Mai bine mor decât să spun. Rușinea


12 Oct 2015

Puterea Relațiilor – conferința susținută de Otilia Mantelers și Gaspar Gyorgy a fost.. titanică. Cu sala arhiplină, evenimentul a marcat un moment în timp, creând o energie unică în care sute de oameni au trăit aha-urile acelea speciale, ce n-ai zice că sunt posibile prea des în afara cabinetelor de psihoterapie. Ei bine nu, sâmbătă am acceptat că această idee era doar o prejudecată de a mea. Una ce nu s-a prăbușit dintr-o dată, ci bucată cu bucată pe măsură ce secundele treceau și în fața ochilor mei se desfășura cel mai frumos spectacol despre rușine, uneori piperat cu un gram de vină. Actorii au fost Otilia și Gaspar, doi oameni minunați care încet și sigur schimbă viziunea românilor despre relații. Nu au jucat vreun rol din contră.. s-au arătat dincolo de măști, s-au îmbrăcat în vulnerabilitate și cam atât (nu chiar, căci au avut și niște ținute gigea) și-au deschis sufletele și parcă au dansat în fața noastră pe o muzică născută din cuvintele lor colorate, împletite într-un ritm frumos.

Otilia ne-a prezentat-o pe“fetița grăsuță” ce obișnuiește să se rușineze prin sufletul ei, Gaspar l-a dezvăluit pe “băiețelul rușinat de tatăl său”, dar a vorbit și de psihoterapeutul ce uneori se crede un “incompetent” în fața unui obstacol (apropos Gaspar, când te ascult pe tine trăiesc aceeași senzație de împlinire ce mi-o aduce cărțile lui Yalom- mulțumesc!!!). Pe măsură ce poveștile lor se derulau în fața ochilor noștri, rușinea -sentimentul ăsta plămădit de sufletul nostru încă din prima copilărie- ajunsese la rându-i goală. Prin mărturisile lor cei doi înlăturase din rușine tot ce are putere să ne …sperie. Pe scenă stătea o “rușine dezbrăcată” așa cum o vezi cel mai adesea doar în cabinetele de psihoterapie, unde ajungi să înțelegi că dacă o conștientizezi, ți-o asumi, și o mărturisești… nu mai are putere. Despre ce “putere a rușinii” vorbesc? Aceea la cheremul căreia ești de fiecare dată când trăiești rușinea. Și poate să fie tiranică, cel mai adesea te amenință că o să pierzi tot ce iubești, te obligă să negi ce ești, doar pentru că ești om și nu faci totul la modul perfect — un model impus de un ideal închipuit.

Zilele trecute am discutat cu analistul meu despre acest sentiment, și la un moment dat l-am întrebat — ce efect are rușinea în sufletul meu? O parte din răspunsul lui la întrebarea mea a fost:

Rușinea este un sentiment care te ține la distanță….

Vă invit pe fiecare să meditați la această perspectivă. Nu înainte de a citi câteva dintre învățămintele Otiliei și ale lui Gaspar, împărtășite la conferința Puterea Relațiilor.

Puterea-Relațiilor-cu-Otilia-și-Gáspár-poză-48

Rușinea este teama de a fi respinși, de a nu fi iubiți; este un sentiment incredibil de dureros care dă glas convingerii că avem un defect profund care ne face nedemni să fim iubiți și să ne integrăm în comunitate.

Rușinea alungă prețuirea de sine, convingându-ne că asumarea poveștii noastre îi face pe ceilalți oameni să gândească urât despre noi. Rușinea și frica merg mână în mână – ne temem că oamenii nu or să ne mai placă dacă vor descoperi adevărul despre noi, despre trecutul nostru, despre convingerile noastre, dificultățile prin care trecem. Rușinea se naște din teama de a nu fi iubiţi şi de a fi respinşi, iar astfel de frici încep să apară încă de când avem câteva luni. Astfel, pentru un copil mic, dependent de părinţi, ruşinea reprezintă o ameninţare pentru supravieţuire.

Vina este la fel de puternică ca rușinea, dar efectele sale sunt pozitive – în timp ce rușinea de cele mai multe ori este distructivă. Atunci când cineva a greșit și își cere scuze, își corectează greșeala sau schimbă ceva – factorul care ne motivează este vina, nu rușinea.

Nu putem scăpa de rușine și vina atâta timp cât nu găsim o modalitate de a le gestiona. Cele două sentimente cresc în sufletele noastre cât timp noi punem în scenă următoarele acțiuni: le ținem ascunse, evităm să vorbim despre ele, ne autocriticăm. Problema este că atunci când le ascundem mai mult, tot mai des avem comportamente care le dezvăluie.

Rușinea poate supraviețui doar în tăcere, secret și auto-critică, odată ce este pusă în cuvinte aceasta se dizolvă în fața empatiei interumane.

Soluția justă o găsim în curajul de a fi vulnerabili, de a ne recunoaște rușinea, vina, de a le înțelege și nu în ultimul rând a le împărtăși, dar nu oricui și oricum ci persoanelor capabile să se conecteze cu noi la modul real.

Puterea-Relațiilor-cu-Otilia-și-Gáspár-poză-37

Vulnerabilitatea este cea mai bună unitate de măsurare a curajului. Este o trăire “sofisticată”, dar cei mai mulți o percepem drept chinuitoare. Vulnerabilitatea este locul nașterii tuturor emoțiilor și sentimentelor.

