De la foc la internet- Dumnezeu în creație


31 Aug 2015

Ce înseamnă internetul pentru tine. Câtă valoare îi dai? Crezi că te schimbă? Eu cred că este “noul instrument” în procesul evoluției ființei umane. Un proces tare interesant aflat în desfășurare, ca o melodie care încă se compune, un moment în care divinul, deci spiritul pur.. creează. Desigur opera nu este nici pe departe pe deplin desăvârșită, dar se lucrează.

Internetul— recunoaștem cu toții că este o descoperire extrem de importantă care nouă, oamenilor, ne-a schimbat viața.

Poate pare îndrăzneț ce urmează să spun, dar privită evoluția ființei umane dintr-o imagine de ansamblu-antropologică, observăm că saltul în evoluție a fost întotdeauna facilitat de anumite instrumente, pe care noi le-am descoperit/inventat sau mă rog străstrăstră….strămoșii noștri. Așa că, de ce să nu îi dăm aceeași valoare internetului ca și focului de exemplu?

Fără internet se poate trăi. Corect, și nu prea. Dacă azi se produce o pană inexplicabilă de internet la nivel global (prin absurd), sau na, hai doar la nivel național, pariu că se sperie și niște generali? Iar dacă “pana” rămâne tot “inexplicabilă” cât crezi că durează de la sperietură la panică generală și apoi haos, așa măcar un pic…

Pot să stau bine mersi offline, să îmi văd de studiu de căutările mele personale, de viață, de cuib, pot să scriu pentru mine, să lucrez la o carte, pot să fac toate astea și multe altele fără să mai spun și altora pe rețelele de socializare. Ok pot să pun limite. Dar aș fi penibilă să nu recunosc că ceva din casa mea funcționează datorită internetului, și cu siguranță mai multe sisteme -de exemplu din viața mea care îmi asigură protecție și funcționare în societate- sunt suținute tot de și prin internet.

M-am întrebat— recunoscându-mi sincer beneficiile internetului în educația mea, confortul meu, pentru viața mea la general—de ce am tendința să-i minimalizez importanța?; pentru că am această tendință.

a27

O explicație în acest sens ar fi că-i uman să vreau să minimalizez ceva- despre care știu că îmi susține confortul vieții, care îmi oferă și beneficii individuale printr-un singur click, dar pe care totuși nu-l pot controla. Dacă acel click “nu se încarcă” tot ce mi-a oferit internetul poate fi luat într-o clipă, deci sunt neputincioasă în fața acestui click.

Un click are putere asupra mea, poate să îmi aducă beneficii, dar și să producă deficit. Așa că fac ce pot, mă adaptez acestei situații. Și cum nici o “pană inexplicabilă” de internet nu o anticipez, că am altele mai importante, “chestii palpabile”, de care să fiu preocupată, îmi las Eul să se apere așa cum îi este adaptabil în fața unui monstru care doarme și nu își arată colții… îl neg. (Negarea- e o formă de apărare a Eului, o spune Teoria Apărărilor, ale cărei baze au fost puse de Sigmund Freud, dar în special de fiica sa Anna Freud. ) Nu e un pericol internetul și într-adevăr chiar nu este, din contră în clipa aceasta îmi aduce atâtea beneficii. Însă asta nu înseamnă că mintea mea, din teritoriul inconștient nu știe, și nu ține cont că totuși chestia numită internet, atât de benefică pe de o parte, are totuși și colți care pot sfâșia.

Dar nu-i nimic că mă tem “în spatele minții mele” de internet- de mostrul care doarme, că și Homo Erectus s-a temut de foc, dar apoi încet încet a învățat să-l manipuleze, și a învins materia prin materie.

Cât de benefic este noul instrument de șlefuire a omului? Eu cred că răspunsul la întrebarea aceasta încă îl scriem. Internetul ne modifică inclusiv pe noi ca oameni, biologia noastră, de exemplu ne provoacă creierul să se restructureze. Daniel Goleman, părintele Inteligenței Emoționale, a spus într-un interviu că la o privire de sus pare că prin internet și rețelele sociale se face un experiment pe condiția umană. Unde duce acest experiment? Nu cred că cineva știe cu certitudine, sau nu în mod conștient, totuși, să nu uităm că valoarea unui experiment real în desfășurare este dată tocmai de faptul că oricare din ipoteze pot să devină valabile, după cum pot să apară și ipoteze noi. O teamă existentă în domeniul științelor sufletului și neuroștiințe este că prin conectarea online, în detrimentul contactului uman real, s-ar putea ca în timp să fie reduse capacitățile noastre de a dezvolta și simți empatie. Dar aceste abilități desigur pot fi prea bine dezvoltate în mod individual de un adult conștient de sine, printr-o viață conștientă, prin mindfulness- practici despre care găsești tone de informații în mediul online, chiar și aplicații practice (ca exemplu vezi www.headspace.com).

Probabil Homo Erectus s-a ars mult până a dominat focul. Dar a făcut-o. A învins materia și a permis saltul în evoluție. Poate Homo Sapiens Sapiens are, în și pentru creație, rolul de a depăși spiritul prin spirit, conștiința prin conștiință, în fond eu chiar nu cred că natura susține “degeaba” de ceva timp evoluția minții nu a forței în animalul om.

Interesant este că omul oricât a încercat (și martor ne este timpul că am încercat nu glumă) nu a găsit metafora perfectă prin care să-și definească mintea, ce să mai vorbim de o definiție științifică clară, certă, dar culmea a reprodus-o —desigur într-o formă să-i spunem rudimentară. Prin inventarea internetului, omul a creat posibilitatea de conexiune mondială, posibilitatea de a exista într-o lume fără limite, o realitate virtuală, un spirit virtual, și de fiecare dată când stăm online suntem celule ale acestui spirit. Practic această hartă a conexiunii mondiale, nu este decât o copie palidă a conștiinței virtuale existente deja în noi, iar internetul face posibilă existența lumii online, la fel cum creierul face posibilă existența minții, a conștiinței.

Recent am citit o carte despre inițierile în Egiptul Antic. În lucrare sunt amintite șapte scări pe care un inițiat trebuie să le urce pentru evoluția sa și identificarea în eternitatea. Prima scară amintea despre materie- care trebuie învinsă prin materie. Fiind încă sub impresiile acestei cărți am privit geneza vieții pe pământ sub un aspect mai spiritual, și urmărind firul trasat de harta antropologică am trăit impresia că am în față un Michelangelo care sculptează o ființă perfectă. Asta înseamnă, că trebuie să fie o ființă identică cu Dumnezeu, una cu el. Parcă așa zic legile divine, nu? (întreabă ateul din mine, ce doar are niște nelămuriri). Ei bine din această perspectivă pare că în câteva zile cosmice, acest Michelangelo a deprins câteva tehnici bune de șflefuit viață din piatră…

La început a fost viziunea, apoi materia s-a trezit și-a fost viață. Și viața a vrut o altă viață… și încă una și tot așa… tânjind înapoi în eternitate. Desigur cu cât mai sus te înalți, pe atât mai jos poți să cazi în infinitate, că totuși, se pare că acest Michelangelo ne-a lăsat liber arbitru. Păcat că nu și instrucțiuni de recunoaștere, și apoi de utilizare…

Vă invit să parcurgem această imagine de ansamblu asupra evoluției vieții, apariției omului și dezvoltarea sa. De la foc… la internet, sau de la cum am învins materia prin materia, și cum învățăm să depășim conștiința (individuală- cu limite) prin conștiință. Probabil…

a12

Title

Apariția vieții- de la celulă la omul modern

Povestea începe în urmă cu circa 3,8 miliarde de ani când apar primele forme biologice, cu moleculele specifice substanţei vii. În momentul acela divin al creației s-a structurat formidabila maşină genetică bazată pe ADN şi ARN care funcţionează de atunci fără întrerupere. Următorul moment al genezei este marcat de apariția ființelor pluricelulare.

