Poftă de adulter. Moșie


09 Sep 2015

După cum v-am spus în luna august am renunțat la activitatea mea în online și în special pe rețelele de socializare în favoarea unei binemeritate vacanțe. Ei bine, o altă decizie pe care am luat-o a fost să nu deschid nici o carte de psihologie/psihanaliză, având în vedere că în ultimii trei ani cred că nu a trecut nici măcar o zi fără lecturi de gen. Dar cum departe de cărți nu prea pot să stau, mi-am zis ca e vremea să mă răsfăț cu romane.

Primisem încă de prin martie “Amanta lui Freud”, iar dacă la scrierile profesorului mi-am pus interdicție, am decis că e momentul cel mai potrivit să citesc această carte. Dar cum nu îmi era suficient doar o lucrare, mi-am luat frumos cardul și am dat fuguța la librărie. Inițial m-a atras lucrarea “Gora” (autor-Tagore) însă în drum spre casa de marcat ochii mei s-au lipit de raftul cu cărți semnate Lev Tolstoi, și dintr-o dată am simțit o poftă nebună de Anna Karenina. Iar când zic poftă chiar nu glumesc, îmi ploua în gură de parcă aș fi trecut pe lângă vreo vitrină a cofetăriei Paul, unde mereu mă inspitesc celebrele macarons.

ad2

Știam povestea Annei, și sincer vă spun că pe moment chiar nu mi-am înțeles reacția psihică și fizică, dar m-am decis să-mi satisfac pofta.

Ajusă în vacanța cu cele două lucrări a început să mă macine o idee. Oare am vreo dorință ascunsă de adulter? – căci altă explicație pentru alegerile mele literare nu-mi trecea prin gânduri.

Având în vedere că știam ce urmează să citesc și în “Anna Karenina” dar și în “Amanta lui Freud”, pentru o secundă m-am gândit că mintea mea inconștientă a deplasat dorințe oedipiene spre literatură. Am început lectura cu Tolstoi, cum altfel, dar interesant a fost că pe parcursul cărții, nu m-am mai identificat cu Karenina (ca prima oară când am citit-o.. împrumutată din biblioteca tatălui meu. Hm?) ci cu personajul Levin. Nu mi-a fost clară această atracție față de personajul amintit decât vreo două săptămâni mai târziu, când într-o discuție cu o prietenă i-am mărturisit că m-am apucat de agricultură. Da, ați citit bine, am început să pun bazele unei moșii de… (vă zic la anul la prima recoltă) pe un teren primit moștenire. Prietena mea, ce era la curent cu lecturile mele, dar care mă și citește și uneori mă alintă cu apelativul de “filozoafa mea” mi-a oferit o interesantă interpretare a identificării mele cu personajul Levin: “mă! tu vrei să te faci moșier filozof, cam ca și personajul lui Tolstoi”.

Hm, oare așa să fie? Dar cum rămâne cu împlinirea oedipiană? …

Deci îl înșel? Am aflat că … da! Cum? Prin agricultură, și se pare că în mintea inconștientă mi-am propus un adulter serios.. având în vedere că am demarat deja lucrările pentru a pune bazele unei adevărate moșii, nu m-am apucat de cultivat vreun mic strat de …whatever. Inconștientul meu pune egal între a-l înșela pe iubitul meu și împlinirea oedipiană (care s-ar traduce a-l înșela cu fratele meu+tata). Cu cine credeți că am fost să curăț terenul ce urmează să fie arat (deci să penetrez pământul)? Evident cu tatăl și cu fratele meu. Știu că pare ciudat și complicat, și poate chiar straniu, dar credeți-mă lucrurile sunt simple… după ce reușești să le scoți la suprafața minții conștiente. Când vine vorba de suflet… doar adâncurile freamătă și clocotesc.

Freud ăsta. Long live his legacy…

ad3

Apropos de Freud, chiar dacă acest text nu este unul care să includă recenzii ale cărților amintite, nu pot să nu-mi zic părerea (măcar așa pe scurt) despre a doua lucrare citită în vacanță, și anume “Amanta lui Freud” (autori Karen Mack și Jennifer Kaufman).

Gusturile nu se discută, deci fiecare cu opinia lui… însă mie cartea asta mi-a lăsat impresia că parcurg un roman mai puțin reușit de Paulo Coelho, în care anumite fărâme de adevăr au fost luate și întoarse pe dos, cât să facem un ban cu numele lui Freud. Părerea mea. Și nu, eu nu spun că Sigmund Freud nu a avut o relație apropiată cu cumnata sa, eu spun doar că nu poți pretinde ca autor că ai citit și studiat operele freudiene și viața profesorului, și să nu reușești să îi reconstruiești discursul în personajului tău Sigmund Freud. Ca să nu mai zic nimic de “momentele alea siropoase” prezentate în roman, care sunt cum vreți voi… dar nu romantice.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


8 + 3 =