Toate mamele sunt Ok. Zău?


18 May 2015

De ce nu au toate mamele o relație securizantă cu copilașii lor? În încheierea acestui mini-serial despre Teoria Atașamentului aș vrea să vă dau și eu un răspuns la întrebarea de mai sus. Zilele trecute citeam într-un curs o idee centrală în teoria și terapia numită Analiză Tranzacțională care spune simplu că “toți oamenii sunt ok”. Ulterior am dezbătut cu o colegă despre ce înseamnă, în fond, acest OK…

Am acceptat ideea și am mers pe principiul socratic care spune că nu există rău, există doar ignoranță, chiar și un criminal ia un bine fals ca fiind un bine bun, iar el nu trebuie decât să fie “moșit”. Deci da Hitler a fost ok, doar că n-a întâlnit un Socrate să îi explice că-i prost, și că în spatele unei minți criminale găsești întotdeauna niște conflicte și niște frici, ce te fac să crezi că un bine fals este un bine real.

Toți oamenii sunt ok– ăăă, da, ok, accept ideea asta, dar nu pot să cred în ea, decât dacă, după cum am concluzionat și cu colega mea, există niveluri pentru acest OK, ca de exemplu: low ok, average ok, high ok.

Toți le parcurgem pe toate, în fiecare zi. Nu calitatea nivelului ne definește, ci cantitatea… cât anume stăm pe un anumit nivel de ok, cât anume din acel nivel ne ocupă viața. La fel ca la dezechilibrul psihic, chiar boala psihică, patologia- nu simptomul aduce diagnosticul, ci cât de des acesta se exprimă. Simptomul dă doar direcția…

negoc4

Revenind la a fi ok, și aceste diferite niveluri/stări de ok, o mamă, dați-mi voie să cred că își dorește să fie pe nivelul high ok în relație cu copilașul ei, să îi înțeleagă semnalele, să fie conectați, să îi ofere îngrijirea corectă, să trăiască la rându-i satisfacții în această legătură, ș.a.m.d. De ce nu toate mamele reușesc asta?

Pentru că nu sunt ok cu ele însele. Pentru că nu sunt ok cu relația avută cu mama lor, pentru că nu a fost chiar ok îngrijirea primită în copilăria lor, pentru că nu vor să fie ok, neștiind că se poate altfel. Pentru că sunt low ok cu ele însele și oricât și-ar dori nu pot să pună în scenă o relația higt ok cu copiii lor. Pur și simplu NU SE POATE. De ce? Pentru că întotdeauna cum e înăuntru este și afară. Știți ce este și mai interesant… am observat în analiza mea personală că dacă ceva nu este înăuntru, nu poate să fie în exterior, iar atunci când nu există în suflet construcție internă despre ceva, nici tu în trăirea vieții tale nu poți avea acel ceva, nu-l poți experimenta, deși uneori crezi sincer că poți și că o faci. Să vă dau un exemplu- siguranța. Până sufletul nu internalizează în teritoriul său inconștient o bază de siguranță, omul nu poate să fie sigur, nici în cel privește pe el, nici pe alții, nici măcar în ce privește lumea. Fără construcție internă, nu există fațadă externă, decât poate de hârtie.

Îmi place tare mult teoria socratică… într-o lume ideală. În realitate însă clar trebuie să fie împărțit acest Ok…

De ce o mamă (fiecare mamă) nu dă un banal search pe google la “ce se întâmplă dacă părinții se ceartă în prezența bebelușului”- De ce nu-și “pierde” o oră să citească câteva articole despre Teoria Atașamentului?

Articolulul de ieri- Despre un alt abuz- a adunat peste 6000 de cititori în mai puțin de 12 ore. Desigur e un articol de scandal, cu o revoltă împotriva unei “autorități”. Și cică e “uman” să fim atrași și de scandal și de revolta împotriva tatălui, God damn it.. Freud!!!

Cele 14 articole despre Teoria Atașamentului, toate la un loc, nu știu dacă depășesc 2000 de vizualizări, timp de aproape trei săptămâni. Și atunci permiteți-mi să întreb… de ce nu este la fel de uman să vrem să fim ok, sau mai ok?

Poate tu care citești aceste rânduri ești mamă, și în consecință ți-ai luat angajamentul față de viață să crești un om, zi-mi acum sincer, nu vrei să crești un om ok? Unul… high ok? Sunt convinsă că răspunzi da, și că faci tot ce crezi de cuviință să-i oferi “ce-i mai bun”. Nu vreau să necăjesc pe nimeni, cu atât mai puțin o mamă… dar adevărul este că un copil, chiar și al tău, nu are cum să fie high ok, dacă tu ești low. Tu îi dai startul în viață, și ce bază îi oferi, așa o să fie…

Desigur mai târziu poate să întâlnească un analist priceput, însă dă-mi voie să-ți spun că experiența pe propria piele, mai precis pe propriul suflet, mi-a arătat că nu este lipsită de durere înțelegerea faptului că poți să fii ok, sau mai ok, însă cu o altă “mamă”- psihanalitic vorbind.

Nu, eu nu sunt ok, și am nevoie de ajutor, și e ok să-l cer– acestea sunt cuvintele care au provocat erupția unui vulcan în sufletul meu în urmă cu aproape trei ani. De atunci mi-am deschis drumul propriei salvări.

Azi, stau mai mult în average ok, deci asta mă definește, ar fi culmea să mă dezic de la propria teorie. Dar știti ceva? Sunt ok cu mine, în special că atunci când mi-am început călătoria interioară nu mai credeam că eu, lumea sau ceilalți avem vreo șansă să fim ok. Am luptat cu demoni, i-am transformat în pui de zână, am eliberat conflicte ce-mi măcinau mintea, și eu nici măcar nu aveam habar de existența lor, iar apoi, cumva, nu dintr-o dată, ci încet… în pași de melc, credința și-a găsit culcuș și în sufletul meu, acolo în profunzime unde o altă mamă m-a ajutat să internalizez o bază de siguranță, și să fiu.. ok!

at3b

Title

Un mic remember cu articolele despre teoria atașamentului:

1-Nevoia de iubire, protecție, confort.

Atașamentul la adult2-Câteva Întrebări

3-Atașat

4-Securizant- apropierea confortabilă

5-Anxios- un atașament sensibil

6-Evitant- să fie iubire, dar un pic mai la distanță

7-Poveștile noastre de viață (Atașamentul la adult-Dan Siegel)

8-Q&A

9- Cine sunt, sau cine îmi amintesc să fiu

Atașamentul la copil 10- Lecție de atașament cu dr. Dan Siegel

11-O bază de siguranță (Atașamentul la copil- Dan Siegel)

12-Fetiță, mamă- alți pantofi, același suflet

13-Câțiva gândaci colorați

14-Figura de atașament

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Comments

  1. Andreea Says: May 22, 2015 at 12:21 am

    minunat! :*

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


5 + 2 =