Rețeta fericirii în patru ingrediente


15 Oct 2015

Care e rețeta fericirii?.. Cred că răspunsul la întrebarea aceasta îl găsim (sau nu) fiecare în parte, și ne este dat de sensul ce-l construim. Doar suntem creatori, nu? Alex Korb – profesor, cercetător UCLA- ne-a oferit însă un răspuns tare interesant — bazat pe argumente neurobiologice— în care a prezentat patru ingrediente de bază pentru o existență cât mai fericită (vezi cartea- The Upward Spiral- autor Alex Korb- sursă time.com).

Korb vorbește de patru acțiuni extrem de simplu de pus în scenă de oricare dintre noi, de fapt le-am experimentat deja, le cunoaștem, fiind doar indicat să le transformăm în obiceiuri zilnice. Prima presupune să îți pui o întrebare; a două să numești anumite emoții și sentimente; a treia să iei decizii; iar a patra să atingi și să îmbrățisezi alte ființe, sau măcar să-ți faci o programare la o ședință de masaj…

 Pentru ce sunt recunoscător/recunoscătoare?

Alex Korb ne propune să ne provocăm zilnic să simțim recunoștință, și doar prin prezența acestui sentiment în conștiință.. în sistemul nervos se activează zonele cerebrale responsabile cu eliberarea dopaminei, practic nivelul acestei substanțe active crește, aspect ce va duce și la o mai bună interacțiune socială. Recunoștința este un sentiment care în structurile cerebrale acționează ca un drog, influențând – după cum au relevant cercetări -specifică Korb- dinamica sistemului de răsplată/pedeapsă, adică zona din creier prin care simțim și trăim plăcerea și neplăcerea.

Pe lângă dopamină, recunoștința influențează și receptorii specifici pentru secreția de serotonină- importantă în reglarea temperaturii corpului, a atitudinii ce o avem, a somnului, sexualității, apetitului și multe altele. În plus metabolismul serotoninei este strâns legat de cel al edorfinelor, care stimulează sistemul imunitar, reduc anxietatea, intensitatea durerii, intervin în procesul de învățare, etc.

Uneori viața pare extrem de grea, de fapt nu doar “pare”, uneori chiar așa este, iar atunci când trăiești în suferință un sfat de genul “fii recunoscător și o să-ți treacă durerea”, poate să sune tare nepotrivit. Korb nu propune să credem naiv în rețeta creionată de el, ci ne provoacă să o punem în practică. În fond, ce ne costă?

Time.com-Trimite cuiva un email de recunoștință. Vezi ce se întâmplă?

neglabel

Cercetările ne-au arătat că atunci când îmi amintesc să fiu recunoscător, când îmi pun întrebarea “pentru ce să fiu recunoscător?” —când îmi permit să trăiesc sentimentul recunoștinței— în sistemul nervos se intensifică activitatea neuronală atât în cortexul prefrontal ventromedial cât și cortexul prefrontal lateral, iar prin repetarea acestei trăiri, neuronii acestor zone devin tot mai activi dar și totodată mai ușor de activat, iar în scurt timp această trăire devine tot mai prezentă în viața oricui o practică. Totul începe de la o întrebare simplă: “pentru ce sunt recunoscător/recunoscătoare?”

Totul este interconectat. Recunoștința îmbunătățește somnul, îmbogățește cu stări de bine existența, deci se reduc zonele de durere, de suferință. Cu o stare mai bună, nivelul anxietății e unul scăzut, ceea ce îți permite să te poți concentra mai bine, să iei decizii mai bune, să vezi mai multe oportunități. Luarea deciziilor reduce la rândul ei anxietatea și crește nivelul bucuriei resimțite zilnic. Bucuria îți oferă mai multe motive să fii recunoscător, ceea ce te ajută să repeți această spirală a recunoștinței, și într-un final existența devine mai fericită, mai împlinită, mai bogată…

 Numește-ți emoțiile și sentimentele negative

Te simți pur și simplu groaznic, ok, nu-i nimic, încearcă să numești ceea ce simți. Cum se simte acest “groaznic” în sufletul tău? Pur și simplu verbalizează ce simți, fie că e vorba de supărare, anxietate, panică, furie. Doar acest fapt și anume că numești, etichetezi ceea ce simți va reduce din sentimentul trăit, din emoția care creează disconfort.

În experimentele de neuropsihologie efectuate în laborator cu ajutorul RMN-ului funcțional s-a demonstrat că prin simpla numire a sentimentelor din spectrul negativ intensitatea acestora scade. Mai exact într-un experiment numit “Putting Feeling into Words” subiecților li s-au prezentat fotografii cu oameni ce exprimau diverse emoții -prin expresiile faciale. La fel cum preconizaseră cercetătorii amygdala fiecărui subiect s-a activat la emoția observată în fotografie. Dar când subiecții au fost puși să numească emoția, s-a activat cortexul prefrontal ventrolateral, reducând nivelul reactivității nucleilor amygdalieni. Cu alte cuvinte, recunoașterea conștientă a emoțiilor a redus din impactul lor. Prin simpla numire a emoțiilor prin cuvinte simple (exemple-simt panică, simt anxietate, simt o greutate în piept care mă împiedică să respir etc)- se susține activitatea în cortexul prefrontal, ceea ce permite o integrare a funcțiilor cerebrale.

dec

 Decizii

Să iei decizii implică să poți să-ți stabilești obiective, să ai intenții creative, iar aceste atitudini reduc anxietatea, după cum au arătat științele creierului. Deciziile ce susțin un trai împlinit și deci o existență cât mai fericită nu sunt însă încadrate în categoria “celor mai bune”, cel puțin nu de savanții din domeniu, care mai degrabă promovează ideea- good enough is almost always good enough.

Să cauți perfecțiunea știm cu toții că este extrem de obositor și stresant, inclusiv pentru creier iar cercetările din neurobiologie aduc destule argumente în acest sens. Încercând să fim “perfecți” și să luăm “cele mai bune decizii” în loc de cele “destul/suficient de bune” nu facem decât să ne suprasolicităm creierul, să ne producem o avalanșă de emoții, ca într-un final să simțim că pierdem controlul.

Prin simplul fapt că vrei să fii perfect, nu doar suficient de bun, se provoacă și se aduce multă emoție în procesul de luare de decizie. Din contră atunci când încerci să fii destul de bun, nu cel perfect sau cel mai bun, prin această decizie și acest obiectiv de “good enough”, activezi activitatea din ariile prefrontrale dorsolaterale care te ajută să te simți în control…

Și mai interesant este că prin această atitudine de luare a deciziilor, în special cele din categoria celor “destul de bune”, se activează sistemul de răsplată/pedeapsă, crește nivelul dopaminei și practic simți plăcere. Pur si simplu iei o decizie cu mintea și creierul răsplătește întreg organismul cu o doză de plăcere.

 Atingeri, îmbrățișări

Time.comNeurologii a facut un studiu în care subiecții au jucat un joc video ce implica aruncarea și prinderea unei mingi. Tactica era simplă, unii jucători (subiecții) prindeau o minge și o aruncau la rândul lor spre alți jucători. Subiecții nu au știut că acești “alți jucători” nu exitau în realitate, și că acțiunea era susținută computerizat. Din contră subiecților li s-a spus că toate personajele jocului sunt controlate de oameni reali. Ce s-a întâmplat când acești “alți jucători” (un program de calculator) nu au răspuns jocului subiecților și nu au prins mingea aruncată de ei? Creierul subiecților refuzați a răspuns ca și cum ar răspunde la durerea fizică. Respingerea fizică și emoțională activează în creier aceleași circuite ale durerii ca cele activate la fracturarea unui picior.

Relațiile sunt foarte importante pentru sănătatea creierului și pentru o bună funcționare a întreg sistemului nervos. Pentru început este important să fii acceptat, iar apoi treci la următorul nivel și anume.. atinge alte ființe. Este modul cel mai simplu prin care se eliberează oxitocina. Gestul atingerii, unul simplu și banal, are efecte puternice în dinamica cerebrală. Atingerea activează circuite neuronale care într-un final te fac să te simți mai sigur pe tine, să-ți susții cu convingere ideile, îți îmbunătățesc spiritul de echipă, sunt studii care au găsit corelații bune chiar și între atingerile dese și îmbunătățirea abilitățile matematice.

Atingerea unei persoane dragi are capacitatea să diminueze activitatea circuitelor durerii din creierul nostru, deci atingerea reduce durerea.

De asemenea să ținem de mână pe cineva, ne poate ajuta să traversăm o perioadă marcată de suferință de orice fel. Într-un experiment desfășurat tot cu RMN-ul funcțional s-a urmărit activitatea cerebrală a unor subiecți- femei, care au fost informate (speriate) că urmează să li se administreze o procedură dureroasă cu electroșocuri de intensitate redusă. Prin anticiparea durerii, după cum cercetătorii se așteptau, în creierele femeilor s-au activat zonele responsabile de grijă și durere. Într-o scanare separată când femeilor li s-a permis să fie ținute de mână de partenerii lor în timpul experimentului, amenințarea durerii nu a produs o activitate atât de puternică în circuitele cerebrale responsabile de durere, grijă, panică.

mână

Acum mergem mai departe, la îmbrățișări…

Oferă și primește-le zilnic, și nu trebuie să te mulțumești cu îmbrățișări scurte, iar dacă cineva te contrazice spune-i că savanții din neuroștiințe recomandă îmbrățișări lungi și oferă-i una, gestul în sine duce la creșterea nivelului oxitocinei.. ceea ce va reduce activitatea din zona nucleilor amygdalieni care susțin în genere sentimentele din spectrul negativ.

Nu ai pe cine să îmbrățișezi azi? Ok, urmează a doua indicație a neurologilor- fă-ți programare la masaj. E demonstrat că o ședință de masaj crește nivelul de serotonină cu cca. 30 de procente, crește nivelul dopaminei, reduce nivelul cortizolului- hormonul stresului.

So.. spend time with other people and give some hugs. Sorry, texting is not enough.

*** informații preluate din time.com– citește articolul original aici.

***sursă foto- unsplash.com

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Comments

  1. Wow!Mi-a placut tare mult articolul si toate argumentele aduse pentru fiecare pas in parte.
    Informatii relevante!
    Seara faina!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Trebuie sa ai peste 18 ani pentru a vizita acest site.

Te rugam sa iti confirmi varsta. Echipa www.profadesex.com.