A simți înseamnă a fi vulnerabil, iar a crede că vulnerabilitatea este un semn de slăbiciune.. înseamnă a crede că a simți înseamnă a fi slab.

Vulnerabilitatea este un risc pe care trebuie să ni-l asumăm dacă vrem să rămânem conectați la lumea exterioară și este calea de a ne reapropia de noi și cei mai iubiți nouă.

Brene Brown definește vulnerabilitatea ca incertitudine (nesiguranță), asumare de risc și expunere emoțională, mai exact vulnerabilitatea sună a adevăr și se simte ca cea mai mare dovadă de curaj.

Curaj înseamnă să recunoaștem că suntem răniți și să nu ripostăm cu aceeași monedă; înseamnă să ne spunem povestea, nu să devenim imuni în fața criticilor. Noi oamenii avem nevoie să ne cultivăm un “curaj obișnuit” – acela de a ne spune povestea vieții, dând dovadă de auto-compasiune și acceptând faptul că suntem imperfecți.

Empatia este cel mai eficient antidot împotriva ruşinii si vinovăţiei, iar pentru a intra în posesia acestui antidot avem nevoie să descoperim oamenii care ne pot asculta adevărata poveste a vieţii, mai ales cu părţile rele, fără a ne judeca, fără a ne compătimi, care ne încurajează să ne exprimăm sentimentele, nu să le reprimăm, care să fie capabile să păstreze confidenţialitatea şi fără să ne dea sfaturi, oameni în fața cărora ne permitem să fim vulnerabili, să ne destăinuim.

După cum afirmă tot Brene Brown — cel mai curajos pas pe care-l putem face vreodată este să ne asumăm povestea vieții noastre și să ne iubim pe noi înșine de-a lungul acestui proces. Să înțelegem călătoria numită viață! O călătorie care începe în momentul în care ne naștem sau poate chiar mai devreme și se încheie abia la ultima suflare. Știm cu toții că nimeni nu parcurge acest drum fără provocări, iar marea noastră responsabilitate este să le facem față și, cu ajutorul lor, să creștem și să ne vindecăm, cultivându-ne astfel prețuirea de sine.

De asemenea, știm că viața nu poate fi trăită în perfecțiune și cu armuri totale de protecție împotriva vulnerabilității, deoarece acestea nu sunt parte a experienței umane, însă credem că durerea și suferința sunt mai ușor de dus dacă avem alături câteva persoane care să ne asculte, să ne vadă și să ne aprecieze pentru ceea ce suntem în imperfecțiunea noastră.

Ne asumăm un mare risc atunci când ne dezvăluim în fața celorlalți, de aceea este important ca vulnerabilitatea să o manifestăm într-o manieră înțeleaptă. Ne putem permite să ne dezvăluim ființa noastră cu durerile ei doar anumitor oameni dragi din viața noastră care nu ne judecă și care ne iubesc întru totul, nu în ciuda imperfecțiunilor noastre, ci datorită lor! De cele mai multe ori aceste relații contribuie la vindecarea noastră și sunt cea mai sănătoasă alegere pentru a parcurge călătoria numită viață.

Încă de la naștere suntem configurați biologic și psihologic pentru relaționare, iar acest proces ne ajută să ne dezvoltăm din punct de vedere emoțional, fizic, spiritual și intelectual. Noi credem că motivul pentru care suntem în această lume este conectarea – fără conectarea cu sine și cu ceilalți nu putem supraviețui în călătoria numită viață.

Puterea relațiilor este energia care există între oameni atunci când aceștia doresc să fie văzuți, auziți și prețuiți; atunci când dăruiesc și primesc fără judecăți critice; și atunci când obțin susținere și tărie într-o relație.

Noi credem cu tărie în faptul că vulnerabilitatea este esența frumuseții sufletului, și de fiecare dată când ne permitem să trăim vulnerabilitatea, ceva în interiorul și exteriorul nostru se schimbă.

Mulțumim că sunteți alături de noi!

Vă îmbrățișăm,

Otilia și Gáspár

Puterea-Relațiilor-cu-Otilia-și-Gáspár-poză-61

!!!!!! Conferința Puterea Relațiilor cu Otilia și Gaspar va avea loc și în Cluj-Napoca pe data de 21 noiembrie. Mai multe detalii vor fi disponibile aici- paginadepsihologie.ro– începând de săptămâna viitoare.

*** felicitări #echipeigigea pentru organizarea evenimentului. Mulțumesc pentru oportunitatea de a fi alături de voi în această călătorie specială. Fotografiile de la conferință sunt semnate Cosmin Tuduran.

***titlul articolulul “Mai bine mor decât să spun. Rușinea”– este titlul unei cărți scrise de psihanalistul Boris Cyrulnik, o lucrarea despre acest sentiment pe care o recomand cu căldură. Este disponibilă la Editura Trei. 

A mărturisi cauza ruşinii înseamnă a ne deschide către celălalt, a ne supune puterii lui de a ne judeca. Nu este ceva excepţional ca un individ suferind de ruşine, care se confesează, să provoace o reacţie critică partenerilor săi de dialog. Pentru că tăcerea stabileşte o funcţie defensivă, dezvăluirea secretului îl pune în pericol pe cel care vorbeşte. Destinul ruşinii sale depinde de reacţia confidentului, de miturile culturii din care face parte şi de prejudecăţile acestuia – Boris Cyrulnik. 

Amor Fati

rusineboris

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Trebuie sa ai peste 18 ani pentru a vizita acest site.

Te rugam sa iti confirmi varsta. Echipa www.profadesex.com.