Părintele, Copilul, Adultul


25 Oct 2015

…ce se întâmplă între Bună ziua și La revedere?

Când răspund unui salut de Bună Ziua, eu și celui care îi răspund tranzacționăm. Pentru a păstra o comunicare eficientă este ideal ca tranzacțiile să fie complementare în ce privește stările Eului (explicate mai jos- notă Laura) în care se află persoanele în momentul desfășurării tranzacției. Atât timp cât tranzacțiile sunt complementare.. comunicarea poate continua la nesfârșit”– Eric Berne.

Ce regulă simplă nu? Totuși dacă ne uităm în jur, dar și fiecare în grădina proprie, observăm că nu totdeauna suntem capabili să susținem o comunicare eficientă, și uneori între Bună ziua și La revedere.. purtăm adevărate războaie.

De ce? La întrebarea aceasta mi-am propus să vă ofer un răspuns- din cele multe posibile- format dintr-o serie de texte ce aduc în față idei de bază din Analiza Tranzacțională. Un mini serial ce-l ofer cu drag celor interesați de evoluția personală..

 Analiza Tranzacțională

Analiza Tranzacțională (AT) este o paradigmă și o formă de terapie ce s-a născut în anii ’60, prin opera lui Eric Berne (SUA) psihiatru şi psihoterapeut. La începutul carierei sale, Berne s-a pregătit pentru a intra în Școala de Psihanaliză parcurgând în acest sens două tranşe de analiză personală cu Paul Federn şi Eric Erikson, însă, într-un final ajunge să creeze această nouă formă de terapie cunoscută azi ca AT.

Analiza Tranzacțională pornește de la ideea că schimbul de informații, emoții, comportamente (comunicarea) între oameni reprezintă tranzacții. Analiza Tranzacțională ne propune astfel să privim comunicarea ca o sumă de tranzacții, și evident detașându-se prin analiză.. omul poate să observe că are capacitatea să își gestioneze modul în care tranzacționează.

at5

Între Bună ziua și La revedere avem așadar o sumă de tranzacții. Întrebarea evidentă care se naște este: cine tranzacționează? Răspunsul simplu, care probabil ne vine tuturor în minte, este că: comunicarea se produce între doi (sau mai mulți) interlocutori. Din perspectiva AT răspunsul acesta nu este complet. Da, comunicarea se produce de exemplu între două persoane, însă fiecare om are, conform lui Berne și teoriei sale, trei stări ale Eului, care îi conturează personalitatea. Fiecare stare a Eului înseamnă un sistem coerent de gânduri, idei, trăiri afective, credințe, etc.. ce se exprimă într-un model de comportament specific, în care omul intreprinde acțiuni corespunzătoare acestui model. Cele trei stări ale Eului prezentate de AT sunt: Părintele, Copilul și Adultul. Atunci când comunicarea între oameni se întrerupe, conform AT, stările Eului implicate în tranzacție nu mai sunt complementare. Pentru că “între Bună ziua și La revedere oamenii își pun în scenă personalitatea”– după cum subliniază Berne.

 Stările Eului – Model funcțional. Model structural

Ce sunt aceste stări ale Eului? Pentru a ne lămuri AT ne propune atât o analiză structurală cât și un model funcțional în ce privește aceste “stări ale Eului”. În literatura AT când vorbim de analiză structurală, vorbim de un model care arată ce se află în fiecare stare a Eului. Un model funcțional subîmparte stările Eului pentru a ne arăta cum le folosim. Un model structural se referă practic la conținutul stărilor Eului, un model funcțional se referă la proces.


 

Modelul Funcțional –Analiza funcțională suîmparte stările Eului pentru a indica cum se manifestă ele în comportament în PROCESUL LOR. Fiecare ființă umană manifestă trei tipuri de stări ale Eului..

(1) Cele derivate din figurile parentale, denumite în mod curent Părintele. În starea de Părinte, individul simte, gândește, acționează, vorbește și reacționează exact la fel ca unul dintre părinții săi pe vremea când el era copil. Această stare a Eului este activă, de exemplu, în creșterea propriilor copii. Chiar și atunci când persoana nu-și manifestă concret această stare a Eului, ea îi influențează comportamentul, ca “influență parentală”, îndeplinind funcțiile unei conștiințe.

(2) Starea Eului în care persoana își evaluează în mod obiectiv mediul și calculează probabilitățile și posibilitățile acestuia pe baza experienței anterioare se numește starea de Adult a Eului sau Adultul.

(3) Fiecare persoană poartă înăuntrul său o fetiță sau un băiețel care simte, gândește, acționează, vorbește și reacționează exact așa cum făcea persoana la o anumită vârstă a copilăriei -stare a Eului denumită Copilul. Copilul nu e privit drept “pueril” sau “imatur”, termeni ce aparțin Părintelui, ci pur și simplu drept un copil de o anumită vârstă (…) E important ca individul să-și înțeleagă Copilul, nu doar pentru că-l va însoți toată viața, ci și pentru că el reprezintă partea cea mai valoroasă a personalității sale”- Eric Berne

Captură de ecran din 2015.10.25 la 09.19.24

Starea Părinte în modelul funcțional vorbește despre reflexul educației primite, este oglinda valorile internalizate prin educație care se referă la: bine și rău; ceea ce trebuie să faci și ceea ce nu trebuie să faci; credințe; împlinire profesională; căsătorie; tradiții etc.

Starea Părinte se împarte în:
-Normatorul- implică două aspecte, și anume părintele normator pozitiv, și cel negativ. Primul este părintele care împarte ordine și impune limite, verificând dacă sunt respectate; în timp ce părintele normator negativ de obicei îngrădește.

Afectivul/Grijuliu (sau protectorul) e cel care protejează, consolează, susține și încurajează. Părintele Afectiv Negativ este părintele exagerat de afectiv, devenind hiperprotector; Părintele Afectiv Pozitiv este părintele care ajută, sfătuiește și are grijă de copilul său, respectându-i totodată autonomia.

Starea Copil include Starea de Copil Adaptat, (Starea de Copil Rebel- menționată doar în anumite cărți din AT) Starea de Copil Spontan/Liber.
– Copilul adaptat -este supus și se comportă întotdeauna în funcție de așteptările celor care îl înconjoară.

-Copilul rebel -este caracterizat ca agresiv, cu o puternică dorință de a fi în centrul atenției.

-Copilul spontan/liber- este curios, are încredere în sine, este vivace.

Starea Adult este caracterizată de capacitatea individului de a primi o serie de informații pentru a le pune împreună și a le dezvolta într-un mod logic, rațional și obiectiv.

“Când o stare a Eului crește în intensitate, o alta sau altele trebuie să descrească, în compensație. Modificarea energiei psihice are drept rezultat faptul că întreaga cantitate de energie rămâne constantă”- Jack Dunsay.

Înainte să parcurgeți restul textului vă provoc să vă opriți pentru o secundă și să priviți prin lupa analizei o discuție pe care ați purtat-o recent, poate cu partenerul/partenera, sau un părinte, frate/soră, de ce nu chiar un coleg/o colegă. Încercați să identificați din ce stări ale Eului ați interacționat cu interlocutorii voștri, și din ce stări ale Eului v-au răspuns, sau măcar încercați să le identificați pe ale voastre (să nu uităm că memoria e tare jucăușă de felul ei, sau mă rog.. suficient de jucăușă cât să-și piardă din obiectivitate).

Propun fiecăruia să-și răspundă la întrebarea: cine a fost în scenă între Bună ziua și La revedere? Un părinte normator, sau poate unul grijuliu, ai simțit că ești ignorat/ă și că vrei să impui părerea ta cu orice preț ca un copil rebel, sau poate nici măcar nu ai avut curaj să spui că ai o opinie diferită de cea a interlocutorului tău, exact ca un copil adaptat?

a24

Modelul Structural-Analiza structurală examinează ce cuprind stările Eului, mai exact conținutul lor. Ce reprezintă acest “conținut”? Păi din momentul în care m-am născut am avut tot soiul de experiențe în legătură cu lumea, experiențe ce s-au tipărit în memoria mea, unele pot să le (re)conștientizez prin amintiri (memoria explicită), altele se exprimă în viața mea și fără că eu să am habar de ele ca fiind active (memoria implicită- când nu se trăiește senzația lăuntrică a aducerii aminte). La fel stau lucrurile și în privința ta, și a oricărei ființe umane. Fiecare dintre noi are un număr incomensurabil de experiențe, gânduri, sentimente și comportamente engramate în memorie, unele ușor de reconștientizat, altele nu. Toate acestea reprezintă conținutul stărilor Eului, ce poate să fie analizat, deci și înțeles, prin lupa modelului structural propus de AT. Obiectivul modelului structural este să clasifice toate aceste amintiri (conținutul) într-un mod util. Este un model ce poate să fie comparat cu un sistem de arhivare.

În acest model- mesajele pe care le-am primit de la părinți sau figurile noastre parentale sunt păstrate în P3. Motivele pe care ni le-au oferit părinții precizând de ce sunt importante sunt păstrate în A3. Orice implicație ascunsă sau secretă este stocată în C3. Propriul nostru mod de a gândi asupra mesajelor devine parte a conținutului A2. Fanteziile noastre despre ce s-ar întâmpla dacă am urma sau nu aceste mesaje devin parte din P1 (în C2). Sentimentele pe care le avem ca răspuns la fanteziile noastre sunt păstrate în C1, iar deciziile noastre cu privire la ce vom face provin din A1. Sună complicat un pic, sau mă rog suficient cât să producă un pic de confuzie? Nu-i nimic, haideți să aprindem lumina…

Captură de ecran din 2015.10.25 la 09.19.49

Părintele din modelul structural– P2- Știm deja că stare de Părinte a Eului are în vedere întregul set de gânduri, sentimente și comportamente pe care le-am învățat de la părinții noștri/ figurile parentale (părinți, bunici, etc). Conținutul Părintelui implică astfel un set de amintiri ale acestor gânduri, sentimente și comportamente parentale, definite prin conceptul – introiecții parentale.

