Scrie-mi.. și ne vedem (#puterearelațiilor)


07 Oct 2015

Am o surpriză pentru voi, una plină de iubire dar și de alte trăiri cum ar fi.. vina. Surpriza mea vă provoacă la vulnerabilitate, la o călătorie interioară cu mintea și inima deschise; un drum în care cel mai probabil ne vom împiedica de câțiva demoni, dar nu-i nimic, oricum n-o să mai aibă putere să ne sperie, deoarece de data aceasta avem ocazia să-i acceptăm, să-i cunoaștem și chiar să-i înălțăm.. în fond “din vulnerabilitățile tale cele mai tulburi, ți se va naște puterea”– Sigmund Freud.

Nu mai lungesc vorba și vă spun că Paginadepsihologie.ro vă oferă două invitații la conferința Puterea Relațiilor susținută în București pe 10 octombrie de Gaspar Gyorgy (psiholog, psihoterapeut) și Otilia Mantelers (expert parenting).

Dacă vreți să fiți în sală la eveniment vă rog să-mi răspundeți în comentarii la următoarea întrebare — Cum “sună” în gânduri conflictul cu partenerul tău/partenera ta? 

Poate sunt cititori cărora aceasta întrebare li se pare imposibil de acceptat, prea intimă, ori prea nerelevantă, poate chiar penibilă sau whatever.. Ei bine, și voi aveți în continuare posibilitatea să participați în această călătorie tot scriind un comentariu, doar că în loc de răspuns la întrebarea de mai sus, scrieți o interpretare proprie vouă a citatelor semnate Erich Fromm și Harville Hendrix. Puteți să fiți sau nu fiți de acord cu opiniile celor doi autori amintiți, important este să scrieți din suflet, de acolo de unde fiecare chiar știm/simțim adevărul pe de-a întregul…

Iubirea ar trebui să fie, eminamente, un act de voință, de decizie. (…) Să iubești pe cineva nu este doar un simțământ puternic, ci este și o decizie, o judecată, o promisiune. Dacă iubirea ar fi doar un simțământ, promisiunea de a ne iubi unul pe altul veșnic nu ar avea nici un fundament. Un simțământ vine și se poate duce. Cum pot să consider eu că va rămâne pentru totdeauna, dacă actul meu nu implică judecată și decizie? – Erich Fromm


Când doi indivizi abandonează ideea că ei sunt pe primul loc, ceva neașteptat se petrece— relația în sine ajunge pe primul loc. Căsătoria este o terapie respectând condiția prețuirii bunelor intenții inconștiente- Harville Hendrix și Helen L. Hunt.

În data de 7 octombrie îi voi desemna, prin tragere la sorți, pe cei doi comentatori care primesc câte o invitație la conferința- Puterea Relațiilor.

confbun

Otilia Mantelers, expert în parenting, și Gaspar Gyorgy, psiholog clinician, susțin în tandem prima conferință din România despre “Puterea relațiilor. Călătoria de la vină către vulnerabilitate și vindecare”! Evenimentul, la care sunt așteptați 400 de părinți și specialiști din toată țara, are loc pe 10 octombrie 2015, în București.

Conferința “Puterea Relațiilor ” va demonstra că vindecarea de vină este posibilă prin traversarea procesului de vulnerabilitate. “Filosofia noastră este aceea de a porni de la propria persoană atunci când ne este greu și a descoperi rănile care s-au activat în noi înșine. Această perspectivă este valabilă și dacă apar probleme în relația de cuplu sau relația parentală. Este timpul să îndrăznim să fim vulnerabili să ne acceptăm limitările, durerea, traumele, momentele de imaturitate și să alegem să ne cultivăm lumea interioară prin tehnicile vindecării sufletești“- spune Gaspar Gyorgy, președintele Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Conferința durează patru ore și este structurată în două părți. Prețul unui bilet este de 150 RON. Mai multe detalii găsiți aici pe paginadepsihologie.ro

Update- 7 octombrie

Cele două invitații la conferința Puterea Relațiilor cu Otilia Mantelers și Gaspar Gyorgy sunt câștigate de Mădălina și Mihaela Dima. Extragerea s-a făcut prin random.org