“Potrivit evoluţionismului biologic omul este un animal superior dotat de conştienţă, rezultat al unei foarte lungi evoluţii care a început odată cu apariţia vieţii acum 3,8 miliarde de ani, dar mai ales ca urmare a marii explozii de specii din Cambrian de acum circa 500milioane de ani. Această evoluţie nu a fost nici liniară şi nici totdeauna gradată. De asemenea, evoluţia nu a fost dominată totdeauna de progres. Neocreaţioniştii admit ca o alternativă la „întâmplare”, existenţa unui plan complex realizat de o inteligenţă cosmică ce operează prin cauze finale…

Ce știm este că evoluționiștii spun că primele cordate, mici fragile, au apărut la sfârşitul exploziei de specii din Cambrian. Acestea, din fericire pentru noi, au rezistat presiunii factorilor de mediu şi au dat naştere vertebratelor. Mai târziu, din reptile s-au desprins primele vieţuitoare cu sânge cald, mamiferele şi apoi păsările.

Dintr-un mic şoarece de pădure sau un fel de nevăstuică insectivoră acum circa 70-75 milioane de ani se desprind primele exemplare ale ordinului primatelor.

Mai târziu, acum cca 29 milioane de ani se desprinde primul stoc din subordinul Hominoidelor. Iar cu cca 15 milioane ani în urmă din stocul precedent se separă familia Hominidelor de cea a marilor maimuţe”- academician Constantin Bălăceanu Stolnici.

a2

Timpul trece și șlefuiește, mileniile se scurg, iar evoluția își urmează cursul, luând-o pe patru drumuri ale aceleiași direcții parcă.. apariția animalului om…

Cele patru drumuri alese au permis- 1-creşterea progresivă a volumului creierului cu consecinţele sale în planul cognitiv şi comportamental;

2- realizarea şi perfecţionarea bipediei;

3-diminuarea aparatului dentomaxilar;

4-creşterea în înălţime şi greutate probabil favorizată de o alimentaţie mai bogată omnivoră (cu proteine animale).

“Apariţia genului Homo a reprezentat o revoluţie în evoluţia Primatelor. Modificările evolutive respective constituie un moment cheie care a permis în final apariţia speciei noastre. Acest moment cheie e reprezentat de faptul că Hominidele renunţă la vegetarianism şi devin omnivore (chiar predominant carnivore). Primatele culegătoare devin primate care vânează ceea ce a implicat o modificare biologică dar şi comportamentală cu imense repercusiuni. Acum circa 1,8 milioane de ani, apar fiinţe cu adevărate umanizate Homo Ergaster şi Homo Erectus  pe care mulţi îi socotesc ca aparţinând aceleiaşi specii. Sunt primate de dimensiunile omului cu un schelet postcranian aproape identic cu al nostru şi cu un mers biped adaptat gonitului prin savane. În timp ce H.Ergaster şi-a dus existenţa doar în Africa  până acum aproximativ 1,4 milioane de ani, când a dispărut, H.Erectus care a pierit de abia acum 100.000 de ani s-a împrăştiat în toată Lumea Nouă neacoperită de gheţari de la Atlantic până la Pacific. S-a dezvoltat mai ales în Asia orientală. In paralel cu H.Erectus (provenind probabil din H.Ergaster) au trăit în Europa două specii înrudite cu acesta-Homo Antecesor şi Homo Heidelbergensis – în afară de unele detalii – era asemănător cu H.erectus.

În anul 2003 s-a descoperit că acum cca 100.000 ani până acum cca 10-12.000 ani a existat un Hominin pitic numit Homo floresiensis sau Omul din Flores şi poreclit „hobbit”. Avea o înălţime de 1 metru și un comportament foarte evoluat.

Acum cca 300.000 ani apare Homo Neanderthalensis, cel mai mediatizat primat preistoric. Era de statură relativ mică foarte robust cu o musculatură asemănătoare cu cea a culturiştilor noştri şi cu un nas mare, era tot o maimuţă goală. Au avut o tehnologie mai evoluată bazată dominant tot pe cioplirea pietrei (…). Compararea genomului lui H. Neanderthalensis cu Homo sapiens sapiens a demonstrat că  este vorba de două specii distincte dar a pus în evidenţă şi prezenţa unor elemente din genomul primului în genomul celui de al doilea (care se regăsesc în proporţie de 2-4%). Aceste componente neanderthaliene sunt prezente doar la omul modern din afara Africii. Aceste date recente confirmă ipoteza existenţii unor hibridări dintre Omul modern şi H.Neanderthalensis. Existenţa unor relaţii sexuale productive (fertile) între H.Sap.Sapiens şi H.Neanderthalensis sugerează ideea că în acest caz nu avem de-a face cu două specii diferite ci cu două rase diferite în cadrul aceleiaşi specii. Dispariţia lui H neanderthalensis acum 24-40.000 de ani nu a fost încă explicată cu toate că există numeroase ipoteze”- academician Constantin Bălăceanu Stolnici.

adlerbun1

Cum a apărut omul modern? După precizăriile geneticienilor, făcute în urmă studiilor pe ADN-ul mitocondrial, și după cum argumentează dovezile antropologice și arheologice (fosile găsite) —conform dovezilor ce le avem acum— omul modern (Homo Sap.Sapiens) a apărut acum circa 200.000 de ani în Africa orientală. Cu circa 70.000 de ani în urmă specia noastră a fost lovită de un eveniment devastator care a redus populaţia umană la câteva mii de exemplare. Supraviețuitorii, cunoscuți azi ca strămoșii noștri, au fost oarecum obligați de natură să populeze planeta, obligați la migrație din pântecul matern. Interesante sunt legile creației, nu?

