Gânduri- bune, nebune…


08 May 2015

Modul în care gândim, precum și conținutul gândurilor noastre, exercită o influență profundă asupra adaptării în interiorul oricărei relații.

Dar gândurile pot să fie iraționale pot duce la un comportament de atac de exemplu, unul ce nu susține o deschidere a partenenerilor unul către altul în cadrul unui cuplu, ci un conflict, eventual o retragere.

Gândurile noastre din timpul unei situații tensionate de cuplu.. sunt construite pe un sistem de atașament activat, când un anxios de exemplu poate ajunge foarte ușor sclavul unor credințe iraționale, scheme negative, scheme de dependență. Deci cum sunt gândurile astea…pentru relație, bune, nebune?

O serie de cercetări centrate pe credințele iraționale legate de relație (Stackert și Bursik, 2003) au găsit asocieri negative semnificative între gândurile iraționale și satisfacția în cuplu; aratând că printre factorii ce produc tensiune în relațiile de cuplu se numără și așteptările nerealiste pe care partenerii le au, așteptări despre sine, celălalt și despre relație. În ce privește atașamentul, participanții cu un stil anxios-ambivalent sau evitativ au prezentat mai multe credințe iraționale specifice relației decât cei cu atașament securizant. Indivizii cu atașament insecurizant au raportat implicit o satisfacție mai scăzută a relației decât cei cu atașament securizant (Stackert și Bursik, 2003).

helen1Foto

Conflictele din relație pot să apară atunci când unul din parteneri sau amândoi.. are/au credințe iraționale foarte exagerate, rigide, ilogice, absolutiste. Acestea pot să producă furie, frustrare și duc la emoții negative (Ellis, 1994; Hamamci, 2005).

Există studii care indică asocieri puternice între cognițiile iraționale referitoare la relație și conflictul marital, în ceea ce privește frecvența conflictelor și tensiunea resimțită în cadrul conflictului (Moller, Rabe și Nortje, 2001).

Conflictul marital poate fi definit ca procesul de interacțiune în care unul din parteneri simte disconfort despre anumite aspecte ale relației și încearcă să îl rezolve.

Baucom (1989) a dezvoltat o tipologie a cognițiilor implicate în distresul în cuplu: a) atenția selectivă (partenerul observă aspecte particulare ale evenimentelor din relația lui și le scapă pe altele)

b) atribuiri, inferențe (explicațiile pentru evenimente);

c) așteptările (predicții despre faptul că un eveniment particular se va întâmpla în relație);

d) asumpțiile (credințele pe care persoana le are despre caracteristicile relației intime);

e) standardele (credințele fiecărui partener despre caracteristicile pe care crede că un partener/relația ar trebui să le aibă (Baucom, 1989; Tilden, Dattilio, 2005).

În 1992, Baldwin propune ideea că oamenii dezvoltă modele de lucru despre relația lor, care pot funcționa ca o hartă cognitivă pentru a-i ajuta să interacționeze social. Aceste structuri cognitive pe care el le numește scheme relaționale includ reprezentări ale sinelui, ale celorlalți, precum și scenarii pentru formele de interacțiune.

Schemele includ credințe de bază despre natura oamenilor și a relațiilor, putând deveni inflexibile. Majoritatea schemelor despre relație și natura interacțiunilor din cuplu sunt învățate de timpuriu de la surse primare ca și familia, tradițiile culturale, mass-media, primele întâlniri și alte experiențe. Pe lângă schemele cu care partenerii vin în relație, fiecare soț își dezvoltă schemele specifice relației. Dacă schema unui partener despre celălalt este negativă atunci ei vor procesa și interpreta despre acesta într-o manieră negativă și vor fi mai rezistenți la informația inconsistentă cu schema (Chatao și Whisman, 2009). Astfel că, în general, evaluările realizate de către individ asupra partenerului reflectă schema pe care el o are despre acesta. O schemă negativă despre partener poate duce la reacții comportamentale negative care se pot asocia cu distres marital, stimă de sine scăzută și o simptomatologie depresivă manifestată de către celălalt.

Schemele cognitive dezadaptative stau adesea la baza conflictelor de cuplu. Ele sunt tipare care sunt impuse asupra experienței sau realității pentru a ajuta individul să își explice realitatea, să-și medieze percepțiile și să-și ghideze răspunsurile.

Schemele dezadaptative timpurii sunt definite ca fiind teme largi cu privire la sine și la relațiile cu ceilalți, care sunt dezvoltate în copilărie sau adolescență și care sunt elaborate pe parcursul vieții într-o măsură disfuncțională . În perioada adultă, schemele dezadaptative sunt activate de evenimente zilnice, pe care persoanele le percep inconștient ca fiind similare evenimentelor traumatice din copilărie, generând în momentul activării emoții negative. Nu toate schemele dezadaptative au la bază traume; de exemplu, un individ supraprotejat poate să dezvolte schema de Dependență/Incompetență. Young (2003) propune trei origini ale schemelor dezadaptative timpurii:

1) din nevoile emoționale centrale – schemele dezadaptative rezultă din neîndeplinirea nevoilor emoționale din copilărie.

