Ce te “doare” este, de obicei, ceea ce-ți lipsește…


11 Jun 2017

“Ești prea egoist/ă, pentru tine iubirea înseamnă doar să-ți fie ție bine, doar să primești, nu să și dăruiești”; “ești neatent/ă”; “niciodată nu mă asculți”; “ești prea dezorganizat/ă”.

Critica este una din cariile care distrug o relație de cuplu, altele sunt- reacția defensivă, sarcasmul și fața impenetrabilă, după cum au revelat cercetările pe cuplu efectuate la Institutul Gottman. “Există o diferență majoră între o observație și o critică, iar dacă observația poate să fie asimilată de celălalt, critica este percepută în general ca.. atac”- John Gottman.

Da, critica este în general… distructivă… dar vă propun ca în acest articol să nu punem vreo etichetă, nici măcar pe această “carie”. Așă că haideți să o dezbrăcăm de sensul peiorativ ce adesea il atribuim, și să o vedem în pielea goală. Ce stă în spatele criticii, și ce învățăminte putem să tragem din ea? Explicațiile ne sunt aduse de dr. Harville Hendrix și dr. Helen L. Hunt.

 Criticile din cuplu- teren fertil pentru cunoaștere

Cu toate că fiecare dintre noi este de acord, în principiu, cu faptul că partenerul nostru are propriile opinii și propriile percepții pertinente, pe plan emoțional suntem mai puțin dispuși să acceptăm acest adevăr simplu. Ne place să credem că lumea există așa cum o percepem noi. Când partenerul nostru nu este de acord cu noi devine tentant să crezi că este greșit informat sau că are un punct de vedere deformat. Cum altfel ar putea să se înșele atât de mult?

Anumite persoane sunt în mod special prizonierele propriilor opinii despre lume, adânc înrădăcinate în gândirea lor. Așa a fost cazul unuia dintre clienții mei, Gene. Director al unei corporații de succes era o persoană inteligentă și obișnuia să-i domine pe cei din jur prin forța intelectului său. Își eclipsa total soția- pe Judy- o femeie delicată și cumsecade, care stătea alături de el cu capul lăsat și cu umerii aplecați, părând mai degrabă un copil pedepsit. Printre obiectivele mele din primele ședințe a fost să-i ridic moralul lui Judy, astfel încât să poată căpăta suficient curaj ca să-și exprime opiniile în fața impunătorului său soț. De obicei, îndată ce ea articula câteva propoziții, Gene obișnuia să se năpustească asupra ei cu o replică acidă și să respingă orice afirma soția sa. “E o minciună sfruntată! Nu este nici pe departe adevărat”– obișnuia el să arunce cu năduf. Apoi, obiceiul lui era să se lanseze într-o tiradă de apărare a propriei propoziții. Concluzia suna de fiecare dată la fel: “aceasta nu este doar părerea mea, dar și a lui dr. Hendrix. Este adevărul gol-goluț”. Și el credea, într-adevăr, că opinia lui era singura pertinentă, că numai el înțelegea cum stau lucrurile în realitate.

Era inutil să încerc să-l conving prin cuvinte cât de îngustă era perspectiva sa; aș fi deturnat dialogul nostru în direcția unei dezbateri de ținută oratorică și nu mă îndoiam cine ar fi câștigat. Totuși la începutul celei de-a opta ședințe de terapie, mi-a venit brusc o idee inspirată.

Judy tocmai se aventurase să exprime o opinie despre o recentă întâlnire dintre Gene și tatăl său. După câte se părea, toți trei (ea, Gene și socrul ei) ieșiseră în oraș să ia cina împreună, iar tatăl lui Gene îi spusese acestuia ceva ce îi rănise orgoliul. Percepția lui Judy era că socrul ei încercase să exprime o critică destul de constructivă; percepția lui Gene era că tatăl lui fusese nemilos și dușmănos, și a adăugat: “te înșeli din nou Judy, cum se poate să fii atât de oarbă?”

Le-am înterupt conversația și i-am rugat să lase deoparte diferențele de opinie și să petreacă 10 minute ascultând un fragment de muzică clasică, o înregistrare a Sonatei pentru vioară și pian în la minor a lui Cesar Franck, pe care se întâmpla să o am în cabinetul meu. I-am invitat să asculte acordurile muzicii și să dea atenție imaginilor care le veneau în minte. (…) Toți trei am luat loc și am ascultat acordurile muzicii. Am oprit banda după a doua suită și pur și simplu le-am cerut să îmi spună ce credeau despre ce ascultase. Gene a vorbit primul..

Ce piesă minunată… Atât de lirică. Mi-a plăcut în mod special partea interpretată la vioară în prima suită medicală… O linie melodică atât de frumoasă… Dintr-un anumit motiv, imaginea care mi-a venit în minte a fost cea a oceanului (…)

M-am întors spre Judy și am întrebat-o care e părerea ei..

-E ciudat – a răspuns cu o voce stinsă, încât am făcut eforturi să o pot auzi- am avut un sentiment diferit ascultând acest fragment muzical. S-a cuibărit și mai adânc în scaunul tapițat cu piele, dând semne clare că nu avea de gând să detalieze cele spuse. Cum ar fi putut ea să se ridice la nivelul soțului ei, făcând aprecieri ca un adevărat cunoscător?

Am încurajat-o să-mi spună ce a vizualizat în muzica pe care a ascultat-o?

-Ei bine… mi s-a părut o muzică puțin cam furtunoasă. Mai ales partea interpretată la pian. Toate acele acorduri mi-au creat imaginea unor nori prevestitori de furtună și vânt și a unui cer care se întunecă.

Iubito ce te face să crezi că a fost atât de dramatic? –a întrebat-o Gene pe un ton aspru- era cât pe ce să ațipesc, atât era de liniștitoare. Ascultă muzica asta cu mai multă atenție și vei înțelege ce vreau să spun… Nu sunteți de aceeași părere dr. Hendrix?…

-Ba da… Am simțit că melodia asta e blândă, are o tușă romantică pe alocuri foarte liniștitoare.

M-am întors spre Judy și i-am spus..

-Dar, în același timp sunt de acord și cu cele spuse de tine, Judy. Anumite părți inspiră pasiune și dramatism. Cred că împărtășesc părerile amândoura.

Gene începuse să bată darabana pe brațul scaunului.

-Mi-a venit o idee, am spus eu. Ce ar fi să ascultați amândoi înregistrarea din nou, dar de data aceasta aș vrea să încercați să descoperiți dovezi care să susțină punctul de vedere al partenerului vostru. Gene aș dori să fii atent la tensiunea dramatică; Judy vezi dacă poți să descoperi tușele mai suave, mai poetice.

Am dat drumul la muzică iar ei au ascultat piesa pentru a doua oară.

Încă o dată i-am întrebat care erau părerile lor… de această dată amândoi au auzit anumite acorduri din sonată, care le scăpaseră anterior…

-Există multă tensiune adunată în muzică– a recunoscut el- îndeosebi în acele arpegii interpretate la pian la începutul celei de-a doua suite. Un anumit pasaj superb îmi scăpase la prima audiție. Probabil că îmi fugise mintea în altă parte. Acum pot înțelege de ce s-ar putea crede că piesa este furtunoasă.

Și Judy reușise să înțeleagă prima impresie pe care o lăsase muzica asupra lui Gene…

-Sunt câteva părți plăcute, liniștite- a zis ea. De fapt întreaga suită de la început avea într-adevăr un tempo destul de liniștit.

Prin faptul că ascultaseră muzica din perspectiva celuilalt, cei doi au înțeles că această sonată era o piesă muzicală mai bogată față de ce percepuseră la început fiecare în parte. Existau pasaje liniștitoare dar și pasaje dramatice; o lucrare muzicală complexă, multifațetată. (…)

Având în vedere noul lor spirit de cooperare, i-am îndrumat să revină la discuția despre confruntarea lui Gene cu tatăl său. Gene era acum capabil să accepte că existase o anumită intenție de bunăvoință în spatele atitudinii critice a tatălui său. Poate că trecuse cu vederea bunele intenții ale tatălui său, exact așa cum trecuse cu vederea partitura pianului din sonata lui Cesar Franck. În schimb, Judy câștigase o conștientizare mai mare a tensiunii ce dura de mult timp între tată și fiu. Când a revizuit la nivel mental conversația purtată în timpul mesei în contextul trecutului frământat dintre tată și fiu, a putut să înțeleagă de ce soțul ei s-a supărat pentru ceea ce ei i se păruse la început o simplă remarcă inofensivă… Cei doi au dobândit o viziune binoculară, renunțând la cea monoculară.

Când acceptați că percepțiile voastre sunt limitate și deveniți mai receptivi la adevărul percepțiilor partenerului vostru o lume întreagă vi se deschide. În loc să percepeți opiniile divergente ale partenerului ca pe o sursă de conflict, înțelegeți că acestea sunt o sursă de cunoaștere: “ce vezi tu și eu nu văd?; “ce ai înțeles tu iar eu mai trebuie să înțeleg?”. Fiecare dintre interacțiunile voastre conține un sâmbure de adevăr, o sclipire intuitivă, o privire revelatoare aruncată în profunzimea secretă a integralității voastre originare….

Aveți oportunitatea de a deveni mai conștienți de motivele ascunse pe care le aduceți în relația voastră, de trăsăturile voastre de caracter respinse, de universul interior al partenerului vostru și de potențialul vindecător a relației voastre (…) Dobândirea acestor informații depinde într-o mare măsură de disponibilitatea voastră de a prețui și percepțiile celuilalt și de a învăța din ele. Odată ce amândoi demonstrați dorința de a vă extinde concepțiile individuale despre lume, detaliile vieții de zi cu zi devin o sursă prețioasă de informații.

O zonă deosebit de fertilă pentru sondarea și culegerea de informații ascunse sunt criticile verbalizate sau neverbalizate în cuplu: “niciodată nu ajungi acasă la timp”; “nu pot să mă bazez pe tine”; “de ce nu te gândești la mine”; “ești tare egoist”. Când faceți astfel de afirmații, credeți că ele sunt descrieri exacte ale partenerului vostru. În realitate, acestea sunt de multe ori descrieri ale unor părți din voi. (…)

Experiența noastră de până acum ne-a ajutat să formulăm niște principii generale, care pot ajuta cuplurile în vederea observării nevoilor din spatele criticilor.

Principiul 1- Cele mai multe dintre criticile partenerului la adresa voastră au un fundament real.

Să presupunem că o femeie își critică frecvent soțul pentru că este dezordonat: “ești atât de împrăștiat, niciodată nu mă pot baza pe tine”. Dacă femeia este deschisă la minte, ar putea obține informații prețioase despre propriile traume din copilărie, și ar putea face acest lucru urmând o procedură simplă. Pentru început ar putea să-și aștearnă pe hârtie criticile care i le adresează partenerului. Notăm aici pentru exemplificare critica —tot timpul ești foarte împrăștiat. Apoi femeia în cauză ar putea să-și răspundă la următoarele întrebări:

-Cum mă simt când partenerul meu se comportă în acest fel?

-Ce gândesc atunci când partenerul meu se comportă în acest fel?

-Ce afecte mai profunde ar putea să se ascundă în spatele acestor gânduri și sentimente?

-Am nutrit vreodată aceste gânduri și sentimente când eram copil?

Traversând acest proces analitic simplu femeia din exemplul în cauză ar putea stabili dacă într-adevăr comportamentul partenerului său i-a trezit amintiri puternice din copilărie. Să presupunem că exercițiul o ajută pe această femeie să descopere că părinții săi au fost mereu dezorganizați și că au avut prea puțin timp sau energie pentru a acorda atenție nevoilor ei. Nu este deloc surprinzător faptul că, atunci când partenerul ei se comportă într-un mod similar, ea este dominată de aceleași frici pe care le avea când era copil. Așadar copleșită de comportamentul partenerului, ea rostește aceleași cuvinte deznădăjduite din copilărie: “de ce nu are nimeni grijă de mine?”. Această concluzie ne conduce la cel de-al doilea principiu general.

Principiul 2- Multe dintre criticile voastre repetate, emoționale, adresate partenerului, reprezintă o exprimare mascată a nevoilor voastre neîmplinite.

Din arsenalul de critici mai poate fi extrasă una care de obicei necesită o introspecție detaliată și susținută. Este posibil ca întregul arsenal de critici adresate de femeie partenerului ei să fie o declarație pertinentă, ce se referă la ea însăși. Cu alte cuvinte, în timp ce ea își critica perechea pentru lipsa lui de organizare, poate că ea însăși este la fel de dezorganizată ca el. Pentru a vedea dacă așa stau lucrurile, ea și-ar putea pune o singură întrebare cu caracter general: cât de mult mi se aplică observația critică pe care i-o fac partenerului meu?

