Figura de atașament

14 May 2015

De ce nu dezvoltă toți părinții o comunicare emoțională integrată, coerentă cu copiii lor? Ce face ca o mamă/figura de atașament (persoana care are în îngrijire bebelușul) să se comporte într-un mod evitant cu copilașul ei mult iubit și dorit. De ce devine anxioasă în prezența lui? Ce determină figura maternă să aibă un anumit stil de îngrijire, să ofere protecţie într-un anumit mod, ce o face să înțeleagă corect, sau mai puțin corect semnalele bebeluşului ei?

“Studiile au demonstrat că un părinte a cărui pierderi sau traume nerezolvate nu au fost procesate va avea foarte probabil același tip de comportament care îi va speria copiii, și astfel poate crea la aceștia un atașament dezorganizat. (…) Nu este niciodată prea târziu să faci pașii necesari pentru a-ți înțelege experiențele și a-ți vindeca rănile din trecut. Nu doar tu vei beneficia de pe urma acestui proces ci și copilul tău.”- scrie dr. Dan Siegel.

Revenind la întrebările de la începutul acestui articol ce atrag atenția pe influențele exercitate asupra comportamentului primei figuri de atașament a oricărui bebeluș – mama, în general- cercetările au evidențiat că o importanță deosebită o are sprijinul emoţional de care ea însăşi are parte la acel moment. Și uite cum se adeverește astfel o vorbă populară în domeniul atașamentului care spune că: treaba tatălui în primul an de viață al copilui, este să o facă pe mama bebelușului …fericită.

Studiile au revelat însă că factorul major ce determină tipul de îngrijire pe care figura maternă îl oferă copilului rămâne exact tipul de grijă maternă de care ea însăşi a beneficiat în timpul copilăriei.

atasatsiegel2c

Dar, mai intervine un aspect important ce influenţează felul în care figura maternă oferă atenţie, grijă, mângâiere, un aspect ce tare mult seamănă cu un cerc vicios. Mai exact cercetările au arătat că e important și ce “oferă” bebelușul. Prin urmare un copilaş ce dezvoltă un stil care merge spre anxios devine mai nesigur, o solicită mult pe mamă, “disperă” în absenţa ei, nu explorează singur lumea, este mofturos, des agitat, și astfel poate să fie obositor pentru mamă să acorde grijă maternă, întărindu-se relația anxioasă dintre ea și copil.

La fel.. un copil ce dezvoltă ataşament evitant tinde să fie independent, păstrează distanţa, refuză atenţia mamei, tinde sa fie agresiv cu alţi copii, în timp ce un copil cu atașament securizant este mai fericit, voios, explorează lumea încrezător, este conectat la mama sa, care îi înțelege corect semnalele. În consecinţă, un copil sigur pe el oferă la rândul lui mult mai multe satisfacţii în timpul îngrijirii sale şi, în acelaşi timp, este mai puţin solicitant decât unul cu ataşament anxios, sau mai puţin distant ca unul evitant.

Sugarul și copilul mic trebuie să trăiască o relație caldă, intimă și continuă cu mama sa  în care amândoi să găsească satisfacție și mulțumire- J. Bowlby.

Bowlby (părintele Teoriei Atașamentului) a mai adăugat o idee interesantă, conform căreia (adesea) expresia facială și vocală a figurii de ataşament corespunde afectului copilului –fiind vorba de o oglindire acordată emoţional, o reflexie esenţială. Inclusiv diferitele eșuări ale acestei acordări favorizează dezvoltarea unui ataşament nesecurizant, după cum arată autorul teoriei. Și aici se adeverește altă vorbă celebră în Psihologie.. ce atrage atenția pe importanța căldurii, siguranței și a admirației în “privirea mamei care privește”.

Trăgând linia, chiar dacă (poate) nu ne place concluzia, majoritatea studiilor cu direcții pe atașament au evidențiat că în cele mai multe din cazurile în care copiii au dezvoltat modele de ataşament anxios, evitant, deviant, aceste manifestări ale tiparelor au fost identificate şi în cazul figurilor materne, aflate în relaţie cu copii studiaţi, explicându-se astfel şi o anumită stabilitate transgeneraţională, observată în analiza cercetărilor. Bineînțeles acest lucru este valabil și în cazul atașamentului sigur.

***informațiile sunt preluate din cărtile: Attached- autori Amir Levine si Rachel Heller; O bază de siguranţă-autor John Bowlby; Parenting From the Inside Out- autori dr. Dan J. Siegel și Mary Hartzell

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


1 + 2 =