“Evenimentul de acum cca 70.000 este cel mai grav aspect de ”gât de sticlă„ detectat de genetica populaţională în istoria omenirii. Potrivit acestor date toţi oamenii de pe planeta noastră provin din acele câteva mii de exemplare care au supravieţuit, fapt ce explica poate universalitatea unor arhetipuri culturale la toate populaţiile globului, (mituri cosmogonice, antropogenice, mituri de fondatori etc.) De asemenea toate limbile contemporane ar deriva din limba acelor supravieţuitori („generaţia Tobei”). Cauza acestui dezastru pare a fi supererupţia unui vulcan din Sumatra (unde se află acum lacul Toba). Această uriaşă erupţie ar fi provocat o scădere de temperatură, o adevărată iarnă vulcanică. H.sapiens sapiens a părăsit astfel Africa (modelul “out of Africa”) şi a invadat toate continentele. Geneticienii ne spun azi că după catastrofa pricinuită de vulcan, Homo Sap. Sapiens a ajuns în Europa. Cel mai vechi exemplar european găsit este cel de la Peştera cu Oase din România (38.000 de ani). Acest om modern este cel responsabil de „Big-bangul”cultural fiind prima fiinţă care creează opere de artă (statuete, statui, picturi rupestre şi în peşteri). Cu el omul a emers din animalitate. Din aceste exemplare relativ arhaice au apărut toate variantele de Homo Sapiens Sapiens de pe planeta noastră. Tot din aceştia a apărut cam acum 10.000 de ani omul neolitic, în urma unui spectaculos salt evolutiv de astă dată însă doar sociocultural şi nu biologic”- academician Constantin Bălăceanu Stolnici.

oana

Title

Câteva instrumente de creație—foc, cultură, internet. Focul…

Focul– Homo Erectus este străstrăstrămoșul nostru vestit nu doar pentru bipedie, ci și datorită descoperirii focului, oferindu-și astfel posibilitatea să depășească materia prin materie– un băț aprins era capabil să provoace un foc imens, să modeleze chiar piatra, să ascută armele, să modifice hrana ș.a.m.d. Desigur pentru Homo Erectus focul a căzut din cer. Literalmente. Antropologii susțin azi că focul nu a fost decoperit prin capacitatea cognitivă a lui Homo Erectus, adică nu a fost capabil să îl aprindă înainte de a-l cunoaște, deci, cel mai probabil primele focuri au fost pe bune dăruite din cer, prin fulgerele care au aprins iarbă uscată, crengi uscate. ș.a.m.d.

Homo Erectus a fost însă capabil să îl recunoască ca instrument și să înceapă să-l utilizeze, nu doar pentru confecționarea armelor cât și a hranei, sau pentru încălzit și a lumina întunericul. Consumând mâncare gătită dinţii şi fălcile s-au micșorat treptat, dar dincolo de modificările aduse în biologia ființei umane, focul a permis oamenilor să vadă noaptea, să dezvolte soluții mai bune atât pentru vânătoare cât și apărare, să migreze. Și cum viața cere o altă viață, în jurul focului din vremurile preistorice s-au format primele cămine umane…

Homo Erectus a făcut o descoperire uriaşă. Este vorba de a gestiona focul (…) Graţie focului şi tehnologiei sale mai avansate  Homo Erectus a putut să migreze în afara Africii („out of Africa”) şi să se răspândească în Orientul de mijloc, în India, China, sud estul asiatic şi să ajungă până în insulele indoneziene. Aceasta înseamnă că a avut tehnica unei navigaţii pe mare şi curajul de a se avânta pe spaţii maritime la orizontul cărora nu vedea nici un uscat. El s-a extins şi în ţările temperate şi reci din Europa. Tot graţie focului (la lumina făcliilor) el s-a putut adăposti în gura peşterilor şi şi-a ameliorat alimentaţia prin descoperirea alimentelor calde, fapt care marchează debuturile gastronomiei dar şi ale unei alimentaţii mai igienice. Deşi nu era sedentar şi-a făcut locuinţe temporare de formă ovalară. Dupa unii autori se pare ca Homo erectus ar fi conştientizat, într-un anume fel, existenţa unor forţe spirituale, în contextul unei interpretări magice primitive”– academician Constantin Bălăceanu Stolnici.

a6

Title

Cultura

Cultura este un concept foarte vast, care se referă la ansamblul creaţiilor umane în domeniile tehnologiei, ştiinţei, artelor, literaturii,  credinţelor religioase, tradiţiilor, moralei, dreptului, modurilor de viaţă şi sistemelor de valori, ce caracterizează o societate la un moment dat al evoluţiei sale istorice. Fiecare cultură are un caracter unitar, care se exprimă printr-o anumită matrice stilistică (L. Blaga) sau „Zeitgeisst”, specifică unei anumite societăţi într-o anumită epocă (epistem) a evoluţiei sale istorice.

Cultura cuprinde tot ceea ce a făcut omul şi a adăugat naturii, cu care se găseşte în complementaritate. Cultura este proprie omului, negăsind-o în regnul animal. Kant definea omul drept singura fiinţă creatoare de cultură. Elemente culturale embrionare se găsesc încă și de la Homo Erectus care se definesc aproape exclusiv prin stilul uneltelor de piatră folosite.

Homo Habilis şi cel Rudolfensis ocupă poziţia de iniţiatori ai confecţionării şi utilizării uneltelor, avem dovezi că acum 1,5 şi 2 milioane de ani a apărut cultura (sub forma ei tehnologică). Tot aceste Hominine primordiale au fost primele fiinţe care au folosit limbajul articulat.  

Homo ergaster şi erectus au perfecţionat confecţionarea uneltelor de piatră. A început folosirea şi a aşchiilor, realizate în forme variate. Perfecţionarea uneltelor de piatră dar şi folosirea celor din materiale perisabile (lemn, oase, coarne etc.) a făcut din H.Erectus un vânător mai performant care a început să atace şi un vânat mare. În felul acesta calitatea vieţii sale s-a ameliorat”- academician Constantin Bălăceanu Stolnici.

a16

O mică întrerupere și o întrebare: l-ați observat pe Michelangelo în plin proces de creație? Ați observat cum cu fiecare rezistență depășită a venit și cu o nouă provocare? Încă o treaptă de urcat, spre acea ființă perfectă, deci identică cu Dumnezeu, nu?

Mulțumim Homo Erectus pentru înțelepciunea materiei, acum mai parcurgem o zi cosmică.. pentru că ne așteaptă o altă provocare, o altă treaptă de urcat, se pare…

Ajungem la omul din Neanderthal, iar în acest moment al creației, nu e greșit să afirmăm că Michelangelo a deprins nu doar tehnica șlefuirii pietrei, dar și pe aceea care produce trezirea spiritului în materia pură.. Conștiința se trezește, și se recunoaște…

După cum afirmă antropologii Homo Neanderthalensis a fost prima ființă care conştientizează moartea, deci implicit existența unei dimensiuni spirituale a ființei. Omul din Neanderthal avea ritualuri funerare, și a fost primul animal care și-a îngrijit semenii bolnavi. Era în contact cu natura și fin cunoscător în “taina” plantelor, pe care le folosea în ritualuri dar și într-o formă de medicină empirică. Din punct de vedere alimentar antropologii spun că vorbim de un carnivor aproape exclusiv. Un alt fapt extrem de important de punctat despre omul din Neanderthal este că avea un limbaj articulat.

