Fetiță, mamă- alți pantofi, același suflet

11 May 2015

Ca părinte, am descoperit multe probleme nerezolvate din copilărie ce îmi afectau relația cu copiii mei, împiedicându-ne accesul la anumite experiențe, care în alte condiții ar fi fost agreabile. Am descoperit că nu suportam să văd cum pantofii lor se uzează, deoarece asta însemna că trebuie să merg împreună cu cei doi fii la raionul de încălțăminte. Băieților le plăcea foarte mult să primească pantofi noi și, la început, așteptau această escapadă, ca majoritatea copiilor. (…)

Fii mei își alegeau pantofii pe care-i vroiau, ceea ce îi și încurajam să facă. Chiar dacă erau foarte entuziasmați de alegerea lor, începeam să le stric bucuria, exprimându-mi îndoielile asupra culorii, prețului și mărimii pantofilor sau a oricărui alt aspect concret care-mi venea în minte.

Entuziasmul lor pălea treptat, băieții adoptând o atitudine complezentă de tipul “cum vrei tu mamă..” Ezitam îndelung între diverse modele… și după multă ciorovăială, plecam acasă cu cumpărăturile, dar eram toți extenuați. Bucuria de a primi pantofi noi era copleșită de amintirile neplăcute ale experienței.

Nu doream să mă port așa cum o făceam, dar am repetat același scenariu de multe ori, scuzându-mă adesea față de copilașii mei. Sfârșeam mereu într-o stare de conflict emoțional. “Pentru niște pantofi”– îmi reproșam mereu, “ce ridicol”. De ce repetam un tipar comportamental pe care era limpede că doream să îl schimb?

După un alt asemenea episod trist la cumpărături, fiul meu de șase ani, vizibil dezamăgit, m-a întrebat: “ție nu-ți plăcea să primești pantofi noi când erai mică?”. Un copleșitor NU s-a revărsat prin corpul meu, pe măsură ce-mi aminteam zilele frustrante când, în copilărie, ieșeam în oraș pentru a cumpăra pantofi.

pantof1

Părinții mei au avut nouă copii. Fiind atâția pantofi de cumpărat, mama mergea întotdeauna când era o reducere, de preferat una semnificativă, când magazinele erau de obicei pline de cumpărători… Nu am fost niciodată la cumpărături singură cu mama, eram întotdeauna cu trei sau patru dintre frații mei, care aveau și ei nevoie de pantofi în același timp. Deci, în magazinul aglomerat, pradă unor emoții incerte, îmi căutam noua mea pereche de pantofi. Știam că este puțin probabil să primesc ceea ce doream. Am avut ghinionul să port un număr suficient de comun astfel încât nu prea aveam de unde alege în perioada reducerilor. Aveam puține opțiuni și, de obicei, îmi plăceau modelele noi care nu erau la reducere. Mama ar fi obiectat cu certitudine împotriva unei asemenea opțiuni.

Apoi, era sora mai mare, care avea un picior mic, permițându-i-se întotdeauna să cumpere ce dorea, deoarece oricum măsura ei nu era niciodată printre cele ce figurau la reduceri. Mă simțeam neglijată și eram furioasă, dar mi se spunea să fiu recunoscătoare că era ușor să mi se găsească mărimea. Până când găsea mărimea potrivită pentru fiecare dintre noi, mama era extenuată și foarte nervoasă. Modul ei ezitant de a alege, precum și frica de a nu cheltui foarte mulți bani ajungeau la paroxism. Eram prada unor emoții copleșitoare, dorind să ajung cât mai repede acasă și să se termine odată cumpărăturile. Aventura de a alege ceva pentru uzul meu personal era compromisă.

Iată-mă, după ani, perpetuând același scenariu mental al cumpărării de pantofi, scenariu ce producea copiilor mei același disconfort pe care-l simțisem în copilăria mea. (…) Comportamentul îmi era influențat nu de experiențele prezente legate de cumpărarea pantofilor, ci de multe episoade din trecut. Reacționam din inerția unor reminiscențe problematice. (…)

Experiențe care au fost devastatoare, inducând o stare de neputință, disperare, groază și, probabil, trădare, se află adesea la originea situațiilor nerezolvate. (…) Ca părinți suntem predispuși să răspundem în funcție de reminiscențele noastre problematice, mai ales în perioadele de suprasolicitare

***experiența de mai sus este redată de către Mary Hartzell, co-autor alături de dr. Dan J. Siegel în cartea Parenting from the Inside Out (parentaj Sensibil și Inteligent, ed. Herald)

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


5 + 8 =