Amor Fati

Captură de ecran din 2015.10.07 la 11.58.12

Captură de ecran din 2015.10.07 la 11.42.15

Captură de ecran din 2015.10.07 la 11.43.22

Share

Laura Andreșan

Comments

  1. Majoritatea gândurilor noastre nu coincid cu cuvintele rostite. Uneori, gândurile noastre sunt mult mai dure decât adevărata față a cuvintelor. Am încercat, pe cât posibil, să conștientizez ce gândesc astfel încât să îmi dau seama dacă este ceva care merită să fie spus și nu ceva ce ar răni însă m-am întrebat dacă nu sunt o persoană rea gândind anumite lucruri negative la adresa partenerului în timpul unui conflict. Încă nu am ajuns la un răspuns. 🙂

  2. Conflictul suna asa: daca el nu e de acord cu mine inseamna ca nu ma accepta, ca nu e atent la emotiile mele, ca nu poate sa ma ghiceasca si sa ma intuiasca fara ca eu sa exprim totul in cuvinte, ca nu ma iubeste. Si in acelasi timp, daca ma vede asa cum sunt cu adevarat e posibil sa se sperie de adevarul din mine si sa ma respinga si sa ma abandoneze.

  3. Cum suna? suna ca aglomeratia de pe peronul plin cu oameni, la ora 8 dimineata, fix atunci cand intra metroul in statie!
    Suna exact ca o sala plina de la sfarsitul unui concert.
    uneori mai suna si ca o pestera goala 🙂
    …….. dar sunt fericita ca uneori ne mai si auzim, atunci cand vrem 🙂

  4. In ganduri..hm.. eu ma simt ca un ghem de ata foarte incurcat, in timp ce el e precum un copac negru, foarte uscat la exterior, dar verde pe sub scoarta.. De fiecare data cand vreun vant puternic ii mai rupe vreo ramurica, eu ma hranesc cu putina verdeata a lui.. in limita a cat am acces.
    O invalmaseala completa de ganduri, care rod incet dar sigur, precum rugina.
    Sunt ganduri care duc la dependenta si obsesia pentru prezenta lui, dar mai ales pentru lipsa lui.
    Ganduri care agita orgoliul pe masura ce primesc indiferenta si ignorarea.
    Sunt ganduri toxice, care au toate sansele sa concureze cu antonimele inteligentei emotionale..
    Ganduri oarecum depresive, care insa in acelasi timp imi hranesc foarte bine durerea, care de ceva vreme a devenit de fapt placere (fa-ma sa ma doara) 🙂

  5. Dupa prea multi ani de relatie si casnicie, ceea ce e in gand suna si cu vorbe cam asa: esti un egoist, nu te gandesti decat la tine si la placerile tale…si continui totusi in gand din pacate: intre noi e un ocean de emotii si vorbe nerostite si desi stim amandoi sa inotam, e clar ca avem nevoie de instructor!

  6. Wow ce frumos vorbesc cei doi despre relatia cuplului. Relatia nu este doar simt, este fericire absoluta, este tristete absoluta, este sacrificiu, este evolutie, trebuie sa treci prin toate pt a simti fericirea, din fiecare conflict al relatiei trebuie sa inveti ceva, trebuie sa inveti sa lasi de la tine sau sa te schimbi. Trebuie sa renunti la pretentii fata de partener, de obicei cele mai multe pretentii sunt fix dorintele noastre care poate nu sunt si ale partenerului . Ce frumos ar fi sa ne incepem ziua intreband partenerul ” Ce pot face astazi pentru ca sa ai tu o zi frumoasa?”

  7. O intrebare interesanta… 😉
    Sincer, nu suna deloc bine :)))) acolo, in ganduri, nu exista cenzura, nu exista teama de a rani, acolo ma dezlantui, fara doar si poate. Eu sunt genul cu un interior extrem de bogat – insa nu reusesc sa verbalizez prea bine…nu stiu cum. Si atunci evit cat pot orice fel de conflict frontal, de regula ma “cert” in gand, oferindu-mi singura si argumentele partenerului :))) Ma intreb uneori daca nu ar fi mai sanatos sa ne certam si noi “ca oamenii”, vorba aceea, decat sa tinem captive sentimente negative mocninde :p Asta mi-ar placea sa invat: sa stiu sa ma cert, fara sa ma simt vinovata 😀

  8. Catalina Calancea Says: September 19, 2015 at 2:55 pm

    Cum suna in ganduri conflictul….
    Ca o batalie pe campul de lupta, cu frustrări care devin ura si zbiara ca niste sabii ascutite ce se lovesc. Ca un amalgam de emotii si sentimente care năvălesc in mintea ta si apoi in sange prin hormonii de stres precum o ploaie torențială inunda totul. Dar intr.un colt al mintii noastre mereu ramane parerea de rau, empatia si dorinta de a fi bine asa cum soarele iese dupa furtuna si pacea se asterne dupa razboi cu rani multe… uneori pansate, alteori iremediabil de adanci!

  9. Mai tii minte ce scriai in urma cu 2 ani?

  10. Cristina Nita Says: September 23, 2015 at 7:43 pm

    suna…ca un teanc de farfurii sparte..exact asa percep certurile cu cel mai apropiat mie..si suna asa de tare incat ma coplesete..frica si furia si durerea, in acelasi timp..certurile, verbalizate ori tacute, aduc la suprafata teama de respingere, rusinea de a fi mai putin decat se asteapta cel de langa tine, durerea dezamagirii! apoi, urmeaza atacul, al meu, ca sa nu mai simt, ca sa inving si astfel sa fiu eu cea care lasa, nu cea lasata..da..dar acum, de ceva timp, se aud tot mai rar farfuriile sparte, aud in schimb, respiratia mea, gandurile ce.mi spun sa fiu atenta la ce simt, sa observ de unde vin, sa incerc sa.l vad pe calalat asa cum este..si doare mult mai putin, dispar balaurii trecutului si de cele mai multe ori, iesim zambind!

  11. Mihaela Dima Says: September 24, 2015 at 2:12 pm

    Cum suna conflictul dintre noi in mintea mea: ca un haos, ca o aglomerare de sunete din care parca nu ma pot face auzita.Simt ca tot ce spun este interpretabil sau cu voce prea stinsa, cu impresia ca orice as spune sau as face nu pot ajunge la el. este un ocean care nu poate fi strabatut si valurile lui parca ne indeparteaza din ce in ce mai mult.

  12. Cum “sună” în gânduri conflictul cu partenerul tău?

    Analizand intrebarea, am ajuns sa fac o comparatie a relatiilor (trecut vs prezent) si m-a lovit adevarul: m-am schimbat.
    Prin prisma relatiilor sau datorita lor dar nu stiu suficient inca.

    Daca in relatiile anterioare ajungeam amandoi in acel moment (conflict) in care amandoi strigam (urlam, mai degraba) unul la celelalt, ne aruncam vorbe grele sau josnice dar exista dorinta de a ne “face” rau prin vorbe si de a “ne ataca” pentru a declansa durerea (prin declansarea durerii se demonstra ca unul este stapanul celuilalt)… si, desi stiam ca “s-a incheiat”, noi nu recunosteam in interiorul nostru ca am devenit doi fosti, ci “ne hraneam” mai departe cu o iluzie. Si am mai incercat, amandoi, incercam, dar poate nu suficient pentru noi. Concluzia este ca ne hraneam cu o iluzie care ne ranea si nu vedeam fisura care devenea o prapatie.

    Dar… in prezent, oricat mi-as dori eu sa mai simt dorinta aceea de rautate si sa provoc rau atunci cand sunt nemultumita si s-ar ivi un conflict/o neintelgere, ma loveste o liniste totala. “Dorinta” de a declansa rau sau de a demonstra care pe care nu mai exista, cel putin nu in prezent. Este nula. Sau este sub control.
    Exact ca in versurile: “Nu mai am cuvinte cand linistea asta urla…”.
    Pentru ca, daca ar fi sa izbucneasca un conflict, se face liniste. Ne cautam privirile si ce simtim. Am devenit mai putin egoisti.

    Acu’ chiar ca am devenit vulnerabila. In scris e usor de transpus, dar asa dificil de grait.

  13. Ioana Brateanu Says: September 30, 2015 at 5:45 pm

    Conflictul cu partenerul meu suna ca un strigat de ajutor, nevoie de confirmare, atentie afectiune, conectare si empatie. Suna ca o furtuna, ca o ploaie de vara ca un fulger… Cred ca cel mai mult simt nevoia sa fiu inteleasa.

  14. Putin cam intarziat comentariul meu dar mi s-a parut interesant articolul si am zis ca merita sa zic ceva. Iubirea nu cred ca se bazeaza doar pe o incredere deplina, pe o intelegere puternica si o relatie stransa. La fel cum viata nu ne da doar lucruri pozitive, asa este in orice actiune pe care o facem. Trebuie sa trecem prin bune si prin rele. E un citat folosit cam des, devenit deja usor plictisitor dar foarte relevant: “Ceea ce nu te omoara, te face mai puternic.”. Asta se aplica si aici. Lucrurile negative intensifica un sentiment.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *