Mamelor, creșteți creiere mari.. vă rugăm


28 Feb 2017

Zilele trecute, o prietenă m-a rugat să îi dau un link către un articol- în care să fie explicate efectele experiențelor din prima copilărie asupra dezvoltării omului. Prietena mea este mama, o mamă extraordinar de dedicată, conectată cu copilul ei, o mamă care se informează ș.a.m.d, și care avea nevoie de această recomandare, pentru că la rândul ei să o poată spune altor mame…. ce manifestă o rezistență la astfel de informații. Intențiile prietenei mele au fost și sunt unele bune, ea fiind prezentă în diferite grupuri de mame/parenting/whatever în online, și în consecință ea doar vroia să aducă argumente în fața mamelor mai ignorante puțin (evitați sensul peiorativ al cuvântului “ignorant”) pe acest subiect, mame care i-au solicitat “dovezi” că într-adevăr spusele ei sunt reale, mame care au pretins “argumente solide” pentru afirmația că prima copilărie și experiența primară de atașament sunt vitale pentru dezvoltarea unui om echilibrat. 

Solicitarea prietenei mele un pic m-a revoltat, iar răspunsul meu a fost ceva de genul– păi draga mea spune-le mamelor să-și facă abonament la Biblioteca Națională și să înceapă să citească opera freudiană, să citească Winnicott, Bowlby, Adler, Kenberg, Klein, Siegel, ș.a- pentru că astăzi nu mai există o latură din știința numită Psihologie care să nu recunoască importanța primei copilării și a atașamentului dezvoltat cu figura maternă  (persoana care îngrijește bebelușul) în traseul ce-l va lua dezvoltarea copilului într-un adult mai mult sau mai puțin echilibrat și fericit.

Discuția noastră s-a încheiat aici, dar recunosc că am rămas cu un gust un pic amar- datorat faptului că deși m-am revoltat, tare aș fi vrut să am o poză simplă, un articol ceva, care să aducă informații certe, clare, simplu prezentate…. pentru toate mamele. Ei bine, cum Universul lucrează prin căi numai de creator știute.. azi am găsit o dovadă extraordinară pentru afirmația că un copil iubit (a cărui mamă este conectată cu el) se dezvolta altfel/diferit decât unul neglijat. Priviți vă rog imaginea de mai jos. Ce vedeți sunt creierele (scanate) a doi copilași de trei ani.

baby-brain_2381083b

Azi știm cu toții că creierul este organul a cărui dezvoltare se încheie doar în jurul vârstei de 25 de ani. La naștere creierul nostru este imatur, iar felul cum se va dezvolta, precum și cât se va dezvolta, depinde tocmai de tipul de îngrijire de care avem parte încă din primele zile de viață. În partea stângă a imaginii e prezentat creierul unui copil conectat cu mama sa, căruia nu i-au fost neglijate nevoile personale. În partea din dreapta…vedem extrema, creierul unui copil neglijat. Șocant, nu? Eu zic că da, și nu doar pentru că creierul este mai mic, dar observăm că sunt și anumite zone cerebrale mai “în ceață”. Zone care susțin dezvoltarea anumitor abilități, atât intelectuale cât și abilități ce ne susțin relațiile interpersonale- exemplu este.. empatia.

Copilul neglijat își formează un creier oarecum “handicapat”, unul nedezvoltat la capacitatea sa reală (care rămâne în potențial), unul oarecum atrofiat. Acest fapt, ține de evidență, că îl va afecta în viața adultă, și nu doar pentru că sunt diminuate capacitățile intelectuale și de conectare cu alte ființe umane, dar există și riscul mare al dezvoltării unor dependențe puternice (de alcool, droguri)- pentru că, deh, sufletul trebuie să își umple cu ceva “golul” acela lăsat de o mamă neconectată cu bebelușul ei. Deci ce ziceți mamelor, aveți acum dovada clară? Mai multe detalii despre cercetarea care a făcut posibilă această imagine găsiți AICI.

beb2

Desigur, ca adulți, care probabil ne-am simțit neglijați de figurile noastre parentale, nu avem destinul pecetluit de un “creier atrofiat”. Creierul are capacitatea să se restructureze, și să se reconstruiască cumva- și în acest sens amintesc de neuroplasticitate. Deci, oricând putem să revenim asupra problemelor din trecut și să ne eliberăm de suferințele pricinuite de ele, acțiune ce o să provoace implicit restructurarea creierului- dar asta însă e altă poveste. Azi am vrut doar să aduc o dovadă clară pentru mamele acelea care încă se întreabă “dar oare Freud a avut dreptate?”– da doamnelor, a avut.

Și apropos a fost iubit de mă-sa nu vă mai stresați pe grupurile online cu afirmații de genul că “Freud nu a fost iubit de maică-sa” — pentru că e total neadevărat, a fost iubit, și încă mult. Iar ca dovadă a iubirii materne de care a avut parte bebelușul Freud …ne stă tocmai deșteptăciunea adultului Freud.  Cu siguranță toate ideile sale geniale nu se puteau naște dintr-un creier atrofiat (inclusiv ideea prin care a propovăduit încă de acum 100 de ani… că e vital ca o mamă să se conecteze cu copilul său).

***- sursă informații și foto scanat- telegraph.co.uk

P.S- !!!! Am ales să repostez acest articol pentru că se integrează perfect în serialul despre Modelul de atașament derulat în aceste zile pe blog.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Comments

  1. o imagine cât o sută de argumente !

  2. Oh , cât adevăr !

  3. Marinas Valentina Says: April 18, 2016 at 3:38 pm

    Wow! Total de acord! Eu vad asta in al meu bebe, care primeste iubire din toate partile ( aici ma refer la parinti, bunici, matusi, unchi) si se vede clar in modul cum interactioneaza cu alti bebelusi ( are 1 an si 5 luni) si cata siguranta are intr un colectiv ( e.g. parc). Multi inteleg gresit aceasta forma de atasament, o confunda cu rasfatul, de aici si greselile in relatia cu bebelusul. Eu,personal,nu am considerat rasfat sa l tin cat mai aproape de mine si fizic sa ma simta atunci cand plangea sau avea coleci, am dormit cu el , si totusi acum doarme singur si stie clar ca fiecare are spatiul lui, nu a devenit copilul ‘dependent’ de mine, asa cum ” spunea lumea”.

    • Laura Andreșan Says: April 18, 2016 at 3:58 pm

      Felicitări că ți-ai ascultat intuiția și că nu ai ascultat “de gura lumii”. Toate cele bune draga mea… și multă multă fericire!!!!

      • Marinas Valentina Says: April 18, 2016 at 7:52 pm

        Iti multumesc, la fel si tie! Si ca o paranteza, iti citesc cu mult interes articolele! M ai inspirat de multe ori in relatia pe care o dezvolt cu bebe. Te pup!

  4. Esti o femeie minunata si foarte puternica bravo te admir imi place. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *