Negocierea


06 May 2015

Negocierea reprezintă o formă deosebit de importantă a oricărei interacţiuni sociale. Ea apare ori de câte ori există un conflict între părți care nu doresc să recurgă la o confruntare violentă.

Termenul de negociere desemnează procesul pe care îl utilizăm pentru a ne satisface necesitățile atunci când ceea ce ne dorim este controlat de alții…

Î​n lucrarea “Ghid de Negociere“​- Z​eno ­Daniel Șuștac​ și C​laudiu Ignat​ definesc negocierea ca fiind o “modalitate alternativă de soluționare a conflictelor bazată pe comunicare bidirecțională în care părțile implicate își modifică pe parcurs pretențiile și conlucrează pentru a genera o soluție mutual acceptată, urmând o anumită strategie și folosind anumite tehnici și tactici“.

În cazul unui conflict în cuplu o negociere bine condusă se caracterizează astfel: permite formarea unui consens pe care fiecare îl va apăra și respecta; satisface propriile nevoi, fără să le încalce pe cele ale partenerului; păstrează și susține în continuare afecțiunea și apropierea între parteneri.

mon2

De reţinut că negocierea nu este o luptă deschisă, chiar dacă urmărește atingerea unor interese, se caută în fond o rezolvare amiabilă a conflictului. Pentru a fi capabil de a negocia, trebuie să fii capacil să asculți și cel mai important …să înțelegi.

Negocierea se bazează pe încrederea în propriile forțe, dar și pe încrederea în relaţia cu celălalt. În literatura de specialitate sunt amintite câteva tipuri de negociere evidențiate în conflictul în cuplu:

Negocierea distributivă-​ în care partenerii sunt mai mult adversari cu interese opuse, iar rezultatul este doar schimbul de forțe dintre aceștia.

Negocierea integrativă​- se bazează pe respectul reciproc și toleranța diferențelor de aspirații și opinii, valorizează creativitatea în căutarea unor soluți bilateral avantajoase, include și reciprocitatea concesiilor.

Negocierea rațională​- în care partenerii își propun rezolvarea problemei într-­un mod obiectiv, caută să-și înţeleagă miza, sentimentele, motivațiile și preocupările unul altuia.

În cadrul relației de cuplu ține de evidență că sunt recomandate negocierea integrativă și negocierea raţională.

negoc1

Plecând de la premiza că strategiile individuale de negociere ale unui conflict sunt determinate de interesele fiecăruia, și că oamenii dețin moduri diferite pentru a rezolva situațiile tensionate, mai mulți autori din Psihologia Socială prezintă cinci strategi de bază în negocierea conflictului interpersonal…

Acomodarea- este o strategie care implică sacrificarea intereselor proprii pentru a satisface necesitățile celuilalt.

Evitarea– vorbește despre ocolirea conflictului, persoana permite ca situația să rămână nerezolvată sau îi oferă celuilalt responsabilitatea de a rezolva conflictul.

Dacă evitarea apare în fazele de dezbatere și propunere a negocierii îi oferă celuilalt avantajul de a­-și atinge scopurile neîntâlnind opoziție din partea celui evitant.

Concurența- ​este strategia centrată pe satisfacerea dorințelor uneia dintre părţi în detrimentul celeilalte. Situația este văzută ca o luptă în cadrul relației, o luptă în care important este cine câstigă și cine pierde.

Colaborarea- î​ncercarea de a integra nevoile comune într­-o soluție ce maximizează interesele ambilor parteneri, și interesele relației în sine.

Compromisul- ​strategia în care se ajunge la un acord negociat în avantajul celor implicați.

Trebuie ținut cont că părţile aflate în relație pot fi educate în ceea ce privește strategia pe care să o aleagă. Totodată alegerea este influențată atât de factori externi ca și: presiunea socială, distribuția puterii în relație, tipul de problemă cu care se confruntă și de compromisurile deja făcute; cât și de factori interni ca modul personal de abordare al situației care poate să fie direct, anxios sau evitant.

Oamenii au moduri diferite de a negocia conflictele în relație, în timp ce unele persoane sunt directe în rezolvarea problemelor, altele din cauza unor temeri de a nu strica mai rău relația cu celălalt.. devin anxioase, unii se centrează pe satisfacerea propriilor interese, alții pe mulțumirea partenerului.
Bineînțeles că unele strategii de negociere pot duce la agravarea conflictelor nu la soluționarea lor. Printre acestea se numără: evitarea, blamarea, amuțirea interlocutorului, violența, minimalizarea, manipularea, respingerea.

Într-un cuplu, important este însă ca ambii parteneri să-și amintească să fie cei mai buni prieteni.. chiar și în momentele de tensiune; să încerce să fie deschiși unul cu celălalt, să se asculte și împreună să lupte pentru binele relației.

Doza de egoism individual este indicat să fie redusă atunci când se alege strategia de negociere a unui conflict, iar toleranța și acceptarea sunt necesare să fie prezente de ambele părți. De asemenea capacitatea de a ierta este deosebit de importantă într-un cuplu, de multe ori chiar prin această capacitate se decide între terminarea și continuarea relației.

*** articol scris de Adela Vali- Stegariu (Psihologie-UEB), comunitatea Profadesex.Com

Share

Profadesex Community

Comments

  1. Păcat ca în relațiile de cuplu intervine negocierea rațională și concurenta…foarte bine spus În articol…cuplurile ar trebui sa fie o echipa nu rivali..mulți greșesc pentru ca țin scorul în relație și păcat ca se pierde. ..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Trebuie sa ai peste 18 ani pentru a vizita acest site.

Te rugam sa iti confirmi varsta. Echipa www.profadesex.com.