În modelul structural Părintele (P2) se subîmparte în:
-Părintele din Părinte- P3- ca un depozit de mesaje care se transmit din generație în generație.
-Adultul din Părinte- A3- reprezintă o colecție de informații despre realitate, pe care o persoană le-a auzit de la persoanele (părinți, bunici, etc) din Părintele ei și le-a introiectat și copiat. Unele afirmații pot fi adevărate, sau au fost, dar unele pot de asemenea reprezenta fantezii sau interpretări eronate ale persoanelor din Părinte în legătură cu lumea.
-Copilul din Părinte- C3- Persoanele din Părintele meu de exemplu (părinți, bunici profesori, etc) au avut fiecare o stare de Eului de Copil. Când i-am introiectat în starea mea de Părinte, am inclus inevitabil și percepția mea despre Copilul lor în această introiecție (de aceea s-ar putea să acționez așa cum o făcea acel părinte în starea de Copil, când eu eram copil). Aceasta percepție inclusă în introiecție reprezintă conținutul Copilului din Părinte.

Adultul din modelul structural- A2- Conținutul stării mele de Adult este definit ca totalitatea gândurilor, sentimentelor și comportamentelor pe care eu le manifest ca răspuns la Aici și Acum, și asta implică faptul că Adultul reprezintă “compartimentul de stocare” în care este plasat întregul set de strategii de testare a realității și de rezolvare a problemelor pe care eu îl am la dispoziție ca persoană matură. În starea de Adult este posibilă și evaluarea noastră matură cu privire la conținutul stărilor Eului nostru de Părinte sau Copil. De exemplu- Posed o comandă parentală în P2, care îmi spune să mă asigur înainte să traversez o stradă. Ca Adult am evaluat acest mesaj și ajung la concluzia că, într- adevăr, este valabil și în realitate. Această concluzie este implicit stocată în A2.

“În cea mai mare parte a timpului ce o petrec în Adult, eu și ceilați vom încerca senzația că eu gândesc”- Eric Berne. Starea de Adult include răspunsuri emoționale de aici-și-acum, precum și gândirea de aici-și-acum. Până și o tristețe de tip aici-și-acum.. reprezintă modul sănătos al psihicului de a rezolva un tip de problemă (ex-o pierdere).

Copilul din modelul structural- C2- Literatura AT definește orice experiență păstrată din copilăria persoanei ca făcând parte din conținutul stării de Copil a Eului.

Exemplu: Orice copil are nevoi și dorințe de bază (copil), fantazează cu privire la cel mai bun mod de a și le îndeplini (părintele) și posedă abilități intuitive de rezolvare a problemelor (adultul).

Suîmpărțim astfel starea de Copil din modelul structural:

-Părintele din Copil- P1- Orice copil învață foarte devreme reguli ce trebuie respectate, și de obicei le învață de la părinți. Copilul mic nu dispune de judecată pentru a le examina, el știe pur și simplu că trebuie să le respecte. Uneori nu simte însă că este dornic să le respecte, așa că-și găsește modalități de a se auto-înfricoșa, pentru a se convinge să respecte anumite reguli.

Ex:“Dacă nu mănânc tot la masă, mama mă va părăsi”, “dacă mă port frumos toată lumea o să mă iubească, dacă sunt rău nu mă place nimeni”- aceste exemple dezvăluie forma magică în care copiii mici își stochează propriile versiuni ale mesajelor venite din partea figurilor parentale. Această versiune fantezistă a părinților poate fi deseori mai amenințătoare decât părintele real. Din fericire imaginația exagerată a fiecărui copilul este și pozitivă nu doar negativă- astfel Părintele din Copil este adesea asociat cu Zâna cea bună, etc.

Berne a numit P1- cu termenul de ELECTROD- referindu-se la modul în care Copilul răspunde aproape compulsiv la aceste imagini magice de tip PEDEAPSĂ SAU RECOMPENSĂ.

Adultul din copil-A1-ca și conținut în Adult avem întreaga colecție de strategii pe care copilul le are la dispoziție pentru rezolvarea de probleme (strategii care se modifică pe măsură ce copilul crește). Adultul din copil este numit și Micul Profesor- copilul care folosește intuiția și creativitatea pentru rezolvarea problemelor. Ca adulți ne putem accesa Micul Profesor.

Copilul din copil- C1-Copilul foarte mic experimentează lumea mai ales prin senzații corporale- Acestea vor forma majoritatea amintirilor stocate în Copilul din Copil (copilul somatic văzut în AT, memoria implicită în alte teorii din Psihologie).


Cei care ați ajuns cu lectura până aici, ați înțeles deja că atunci când analizăm stările Eului după modelul structural ne referim la părțile componente ale personalității, în timp ce modelul funcțional se referă la modul în care personalitatea funcționează la un anumit moment dat.

În articolul următor din acest serial o să vă aduc în atenție conceptul promovat în AT de “scenariu de viață”. Modelul structural prezentat mai sus este folosit în analiză tocmai pentru ca fiecare client AT să-și înțeleagă propriul scenariu. Când vine vorba despre comunicare, despre interacțiuni între oameni- subiectul prin care am început acest articol, ne amintim că vorbim despre o sumă de tranzacții ce se desfășoară între două sau mai multe persoane, tranzacții susținute de acțiuni și comportamente ale interlocutorilor. Pentru a face aprecieri despre în ce stări ale Eului se află interlocutorii, deci ce stări sunt implicate în tranzacții se folosește modelul funcțional.

Bineînțeles că între structură și funcție există o relație strânsă. Ține de evidență că felul în care se comportă o persoană (modelul funcțional) la un moment dat, depinde în mare parte de setul de amintiri și strategii cognitive, trăiri afective (modelul structural).. desfășurate în personalitatea intrapsihică.

at2

 Analiza tranzacțiilor

Printre instrumentele sale, terapia AT implică și o analiză a tranzacțiilor– un mod prin care se aprofundează înțelegerea a ceea ce se întâmplă în schimburile comunicative interpersonale.

“Tranzacția alcatuită dintr-un singur stimul și un singur răspuns, verbal sau nonverbal, reprezintă unitatea de baza a acțiunii sociale. (…)Tot ce se întâmplă între doi sau mai mulți oameni se poate descompune într-o serie de tranzacții simple (…)
Analiza tranzacțională este o teorie a personalității și a acțiunii sociale și o metodă clinică de psihoterapie.. bazată pe analiza tuturor tranzacțiilor posibile între doi sau mai mulți oameni, pe baza stărilor Eului definite specific”-
Eric Berne.

Ne amintim că pentru o comunicare eficientă este necesar, conform lui Berne, ca tranzacțiile să fie complementare în ce privește stările Eului.

În interacțiunea dintre două persoane pot să fie însă implicate mai multe stări ale Eului, și nu toate sunt complementare. De exemplu dacă un interlocutor se adresează din starea de Părinte Afectiv Pozitiv celuilalt partener de discuție și acesta răspunde din starea de Copil Liber, tranzacția este complementară. Similară este situația și când tranzacția se desfășoară de exemplu între stările de Adult ale partenerilor. O situație când un stimul Adult-către-Adult (A-A) de exemplu, primește un răspuns Copil- către-Părinte (C-P), definește o tranzacție încrucișată, în care comunicarea se întrerupe. “Dacă, spre exemplu, soțul solicită o informație de genul “Unde sunt butonii mei?”, iar soția îi replică “De ce dai mereu vina pe mine pentru tot ce nu găsești?”, a apărut o tranzacție încrucișată și cei doi nu mai pot discuta despre butonii de camașă. E o tranzacție încrucișată care reprezintă forma obișnuită a reacției de transfer așa cum apare ea în terapie și, totodată, este tipul de tranzacție ce provoacă majoritatea problemelor din lumea asta. Tranzacția încrucișată în care un stimul Adult- către-Adult (A-A), cum ar fi o întrebare, primește un răspuns Părinte-către-Copil (PC-) condescendent sau arogant.. este cel mai frecvent tip de reacție de contratransfer și cea de-a doua cauză foarte frecventă a problemelor ce apar în relațiile personale și politice (…)

Atunci când comunicarea este întreruptă ca urmare a unei tranzacții încrucișate, una sau ambele persoane implicate în discuție vor trebui să-și modifice stările Eului pentru ca restabilirea comunicării să fie posibilă”-Eric Berne.

Va urma..

***text construit după cărțile: Ce spui după BUNĂ ZIUAPsihologia Destinului Uman — autor Eric Berne, Editura Trei, București; AsTăzi- O nouă Introducere în Analiza Tranzacțională— autori Ian Stewart, Vann Joines, Editura Mirton, Timișoara; suport curs Psihologia Comunicării- Facultatea de Psihologie UEB.

***sursă foto: unsplash.com

Amor Fati

ce-spui-dupa-buna-ziua-psihologia-destinului-uman_1_fullsize

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


4 + 7 =