Este probabil și prima fiinţă care se îmbracă. ”Nu trebuie să uităm că H.Neanderthalensis a trăit și în regiunile friguroase. Homo Neanderthalensis a fost într-adevăr fabricantul unei bogate game de unelte de piatră, care definesc cultura Mousteriana. Uneltele sale sunt aşchii, realizate fără de preocupări estetice ci doar pragmatice, dar spre deosebire de cele folosite de speciile anterioare, acestea sunt foarte variate. H.Neanderthalensis a descoperit vestimentaţia tatuajele şi bijuteriile (din dinţi, oase perforate, sau scoici) şi a avut cunoştinţe de botanică (botanică magică şi botanică medicinală). Pasul cultural cel mai important realizat de H. Neanderthalensis, a fost  folosirea riturilor funerare. Mărturiile care ne-au rămas sunt morminte în care oasele erau aşezate în poziţii rituale şi morminte în care s-au găsit resturi de plante. S-a spus că omul din Neanderthal aparţine primei „populaţii a florilor”, el a fost desigur prima fiinţă de pe Terra care a conştientizat lumea spirituală şi care a descoperit modelul dualist al fiinţei umane. Se pare că și muzica are o origine mult mai veche decât se credea şi nu este o descoperire a omului modern, ci a oamenilor neanderthalezi. Este foarte probabil să fi avut şi instrumente de percuţie care sunt mult mai simplu de realizat şi să fi avut şi un debut de muzică vocală. Rezultă că omul din Neanderthal avea nu numai un orizont deschis spre spiritualitate dar şi unul deschis spre arta muzicală. S-au găsit pietre şi oase purtând linii gravate care sugerează posibilitatea chiar a unui simbolism scris primordial, au dezvoltat și o cultură adaptată la frig. Aveau tehnici rudimentare pentru construirea de adăposturi la gura peşterilor, sub stânci sau un fel de corturi din crăci sau oase de mamut acoperite cu piei de animale. Erau şi excelenţi vânători fiind în stare să vâneze animale mari ca mamuţii. (…)

a20

Una din ele cele mai pasionante probleme ale antropologiei culturale este incontestabil apariţia, structura şi dezvoltările concepţiilor spirituale. E foarte greu de precizat cum a ajuns exact omul să conştientizeze spiritualitatea, conştientizare care este universală. Una din explicaţii invocă o revelaţie primordială care ar fi deschis orizonturile spre transcendent ale omului din Neanderthal şi apoi ale omului modern. Ştiinţele exacte care prin definiţie sunt reducţioniste evident că resping o astfel de explicaţie şi consideră că apariţia ideilor de lume transcendentală sunt construcţii ale imaginarului- menite să explice o serie de evenimente şi fenomene care nu puteau fi explicate de omul acelor timpuri numai prin mecanisme materiale. Prezența unor amulete a generat ipoteza existentei unei forme rudimentare de spiritualitate încă la H.Erectus. Primele dovezi indirecte privind conştientizarea unei componente spirituale a fiinţei umane care supravieţuieşte morţii corporale sunt deci riturile funerare și cultul strămoşilor reali sau mitici. Iar, primele rituri funerare au fost identificate acum circa 300.000 de ani. Primele rituri funerare certe se găsesc deci la H. Neanderthalensis”- academician Constantin Bălăceanu Stolnici.

a28

Conștiința e trezită, mulțumim omule neanderthalian pentru asta, de acum spiritul pur începe să creeze.

Cultura, în adevăratul înţeles al cuvântului, începe însă o dată cu Homo Sapiens Sapiens, și este extrem de mobilă în timp şi spaţiu, evoluând rapid până la mozaicul de azi.

“Uneltele lui Homo Sap. Sapiens au fost mai prelucrate şi lucru important— mai diverse. Gama lor este mult mai vastă şi sunt adaptate pentru întrebuinţări diferite: tocat, răzuit, găurit, scobit, aruncat, cules plante ș.a.m.d. Apare pentru prima oară combinarea pietrei cu alte materiale, prin legarea lor reciprocă, pentru a face unelte de piatră cu mânere de lemn sau de os. Se confecţionează topoare, lănci şi săgeţi cu vârfuri ascuţite de piatră, etc. Prin aceasta impactul lui Homo Sapiens Sapiens asupra mediului a devenit sensibil mai eficace pentru vânătoare şi cules.

Una din părţile inovatoare ale lui Homo Sapiens Sapiens este apariţia sistematică a unor preocupări estetice în cadrul confecţionării uneltelor. Formele sunt mai elegante, simetria este des căutată cu grijă, aşchierea este mult mai fină, pietrele sunt finisate cu scule speciale de lemn, dălţi fine şi ace de piatră. Odată cu apariţia preocupărilor estetice, apar şi stiluri deosebite, care „sunt la modă” câtva timp, după care sunt înlocuite cu altele. În felul acesta Homo Sapiens Sapiens încă din Paleolitic a pus bazele preocupărilor artistice.

Din punct de vedere cultural omul paleolitic european a fost împins de o puternică motivaţie de a invada şi ocupa noi şi noi teritorii, motivaţie care astăzi se manifestă prin încercările de a cuceri spaţiul extraterestru. H.Sap.Sapiens după ce s-a extins pe continentul african a ieşit din Africa spre Orientul de mijloc trecând peste Suez şi peste Marea Roşie de unde s-a extins apoi pe toate continentele. Nu trebuie să neglijăm faptul că în multe regiuni H.Sap.Sapiens s-a confruntat cu condiţiile extrem de grele ale unui mediu ostil şi extrem de rece. Din cauza intemperiilor paralel cu tehnologia uneltelor Homo Sap.Sapiens s-a dezvoltat şi habitatul (pe care şi H. Neanderthalensis l-a folosit). S-au utilizat mult mai eficient adăposturile naturale şi în plus au confecţionat adăposturi artificiale din crengi de copaci, piei de animale şi chiar oase de mamut. La aceasta se adaugă folosirea unei vestimentaţii primitive din piei şi blănuri, atestată printre altele de găsirea unor ace de cusut din os. Habitatul, hainele şi gestionarea focului au fost esenţiale pentru extinderea şi supravieţuirea lui Homo Sapiens Sapiens în toate colţurile lumii. Graţie inteligenţei şi abilităţii sale manuale omul arhaic a ajuns chiar la confecţionarea unor unelte foarte fine şi uneori cu forme speciale, care evident nu au fost destinate vreunui uz practic. Ele au devenit obiecte de podoabă, dar şi simboluri cu referiri probabil mitologice (şi poate considerate ca având puteri magice). Crearea frumosului, abstracţiunea şi simbolismul îşi fac astfel intrarea pe scena planetei noastre. Este momentul decisiv al detaşării noastre de animalitate”– academician Constantin Bălăceanu Stolnici.

painted_heart-wallpaper-1440x900

Caracteristic pentru Homo Sapiens Sapiens este că şi-a dezvoltat și perfecționat limbajul. Acesta devine instrumentul principal prin care omul îşi va gestiona, până astăzi, mecanismele cognitive şi viaţa socială. Graţie limbajului relaţiile interumane s-au structurat încetul cu încetul, gândirea abstractă a devenit posibilă— și astfel simbolismul a contribuit definitoriu în dezvoltarea conștiinței umane, deci implicit în toate creațiile oamenilor- cultura umană.