2) din experiențele de viață timpurii

3) din temperamentul emoțional.

Concluzionând poate fi spus că schemele implică elemente organizate ale reacţiilor şi experienţei trecute ce formează un set relativ logic şi persistent de cunoştinţe, capabil să ghideze percepţia şi evaluările următoare. Schemele cognitive se declanșează automat, activarea lor fiind dincolo de conștientizarea noastră imediată.

De obicei oamenii au și mențin două seturi separate de scheme despre familii, construite din experiențele personale, și la care raportează relația:

1) o schemă a familiei cu privire la experienţele pe care le-au trăit părinţii în familiile lor.

2) scheme cu privire la familii în general, sau ceea ce Schwebel şi Fine (1994) denumesc «o teorie personală a vieţii de familie».

Experienţele şi percepţiile fiecărei persoane derivă din contribuţia pe care a avut-o familia sa în formarea unei părţi din schema pe care o are despre familia curentă. Această schemă este, de asemenea, influenţată de evenimentele care au loc în cadrul relaţiilor de familie curente. Credinţele dezvoltate în cadrul familiei fiecărei persoane pot fi, fie conștiente, fie dincolo de conștientizare, și indiferent dacă sunt sau nu exprimate în mod explicit, ele contribuie la schema de familie comună.

iertare1

Title

Câteva exemple de scheme care influențează viața de cuplu

Teama de abandon/ instabilitate. Relațiile cu ceilalți sunt percepute ca fiind instabile. Persoanele cu această trăsătură mai accentuată au senzația că persoanele importante din viața lor nu vor continua să fie acolo pentru ei (ex. vor fi părăsiți pentru cineva mai bun).

Neîncrederea în ceilalți. Se exprimă prin convingerea că cei din jur îi vor răni, umili, minți, înșela, trăda dacă li se oferă posibilitatea să o facă.

Sentimentul de inferioritate/ rușine. Convingerea de a fi mai puțin valoros, de a fi rău, viciat, bun de nimic și convingerea că ceilalți ar manifesta respingere dacă i-ar vedea ”adevărata față”.

Sentimentul de superioritate. Credința că persoana este îndreptățită la circumstanțe speciale (regulile majorității nu i se aplică de fiecare dată) pentru că are anumite calități care o deosebesc de ceilalți. Accent pus pe succes, faimă, putere. Uneori lipsă de empatie față de ceilalți.

Dependența. Sentimentul de a nu reuși rezolvarea responsabilităților zilnice fără ajutorul celorlalți/partenerul (decizii practice, financiare, activități noi, etc.).

Auto-sacrificiul în favoarea celorlalți. Îndeplinirea nevoilor celorlalți prin amânarea propriilor recompense, pentru a-i scuti pe ceilalți de durere sau pentru a avea o imagine mai bună în ochii proprii sau a celorlalți. Sensibilitate foarte accentuată la suferința celorlalți. Pot apărea resentimente ca urmare a faptului că propriile nevoi nu sunt satisfăcute.

Title

Inferențe cu privire la realitate

Inferenţa arbitrară- A trage concluzii în lipsa dovezilor, de exemplu, soția a cărui partener ajunge acasă cu o jumătate de oră mai târziu decât ora stabilită ajunge la concluzia- “Sigur, iarăşi face ceva!”

Abstracţiunea selectivă Informaţia este luată în afara contextului, şi anumite detalii sunt evidenţiate în timp ce alte informaţii importante sunt ignorate. De exemplu, un bărbat a cărui soţie îi răspunde întrebărilor cu un singur cuvânt deduce- “Este furioasă pe mine.”

Vedere în tunel Uneori partenerii de cuplu văd doar ceea ce vor să vadă sau ceea ce este în concordanţă cu starea lor de spirit. Un bărbat care este de părere că soţia sa „face oricum numai ce vrea” o poate acuza că ia o decizie bazată numai pe motive egoiste.

Dacă ceva este cerut nu mai este veritabil- Distorsiunea constă în credinţa că un lucru trebuie să fie întodeauna spontan pentru a fi veritabil.

O parte din facilitarea unei relaţii sănătoase este reprezentată de abilitatea partenerilor de a-şi spune nevoile – chiar dacă asta înseamnă să fie structurată ca o coregrafie.

***extrase din cartea Satisfacția în cuplu -cercetări din psihobiologia sexualității, autori Alina S. Rusu, Vlad C. Mureșan.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


1 + 1 =