Această femeie ar putea să observe că felul ei de dezorganizare ar putea fi destul de diferit față de modus operandi al partenerului ei. Se poate ca ea să păstreze bucătăria impecabil de curată, de exemplu, sau să fie un geniu în planificarea minuțioasă a vacanțelor – aspecte în care lui îi este greu să se descurce- dar poate că îi vine greu să își ierarhizeze sarcinile la locul de muncă în funcție de importanța lor sau să gestioneze bugetul familiei. Odată ce a câștigat această nouă perspectivă, ea și-ar putea da seama dacă a încercat sau nu să respingă o parte negativă din ea însăși marginalizând-o, proiectând-o asupra partenerului ei și după aceea criticându-l din cauza acesteia. (…) În termeni psihologici ea ar putea să-și “asume” și să-și “retragă” proiecțiile. Hristos a spus: “scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău.” Această concluzie ne conduce la cea de-a treia observație despre spiritul critic.

Principiul 3- O parte dintre criticile repetitive, emoționale ce le adresați, ar putea fi o parte respinsă din voi înșivă.

Dacă femeia în cauză și-ar analiza comportamentul și ar constata despre ea că este extrem de organizată în toate aspectele vieții sale, arsenalul ei de critici la adresa soțului ei ar putea să fie o dorință inconștientă de a fi “mai puțin organizată”- mai relaxată, mai flexibilă și mai spontană. Când ea își critică soțul pentru că acesta se comportă într-un mod dezinvolt, nepăsător, poate că de fapt, în adâncul ființei, ea resimte aspirația lui către libertate. Când partenerii se critică reciproc pentru că sunt prea energici, prea sexy, prea copilăroși, prea devotați muncii lor, ei ar putea să identifice astfel o zonă nedezvoltată, refulată, ascunsă a propriului psihic. Acum am ajuns la cel de-al patrulea și ultimul principiu.

Principiul 4- O parte din criticile pe care le adresați partenerului vostru v-ar putea ajuta să vă identificați propriul vostru sine….

!!! VĂ INVIT PE 24 IUNIE (BUCUREȘTI) SĂ DEZBATEM PE LARG CE SE AFLĂ ÎN SPATELE CRITICILOR CE APAR ÎNTR-UN CUPLU ȘI SĂ FACEM O RADIOGRAFIE DETALIATĂ A RELAȚIILOR ÎN CADRUL EVENIMENTULUI –SECRETUL UNUI CUPLU ÎMPLINIT- CONFERINȚĂ DESPRE IUBIRE

Programul conferinței este construit după informații de ultimă oră provenite din: Psihanaliză, Psihologia familiei și a cuplului, Neurobiologia Iubirii, Teoria Atașamentului, Teoria și Practica Imago, Psihologie Clinică. Toți participanții vor primi în mod gratuit lucrarea Creierul Iubirii– autor Laura Maria Andreșan, lucrare care include date valoroase despre tiparul atașamentului la copil și individul adult și cele mai noi informații despre neurobiologia iubirii. Lucrarea este construită după o cercetare a aceluiași autor supervizată de prof. dr. academician Constantin Bălăceanu-Stolnici.

Evenimentul de pe 24 iunie se adresează oricărui adult care-și dorește o relație sănătoasă de cuplu și este motivat să se cunoască mai bine pe sine.

Invitat Special- Andrei Bogdan Vulpescu

P.S- La conferința Secretul unui Cuplu Împlinit bufetul, cafeaua, cadourile și buna dispoziție sunt asigurate tot de noi…

Rezervări la 0724.914.449 sau puteți da simplu Going la eveniment pe Facebook

Vă așteptăm cu drag

Iubirea perfectă înseamnă să îl iubești pe cel din cauza căruia ai ajuns să fii nefericit- S. Kierkegaard.

primeste-iubirea-pe-care-o-doresti-perspectiva_mare

***extrase din cartea- Primește iubirea pe care o dorești- ghid pentru cupluri, autori dr. Harville Hendrix, dr. Helen L. Hunt- editura Herald.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Trebuie sa ai peste 18 ani pentru a vizita acest site.

Te rugam sa iti confirmi varsta. Echipa www.profadesex.com.