“Limba primordială este una din problemele de bază ale istoriei culturii, care a fost pusă şi de către Platon şi care nu şi-a găsit nici o rezolvare până astăzi. Această limbă primordială este sigur că s-a diferenţiat o dată cu împrăştierea geografică planetară a grupurilor umane. ..aşa că omul neolitic va dispune de un număr semnificativ de limbi şi dialecte, desigur mai puţin diferenţiate decât cele din zilele noastre.

Cum omul paleolitic nu scria, nu ştim dacă nu a avut şi un început de literatură, probabil mitologică, ritualistică (magico-religioasă) şi epică. Ştim însă că a descoperit muzica din instrumente simple perisabile (tobe, fluiere din trestie sau din oase de păsări, etc.) şi mai mult ca probabil a descoperit şi muzica vocala. Trebuie să recunoaştem că în adâncurile Africii de acum cca. 100.000 de ani şi în cursul iernilor euro-asiatice de acum 30.000-40.000 de ani, Homo Sapiens Sapiens a pus bazele culturii iar noi suntem, după atâta amar de timp profitorii săi”- academician Constantin Bălăceanu Stolnici.

Continuăm să urmărim firul evoluției, și ne amintim că Omul din Neanderthal avea rituri funerare. Ei bine, ceremoniile și riturile funerare ale omului modern, aveau să fie mult mai demonstrative. De exemplu se practica înhumarea morţilor, fie izolaţi, fie în grupuri, de multe ori aşezaţi în poziţie fetală şi împodobiţi cu bijuterii din scoici sau dinţi.

“În unele morminte s-au găsit resturi de alimente, obiecte personale, sceptre, un fel de mobilier funerar. De asemenea trebuie menţionată colorarea în roşu a cadavrelor cu ocru-operaţie magică legată de o anumită interpretare supranaturală a morţii dar şi de magia sângelui. Riturile funerare sunt un obiect de studiu important, odată „inventate” nu au mai încetat să fie practicate de H.Sap.Sapiens până în zilele noastre în forme caracteristice pentru anumite culturi sau sisteme religioase.

Principalele rituri sunt înhumarea şi incinerarea la care se adaugă în unele culturi expunerea cadavrelor pe înălţimi pentru a fi mâncate de vulturi (funeraliile cereşti din Tibet) aruncarea lor în apă ca hrană a peştilor (funeraliile aquatice din Tibet) sau canibalismul (ce se mai practică şi azi în Papua). O practică mai tardivă este îmbălsămarea (care a atins un apogeu la vechii egipteni) şi conservarea unor fragmente (ex. moaştele sfinţilor sau inimile regilor etc.). Tot atât de importante sunt şi tipul de morminte, conţinutul acestora precum şi pietrele sau monumentele funerare”- academician Constantin Bălăceanu Stolnici.

O altă mărturie importantă care atestă orientarea spirituală a oamenilor preistorici sunt creaţiile lor artistice. Din analiza acestor creaţii (gravuri, basoreliefuri, sculpturi şi picturi murale) şi a amplasamentelor lor reiese că nu e vorba de artă pentru artă şi nici de artă decorativă, ci de creaţii care au la bază o motivaţie spirituală.

“În primul rând este vorba de statuetele feminine -acele Venus goale şi obeze. Ele sunt un „mobilier preistoric”ce nu se găseşte în morminte. Figurinele se aflau predominant în spaţiile destinate femeilor și au fost folosite desigur în cadrul unor ritualuri magice. Ele subliniază rolul feminităţii de aceea atributele lor sexuale sunt atât de marcate. Tot asa şi marile picturi  magdaleniene din peşterile francocantabrice nu pot fi socotite doar niste ornamente. Aproape toţi paleoantropologii sunt de acord că se încadrau într-un sistem magico-religios de tip şamanic, probabil executate de/ sau la comanda acestor magicieni (vrăjitori).

Omul paleolitic avea cunoştinţe de astronomie. Unele constatări sugerează că în multe grote picturile murale ar putea fi o reprezentare animalieră a constelaţiilor de pe bolta cerească. Picturile murale din peşterile paleolitice nu sunt plasate pe orice perete ci numai pe unii din ei chiar dacă nu mai e loc suficient pe ele; asta ne reaminteşte că tradiţional icoanele creştine nu se atârnau decât pe peretele de răsărit al camerelor şi că altarele bisericilor ortodoxe sunt totdeauna aşezate spre est. Caracterul sacru al picturilor murale este atestat şi de numeroasele simboluri pe care le conţin, aparţin unui sistem magico religios coerent însă cu  semnificaţii pe care probabil nimeni nu le va mai putea descifra. Printre aceste simboluri trebuie să plasăm şi siluete de mâini pictate prin suflarea colorantului (cu gura sau un tub) peste o mână aplicată pe peretele grotei. Nu ştim ce semnificaţie magică avea mâna pentru omul peşterilor dar ştim că mâna are şi astăzi o serie de semnificaţii magico-religioase foarte importante chiar şi în marile religii culte contemporane.

Una din contribuţiile principale ale omului paleolitic pentru viaţa spirituală a umanităţii a fost „inventarea” profesiunii de şaman şi bineînţeles a ritualurilor sau ceremoniilor, a amuletelor şi talismanelor şi a diferitelor obiecte de cult. In acest cadru – tot ca o necesitate a ceremonialelor de cult pentru evocare forţelor supranaturale benefice sau combaterea celor malefice – omul paleolitic a inventat muzica şi dansul.

Primii oameni şi-au creat un model coerent al lumii în care interveneau nişte forţe supranaturale misterioase  benefice, malefice, sau ambivalente vag definite.  Aceste  forţe şi le-au imaginat ca venind din lumea de dincolo (pe care şamanii o explorau în cursul călătoriilor pe care le efectuau sufletele lor în timpul somnului dar mai ales în timpul transelor- ca şi în zilele noastre). Alteori le considerau ca fiind ataşate de anumite fenomene (de ex. furtunile, cutremurele), obiecte (de ex. unele pietre sau stânci) de fiinţe (de ex. unele animale) sau de astre care deveneau astfel  -cum le numeşte M.Eliade – nişte epifanii sau kratofanii. Universul primilor oameni era în felul acesta împănat de astfel de forţe şi epifanii printre care şi sufletele morţilor. Era un Univers cu două planuri de existenţă împletite, unul miraculos terifiant aproape inaccesibil şi unul al vieţii cotidiene obişnuite. Acest model destul de rudimentar este o primă sistematizare a supranaturalului. Este ca o revelaţie primordială, în  contextul acestui model apar și primele simboluri. Aceste simboluri au meritul că multe dintre ele s-au conservat secole şi milenii prin diferite obiecte naturale sau confecţionate, imagini desenate, gravate, pictate sau sculptate şi prin anumite gesturi sau acte comportamentale —oferindu-ne unul din mijloacele cele mai importante ca să descifrăm ceva din modul de a gândi şi din cunoştinţele unor oameni care au trăit în vremuri în care scrisul nu a fost încă descoperit. Simbolurile reprezintă figurativ obiecte sau manifestări materiale, construcţii imaginare sau structuri abstracte .

Surprinzătoare este universalitatea celor mai multe din simboluri (unele din ele găsindu-se la toate popoarele lumii). Aceasta se poate explica fie printr-o revelaţie dintr-o sursă comună, fie prin aceea că sunt produsul unor creiere cu o structură şi un fel de a opera asemănătoare(…)

Totodată “graficienii” din Paleolitic (unii din ei) au realizat figuri geometrice, alţii au scrijelit pietre şi oase sugerând un anumit sistem numerologic; omul paleolitic contempla şi interpreta astrele de pe cer şi avea o cosmologie şi un început de viziune calendaristică a timpului”-academician Constantin Bălăceanu Stolnici.

a4

Desigur sunt multe de spus despre procesul de evoluție al lui Homo Sapiens Sapiens, însă vom face un salt, încă o zi cosmică – ca să ajungem la omul modern. Una din preocupările acestuia este tocmai-cunoașterea omului și a lumii. Pitagora, Platon, Plotin, Aristotel, Herodot, Homer- pot fi azi, pe drept cuvânt considerați ca primii antropologi ai lumii. Totodată dacă privim Vechiul Testament observăm că există numeroase elemente de antropologie biologică dar mai ales culturală şi multiculturală.

“Cultura noastră de azi îşi are incontestabil rădăcinile în cultura religioasă creştină medievală ale cărei baze conceptuale au fost puse de Sfinţii Părinţi în primele cinci secole ale erei noastre, baze care au fost apoi dezvoltate de scolastica din universităţile catolice în special de Tomas d’Achino dar prezentată într-un chip magistral de Dante Aligheri. În contextul acestora se află cuprinsă antropologia medievală care este aproape exclusiv culturală şi sacră, aspectele fizice ale corpului uman nefiind luate în considerare- o antropologie teologică sau religioasă.

O dată cu marea revoluţie renascentistă elitele Europei carolingiene impun un salt în domeniul cunoașterii omului. Acest salt a fost determinat de marea mişcare umanistă a acelei vremi începută în Italia (Pico della Mirandolo, Marsilio Ficino etc,). În nord (Germania, Anglia, Tările de Jos) umanismul a cunoscut o impresionantă evoluţie -Thomas Morus, Erasmus ş.a. care au deschis porţile antropologiei culturale din secolele următoare. În acelaşi timp în sudul Europei goana după frumos şi revenirea la modelele antichităţii grecoromane, ca şi studiile de anatomie determinate de ridicarea interdicţiei de a se face disecţii, creează premizele antropologiei fizice (sau biologice) legată în special de descrierea anatomiei şi precizarea canonului corpului uman (ex- unele desene ale lui Leonardo da Vinci).. La aceste influenţe s-au adăugat relatările marilor călători ca Marco Polo etc. ca şi expediţiile maritime colonizatoare ale lui Vasco da Gama, Cristofor Columb, Magelan şi alţii, care au deschis drumul demersului  intercultural (cross-cultural) în cunoașterea omului de către om. În cursul secolului 18, numit şi Secolul Luminilor întalnim una din cele mai mari revoluţii ale gândirii europene. Cărturari ca Spinoza, Descartes, Kant, etc, suverani ca Maria Theresia, Frederic II şi Iosif II proclamă printre altele triumful raţiunii şi al demersului ştiinţific în detrimentul gândirii magico-religioase, condamnă absolutismul de tip medieval şi privilegiile de clasă, susţin ideile liberale şi secularizarea. În cadrul acestei orientări se impune enciclopedismul francez, cu Voltaire mai ales.

Dimitrie Cantemir este primul mare cărturar român care are preocupări antropologice. În antropologie apar prima oară modele materialiste, ce aveau să ducă la materialismul dialectic a lui K.Marx.

La cumpăna secolelor XVIII/XIX, Georges Cuvier introduce două idei noi care vor fi preluate de antropologia modernă. Graţie legii corelaţiilor formelor a putut reconstitui numeroase specii dispărute pornind de la fragmente scheletice şi a „creat” un univers al speciilor dispărute graţie fosilelor găsite punând astfel bazele paleontologiei ştiinţifice care este şi astăzi un domeniu important al antropologiei ..În al doilea rând Cuvier a lansat teoria catastrofelor potrivit căreia fauna s-a schimbat brusc de mai multe în istoria planetei noastre în urma unor dramatice schimbări în mediu- teorie reactualizată în zilele noastre. Astfel dispariţia dinozaurilor, a fost explicată prin teoria impactelor asteroizilor cu Terra, iar saltul cultural al lui H. Sap. Sapiens de acum circa 50-70 mii de ani a fost explicat prin supererupţia unui vulcan din Sumatra. (…) Secolul 19 este cel în care antropologia îşi capătă buletinul ei de identitate şi se dezvoltă ca o disciplină academică. Omul este acum considerat ca produsul unui lung proces evolutiv care este repetat rezumativ în cursul dezvoltării embrionare. Nu mai este o fiinţă aparte ci un animal- o maimuţă goală-fără păr cu uriaşe posibilităţi cognitive şi cu un grai articulat. Omul este un animal matur din punct de vedere cerebral şi sexual. Se descoperă că speciile sunt structuri dinamice cu forme necristalizate care evoluează”- academician Constantin Bălăceanu Stolnici.

a18

În zilele noastre- omul este considerat o fiinţă vie aparţinând regnului animal rezultată în urma unei lungi evoluţii a vieţuitoarelor de pe această planetă. Omul aparţine superfamiliei Hominoidelor, făcând parte din ordinul Primatelor și are toate caracteristicile acestora. Oamenii sunt Mamifere (deci au sânge cald şi îşi alăptează copiii) placentare (nasc pui vii dar numai după o perioadă relativ foarte lungă de gestaţie în comparaţie cu celelalte mamifere). Omul este biped, iar organizarea membrelor inferioare îi conferă posibilitatea de a fi unul din cei mai rapizi alergători de cursă lungă (aptitudine pe care am pierdut-o datorită trăirii în ambianţa societăţilor civilizate).

Omul, ca toate animalele, îşi are viaţa ritmată de succesiunea ciclurilor circadiene, care implică o secvenţă a stărilor de veghe şi somn şi  – ca toate animalele cu sânge cald – în  cadrul somnului are o alternanţă de stări de somn lent şi somn paradoxal(REM), şi ca o consecinţă are şi trăiri onirice-vise. Omul este singurul Primat care nu are păr pe corp, acesta este redus la câteva regiuni unde distribuţia sa depinde de hormonii sexuali androgeni sau estrogeni. Poate cea mai verosimilă explicaţie ar fi cea potrivit căreia omul nu se maturizează decât la nivelul encefalului, în rest rămânând într-un stadiu fetal. Omul este singurul animal care se îmbracă şi care îşi colorează pielea. Comportamentul sexual al oamenilor diferă profund de cel al altor mamifere. Una din caracteristicile primatelor este sociabilitatea lor, la om fiind susținută puternic de limbaj.

La om limbajul este posibil în special datorită organizării în emisfera cerebrală dominantă a unei adevărate „maşini de vorbit”. Astfel una din caracteristicile definitorii pentru Homo Sapiens Sapiens este limbajul său articulat şi extrem de complexa sa viaţa socială. Modul de organizare a sistemului nervos central uman se caracterizează printre altele printr-o dezvoltare a sistemului de răsplată care generează trăirea de plăcere- omul nu mănâncă numai pentru aportul de alimente dar şi pentru plăcerile gustative şi olfactive generate de alimente, etc.  

Evoluţia progresivă ne arată că natura a făcut o opţiune interesantă şi care s-a dovedit a fi eficientă. Natura a ales sporirea inteligenţei şi nu aceea a puterii. Aceasta a dus treptat la o creştere a mărimii şi complexităţii sistemului nervos central şi mai ales a scoarţei cerebrale. Omul dispune de un creier de 1300-1500kg, a cărui scoarţă este structura cea mai complexă de pe planetă şi chiar din sistemul nostru solar. Scoarţa cerebrală umană conţine 20 de bilioane de neuroni, de 10-50 de ori mai multe celule nevroglice, şi 60 de trilioane de sinapse. Specific pentru H.Sap.Sapiens este marea dezvoltare a lobului frontal. Toate conferă omului capacităţi de adaptare surprinzătoare ce explică destinul său pe acest pământ …

Una din cele mai caracteristice performanţe ale mentalului uman este elaborarea de abstracţiuni de grade diferite mergând până la ceea ce Platon numea “Ideile mamă” (ex ideea de frumos, de temporalitate, etc.). Gândirea umana folosește simboluri.

De asemenea, am observat că printre constantele gândirii umane este deschiderea către spiritualitate, către supranatural, către ce defineşte gândirea religioasă sau magică. Încă de la zorile existenţei sale omul a fost, după cum am văzut, religios şi atras de supranatural… Această perenitate şi universalitate a deschiderii oamenilor către religie şi/sau magie a ridicat problema dacă această înclinaţie este un fenomen pur cultural sau dacă are o bază organică (biologică) reprezentată de o anumită structură cerebrală determinată genetic prin procesul de organogeneză, și nu epigenetic prin cel de învăţare. În anul 2004 s-a descris în acest sens o genă (VMAT2) care, se pare, că ar fi responsabilă pentru „construcţia” dispozitivului neuronal ce determină trăirile metafizice, genă numită și-gena lui Dumnezeu. De asemenea s-a delimitat o regiune în lobul prefrontal ce ar fi responsabilă de activitatea noastră legată de supranatural şi în special de noţiunea de Dumnezeu, regiune ce a fost numită metaforic -modulul lui Dumnezeu.

Pascal Boyer a încercat să explice ştiinţific existenţa în mentalul oamenilor a religiozităţii. El consideră că este vorba de o aptitudine ce apare în cursul dezvoltării filogenetice şi embriologice a funcţiilor cognitive şi care permite omului să ajungă la conştientizarea supranaturalului, religiei si magiei, aşa cum anumite arii corticale permit omului să-și însuşească diferitele limbaje”- academician Constantin Bălăceanu Stolnici.

a1

Title

Internet

Internet– Omul modern al vremurilor noastre face o descoperire importantă… internetul. Desigur apariția acestuia a fost facilitată de multe descoperiri anterioare în sfera comunicațiilor, însă anii ’60- rămân cei recunoscuți ca și perioada de facere a internetului.

Apariţia internetului nu poate fi atribuită unei singure persoane. Tehnologia ce stă la baza internetului este atât de complexă şi în continuă schimbare încât este mai mult decât evident că o serie de persoane şi-au adus aportul la această invenţie care a schimbat cu totul lumea în care trăim.

Internetul este rezultatul muncii a zeci de cercetători, programatori şi ingineri care au dezvoltat diferite tehnologii care aduse împreună au format ceea ce se numeşte “Information superhighway”. Povestea internetului începe cu mult timp înainte ca tehnologia care a permis crearea acestuia să fi apărut. Unul dintre primii oameni care au jonglat cu ideea unui system “world wireless” a fost Nikola Tesla la începutul anilor 1900. Cu toate acestea prima schemă practică a internetului a apărut abia la începutul anilor ’60, când J.C.R. Licklider de la MIT a popularizat ideea unei “reţele intergalactice”.  La scurt timp cercetătorii au creat conceptul de “packet switching” o metodă de transmitere electronică a datelor care mai târziu va deveni una din pietrele de temelie a internetului.

Primul prototip funcţional al internetului a apărut la sfârşitul anilor ’60 odată cu apariţia ARPANET. AARPANET  folosea conceptual “packet switching” pentru a permite mai multor calculatoare să comunice într-o singură reţea.  Această tehnologie s-a dezvoltat în anii ’70 când Robert Kahn şi  Vinton Cerf au creat TCP – Transmission Control Protocol, un model de comunicare între calulatoare care stabilea nişte standard cu privire la modul în care datele puteau fi transmise prin reţele multiple.  ARPANET a preluat TCP la 1 ianuarie 1983 şi din acel moment cercetătorii au lucrat la crearea “reţelei de reţele” care mai târziu s-a transformat în internetul pe care îl folosim în zilele noastre. Lumea online a luat forma cunoscută azi în 1990 când Tim Berners-Lee a inventat World Wide Web. Deşi este deseori confundat cu internetul propriu-zis World Wide Web este doar cel mai comun mod de accesare a datelor online sub formă de site-uri web sau hyperlink-uri.  WWW a ajutat la popularizarea internetului în rândul publicului şi a fost un pas uriaş în dezvoltarea cantităţii uriaşe de informaţii pe care publicul îl poate accesa zi de zi”- sursă historia.

Internetul ne dă posibilitatea de conectare. Iar azi când zici internet, zici și rețele sociale. Pur si simplu lumea virtuală nu are granițe, sau când acestea există sunt oricum extrem de fragile, ori sunt fie excepțiile care întăresc regula. În lumea virtuală, spațiul are altă valoare decât cea cu care ne-am obișnuit. Ce înseamnă în online câteva mii de km distanță? Chiar nimic, doar te pot vedea cu un singur click, pot să-ți vorbesc, ne conectăm…

Te pot cunoaște, pot să îți spun ce mă doare, mă pot da mare, pot să plâng când am nevoie de consolare, pot să te mint frumos, pot să mă mint frumos, pot să-ți dezvălui un adevăr, sau pot să-l învălui în mister. Desigur toate acestea se întâmplă doar superficial, și evitați sensul peiorativ al cuvântului.

Ca exemplu să luăm curajul? Parcă te simți mai curajos să te revolți în realitatea virtuală, decât dacă ai avea autoritatea în față, nu?

La fel e și când te iubesc, sau când iubesc online… e iubire adevărata, doar că de suprafață.

a17

Online-ul nu are limite, unește, unifică, leagă ființele umane într-ui soi de spirit artificial, unul virtual. Prin internet s-a creat o lume– și această lume nu ar fi fost atractivă decât pentru o specie de animal cu conștiința trezită. Noi Homo Sapiens Sapiens (varianta upgradată) nu aveam cum să rezistăm seducției internetului, pentru că în fond prin internet am creat ceea ce știm deja că suntem, doar nu avem încă habar că știm. Mintea umană s-a creat așa cum este ea, fără limite. Sau altfel spus, imaginea rețelei mondiale oferite de lumea online, nu este decât o copie palidă a ceea ce spiritul ne este. Corpul e cel limitat, mintea nu.

