Poveștile noastre de viață (Atașamentul la adult- Dan Siegel)


18 Apr 2016

Reflecția asupra experiențelor tale din copilărie te poate ajuta să îți înțelegi mai bine viața. De ce este utilă o asemenea reflecție, din moment ce evenimentele din copilărie nu pot să fie modificate? (…)

Poveștile noastre de viață pot evolua pe parcursul întregii vieți. Capacitatea de a integra trecutul, prezentul și viitorul ne permite accesul la niveluri mai coerente ale înțelegerii de sine. Dobândind mai multă coerență, povestea vieții noastre este asociată cu trecerea către o siguranță matură a atașamentului. Schimbarea de statut în atașament este complet posibilă. Studiile au arătat că indivizii pot trece de la ceea ce a fost atașamentul nesigur din copilărie, la statutul de atașament adult sigur. Aceste studii analizează statutul de “siguranță- dobândită”, o descoperire importantă pentru modul cum înțelegem funcționarea coerentă și posibilitățile de schimbare. Este posibil ca indivizii cu siguranță dobândită să fi avut relații dificile cu proprii părinți în copilărie, dar au ajuns să își înțeleagă experiențele copilăriei și impactul pe care acestea l-au avut asupra dezvoltării ca adult. Se pare că relațiile, atât cele personale, cât și cele terapeutice, pot ajuta individul să progresese de la o minte incoerentă (nesigură) către una mai coerentă (sigură). Un asemenea progres se efectuează prin intermediul relațiilor care ajută individul să-și vindece vechile răni și să transforme defensiva în intimitate. (…)

qa2

Title

Atașamentul la adult…

Atașamentul adult sigur– Poveștile adulților cu atașament sigur sunt caracterizate de prețuirea acordată relațiilor, precum și de flexibilitate și obiectivitate când se vorbește despre chestiuni legate de atașament. Acești indivizi reușesc să își integreze trecutul cu prezentul și cu viitorul anticipat. Avem de a face cu narațiuni coerente ce revelează modul în care persoana a înțeles povestea vieții sale. (…)

Atașamentul adult dezangajant (evitant)– La adulți în a căror copilărie este posibil să fi prevelat lipsa de disponibilitate emoțională și respingerea din partea părinților, se întâlnește o atitudine dezangajantă față de atașament. În calitate de părinți, relațiile copiilor lor cu ei sunt deseori caracterizate de atașamente evitante. Acești părinți par a nu fi prea sensibili la semnalele copilului. Lumea lăuntrică a unor asemenea adulți pare să funcționeze având independența ca marcă specifică: fiind rupți de intimitate și, posibil, chiar de semnalele emoționale ale propriilor corpuri. Narațiunile lor reflectă această izolare, iar ei insistă deseori că nu-și amintesc experiențele din copilărie. Viața pare a fi trăită fără înțelegerea faptului că ceilalți sau trecutul contribuie la evoluția naturală a sinelui.

O ipoteză este că acești adulți trăiesc predominant în modalitatea de procesare specifică emisferei stângi, mai ales când interacționează cu alții. În pofida acestor mecanisme care minimalizează importanța relațiilor, o serie de studii sugerează că atât copiii, cât și adulții din această categorie au reacții corporale care indică faptul că psihismul lor inconștient acordă valoarea cuvenită celorlalți oameni din vieților lor. Comportamentul lor și gândurile lor conștiente par să se fi adaptat unui mediu familial steril din punct de vedere emoțional, la care au răspuns cu o atitudine evitantă și dezangajantă față de atașament și intimitate.

Atașamentul adult angoasant (ambivalent)– Adulții care au fost crescuți de persoane care au dovedit inconstanță în disponibilitatea, sensibilitatea și atenția lor față de copii au deseori o angoasă față de atașament, una marcată de anxietate, nesiguranță și ambivalență. Aceste atitudini marcate de angoasă pot afecta capacitatea părinților de a percepe într-o manieră fiabilă semnalele propriilor copii sau de a le interpreta eficient. Deseori copiii lor dezvoltă un atașament ambivalent față de ei. Părinții pot fi copleșiți de dubii și temeri când trebuie să se bazeze pe ceilalți.

Povestirile lor sunt adesea pline de întâmplări ce scot la iveală cum anumite probleme nerezolvate din trecut continuă să le invadeze prezentul, deturnând fluxul narativ de la subiectul curent. Acest mod de intruziune a problemelor nerezolvate diminuează direct prezența conștientă și poate bloca capacitatea de a fi flexibil. Incoerența acestor intruziuni poate fi înțeleasă ca o irupție a modalității de procesare specifică emisferei cerebrale drepte în tentativa emisferei stângi de a da un sens logic trecutului. (…)

Atașamentul adult nerezolvat (dezorganizat)– Adesea, traumele și pierderile nerezolvate ale părinților sunt asociate cu cea mai îngrijorătoare categorie de atașament al copilului, atașamentul dezorganizat. Părinții cu traume nerezolvate par să sufere niște schimbări abrupte în stările lor de spirit ceea ce este foarte alarmant și dezorientant pentru copiii lor. Exemplele de acest tip includ comportamente de distanțare a părintelui când copilul este în suferință, nefiind exlus să se înfurie brusc și să devină amenințător al adresa copilului care zburdă pe culoar cântând “prea tare”. (…)

Chestiunile nerezolvate din copilăria acestor adulți implică o întrerupere a fluxului de informații din minte și o prejudiciere a capacității sinelui de a atinge echilibrul emoțional și de a menține legături cu ceilalți. Această disfuncție se numește “labilitate emoțională”. Modificări abrupte în fluxul de informații și energie pot surveni înlăuntrul unei persoane sau între oameni. Dispoziția psihică poate deveni posacă, starea emoțională se poate modifica brusc, abrupt fără nici un avertisment, iar percepțiile ajung să fie colorate de modificări bruște în atitudine. A răspunde schimbării se poate dovedi dificil, ceea ce duce la inflexibilitate.

Aceste procese lăuntrice influențează direct interacțiunile interpersonale: stările nerezolvate produc aceste modificări abrupte care pot crea îngrijorare la copil. Acestea sunt originile probabile ale experienței numite “frica fără soluție”, deoarece părintele nu doar că rupe orice comunicare conjugată, dar se angajează în comportamente terifiante. Copilul trăiește absența bruscă a ceva pozitiv și apariția a ceva foarte negativ. (…) Un copil cu atașament dezorganizat se poate scufunda în haosul creat de moștenirea lăsată de trecutul haotic de care a avut parte părintele său.

***extrase din cartea Parenting From the Inside Out– autori dr. Dan J. Siegel și Mary Hartzell (Parentaj Sensibil și Inteligent, ed. Herald)

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Trebuie sa ai peste 18 ani pentru a vizita acest site.

Te rugam sa iti confirmi varsta. Echipa www.profadesex.com.