târziu, cu partenerii romantici.

Ținând cont de faptul că putem avea mai mult de un singur model, dacă am avut mai mult de o persoană cu care am dezvoltat o relație de atașament, atunci fiecare dintre aceste stări mentale sau modele, ne pot influența comportamentul și reacțiile în diferite situații.

Modelele noastre de atașament se activează în situații specifice, care se aseamănă cu o anumită relație de atașament din trecut, conturând modul în care vom interacționa în momentul prezent. De exemplu, dacă ne aflăm în prezența unei prietene mai în vârstă care are o personalitate puternică, am putea începe să ne comportăm față de ea așa cum o făceam cu mama noastră, care poate avea și ea o personalitate asemănătoare. (…) sau dacă cineva s-a adaptat unui tată blând, retrăgându-se în sine, alături de un prieten tăcut s-ar putea să devină retras, fără să-și dea seama care este motivul. Modelele se activează automat, fără intenție și fără să fim conștienți de ceea ce se întâmplă”- cartea Vâltoarea Minții (ed. Herald).

qa2

Eu consider că există totuși un model dominant, cel dezvoltat încă din prima copilărie în relație cu acea persoană specială din viața ta- mama/figura maternă, sau mă rog cu ambii părinți. Cum observi trăsăturile acestui tipar dominant? Logic vorbind.. tot în interiorul relației cu acel cineva special din viața ta, sau mai mulți (iubit/ă, soț/soție, copil, părinți). Totodată caracteristicile tiparului dominant sunt mai evidente în timpul unui conflict.

Sistemul de atașament este ca sistemul de alarmă al unei mașini. Când suntem conștienți de sistemul de alarmă al unei masini? Când este activat de un stimul, nu? În rest nu avem habar de el, dar asta nu înseamnă că nu există. Sistemul este acolo… doar că nici un pericol nu amenință mașina.

Stimulul pentru activarea sistemului de atașament este pierderea figurii de atașament. Dacă sufletul tău simte că se separă de persoana specială din viața ta se activează sistemul, și acesta îți dă emoțiile pe care le simți, care la rândul lor influențează schemele de cogniție prin care se formează gândurile tale, și din care decizi acțiunea, deci comportamentul.

Un anxios devine dominat (dincolo de conștientizarea sa) de frica de separare. Îl doare în profunzime, dar și în teritoriul conștient, ba plânge, ba se înfurie ușor, atacă, dezvoltă apoi comportamente de protest, trăiește poate în extreme, și suferă mult, că așa e modelul ăsta de atașament…mai sensibil.

Pentru un anxios conflictul în cuplu este o dramă, activează cea mai adâncă și tulburătoare teamă a sa, și nu se liniștește până când fiecare celulă din trupul său nu are confirmarea sufletului că e din nou în siguranță, în brațele iubirii, în baza de siguranță– un concept puternic din Teoria Atașamentului.

Un evitant atunci când simte că pierde iubirea/baza de siguranță… fuge, într-un fel sau altul. Un evitant își apără punctul de vedere și nu renunță la autonomia și idependența sa.

Pentru o persoană cu model evitant de atașament un conflict înseamnă redeschiderea unei răni vechi ce-i șoptește că iubirea este traumatizantă, deci doare. După umila mea părere, și în ciuda rezistenței lor, evitanții sunt oamenii care trebuie luați din nou în brațe, ținuți în siguranță (repet dincolo de distanța lor) până se obișnuiesc și cu iubirea/relația cu altul.. ca bază de siguranță, nu doar ca sursă de durere.

Unei persoane evitante conflictul îi aduce confirmarea unui fapt știut deja de demult și anume că iubirea doare, iar el și-a dezvoltat modalitatea de apărare în fața acestei suferințe: fuga, statul mai la o parte, cu iubirea prin apropiere dar totuși la un braț distanță. Dar asta nu înseamnă că evitanții nu au nevoi de atașament, de conexiune în profunzime cu alte ființe. Nu, nu nici vorbă, și evitanții sunt oameni, doar că se țin la distanță. 

qa1

Într-un conflict un securizant își conștientizează situația reală, cea de conflict în cuplu, desigur …o trăiește, deoarece și persoană securizantă este invadată de emoții și sentimente negative, dar nu transformă scena în cea mai mare dramă. Un om securizant are capacitatea să își gestioneze trăirile, și devine empatic cu partenerul, nu pierde imaginea de ansamblu, și asta pentru că securizantul mereu se raportează la lume ca fiind bună și sigură, pentru că lumea securizantului chiar așa este.

Pentru securizant conflictul este un conflict, o situație care se negociază, și care într-un final consolidează cuplul.

Desigur că este dificil să îți conștientizezi felul în care simți, gândești acționezi chiar în timpul unui conflict. Dar se poate încerca, și oricum poți oricând să stai de vorbă cu tine, să analizezi puțin ce ai simțit, ce ai gândit, cum te-ai comportat când ai pierdut baza de siguranță.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


4 + 4 =