“Conştiinţa umană este trăită de fiecare individ în intimitatea sa cea mai secretă şi inaccesibilă . Fiecare din noi are conştiinţa sa şi presupune că orice alt om are o conştiinţă asemănătoare … Această conştiinţă care există doar în planul virtual este definitorie pentru condiţia umană. Caracterul ei riguros subiectiv o face inaccesibilă metodelor de cercetare ale ştiinţelor exacte. Ea este „studiată” de psihologia clasică introspectivă, ca şi de psihologia psihanalitică cu toate variantele sale. Pentru antropologia fizică (biologică) ea rămâne una din problemele nerezolvate. Conştiinţa este o realitate dar noi nu avem inteligenţa necesară să o putem analiza ştiinţific în toată complexitatea ei”- academician Constantin Bălăceanu Stolnici.

Nu avem ÎNCĂ inteligența necesară… mi-aș permite să adaug. Interesant este că în ultimii 100 de ani rasa umană- a încercat din greu să definească științific mintea. Ei bine, azi nu există o definiție exactă și clară, nici măcar nu s-a stabilit care ar fi metafora perfectă pentru minte…

Știți ce este ironic- nu am reușit s-o definim, dar am reușit s-o reproducem. Stând strâmb și judecând drept- lumea virtuală nu este decât o palidă replică a conștiinței umane. Internetul îndeplinește pentru această lume virtuală, aceeași funcție care o îndeplinește creierul pentru mintea umană- o face posibilă în “planul manifestat”.

Un alt beneficiu adus de internet (dincolo de posibilitățile de conectare) extrem de important pentru evoluția omului, evoluția conștiinței sale, este accesul la informație. Azi, cel puțin în lumea occidentală, doar dacă nu vrei nu ești informat, sau bineînțeles dacă refuzi să îți dobândești abilitățile necesare navigării online.

a5

După cum v-am avertizat încă de la începutul acestui eseu, sunt sub impresia unor rânduri citite într-o carte despre tainele inițierii în Egiptul Antic. Din perspectiva inițiaților oricare creație umană- orice descoperire am face, există deja în noi. Nu descoperim decât ce știm, doar că “nu știm că știm”, și absolut de fiecare dată “ceea ce descoperim/inventăm” ne ajută să vedem, să înțelegem ce suntem și cum ne putem depăși.

Ei bine dacă am reușit, noi oamenii, să producem, să “confecționăm” o lume virtuală, și dacă noi nu putem crea ceea ce nu suntem și nu avem deja în plan nemanifestat, deci conform înălțării spirituale- propovăduite de inițiați, noi, oamenii actuali, am atins acel grad de evoluție în care urcăm trepte ce nu mai țin de materie, ci de spirit, de conștiință— până când vom învăța să depășim spiritul prin spirit, la fel cum am depășit materia prin materie.

Lumea virtuală, conexiunea mondială, tot ce ne oferă internetul, atât ca beneficii cât și ca prejudecii…. există deja în noi- și ce experimentăm în materie… azi, este doar o reflexie a conexiunii posibile între oamenii cu spirite trezite. Tocmai de aceea nu suntem neputincioși, sau eu cel puțin nu cred că suntem, în fața părții monstruoase din propria noastră creație- numită internet.

Prin simplul fapt că sun om, sunt capabil de conștiința de sine. Capabil să spun Eu sunt atât cât vreau să fiu. Sunt capabil deci să pun granițe. Și chiar dacă marea unificare spirituală, vorbește despre depășirea limitelor (inclusiv cele impuse de biologie), cu ajutorul minții, nu cred că de-a lungul evoluției ne-a fost dat să învățăm degeaba experiența de a fi separați, capabili să spunem- eu sunt eu, deci separat de tine.

Desigur omul modern de azi, viața sa, dezvoltarea, linia pe care o ia dezvoltarea sa sunt cu certitudine influențate de internet. Dar, după cum am precizat, nu suntem chiar fără de apărare în fața acestei influențe. Fiind animal capabil de conștiința de sine, și capabil să pună limite, am posibilitatea și să aleg nivelul de influență exercitat de internet asupra mea. Desigur, în multe direcții sunt neputincioasă, dar în unele nu.

De exemplu se spune că navigarea pe internet, și în special prezența în rețelele de socializare, prin comportament repetat, produc anumite hărți neuronale specifice. La fel cum este în cazul muzicienilor de exemplu. Un pianist profesionist, prin exercițiu repetat, își formează hărți neuronale specifice pentru cântatul la pian (ce se “aprind” în momentul actului artistic în creierul pianistului). Cum lucrurile în lumea asta, deci și în ființa umană, funcționează sistemic este evident că fiecare hartă neuronală susține nu doar activitatea care îi este specifică (cântatul la pian, sau în cazul nostru prezența în online) ci influențează întreaga activitate a creierului, anumite funcții cerebrale. Când vorbim de influențe asupra funcțiilor creierului, vorbim deja de influențe asupra minții. Marea temere în comunitatea științifică este că navigarea online va modifica creierul astfel încât se va diminua capacitatea de empatie a omului. Această previziunea este extrem de sumbră pentru umanitatea noastră, pentru dezvoltarea și întreținerea relațiilor interpersonale, etc… Eu sincer nu m-aș speria chiar atât de tare, pentru că acest lucru poate să fie contracarat cu dezvoltarea unui obicei de practicare a câteva minute de meditație mindfulness în fiecare zi. Ori astăzi, tocmai datorită internetului, acest obicei îl au toți mai mulți oameni, pentru că… într-adevăr creierul se pare că e capabil să-și deseneze orice hartă ne trece prin minte. Avem curaj?

Bineînțeles și tu, și eu, și oricine este acum online este o celulă a acestui suflet virtual. Și poți exercita o influență prin prezența ta, prin părerea ta de exemplu. În fond nu trebuie să ne permitem să disprețuim cuvântul, dar poate cine știe internetul ne învață… să-l depășim.

Nu trebuie uitat însă că internetul ne dă posibilitatea să jucăm un joc fără limite. Ne vom înălța în eternitate, sau vom cădea în infinitate? Răspunsul la întrebarea aceasta îl scriem încă… Desigur eu mizez pe evoluție.

Amor Fati

s4

***mulțumesc din suflet celor care ați investit atenție și răbdare în acest text. Sper că a adus fiecăruia achiziții interesante. Subiectul cu siguranță merită mult mai amplu dezbătut, eu am lăsat foarte multe date la o parte.

****citatele domnului academician Constantin Bălăceanu Stolnici sunt preluate din Cursul de Antropologie- susținut la Facultatea de Psihologie- UEB București informații disponibile și în cartea-Antropologie, între știință și cultură -autori academician Constantin Bălăceanu-Stolnici cu Cristina Glavce, Magdalena Berescu, Adriana Borosanu

****mica istorie despre apariția internetului este preluată de pe historia.ro

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


9 + 9 =


Trebuie sa ai peste 18 ani pentru a vizita acest site.

Te rugam sa iti confirmi varsta. Echipa www.profadesex.com.