Lasă-ți copiii să vină la tine..


02 Mar 2017

…începe în infinitul nicăieri, pe undeva prin adâncuri, un subteran ce-mi judecă și întunecimea și viața de la suprafață. Apare întotdeauna după iubire, o modelează, e născută din relația cu obiectul iubit și pur și simplu roade… Îmi invadează spiritul, este grea, îmi încețoșează mintea, ca mai apoi să simt o apăsare, un soi de greutate agitată, în piept și-n stomac. O stare interioară de rahat, o simțire care pur și simplu macină, menită să nu mă lase să uit cât de mult pot să distrug.

O știi și tu? Bravo. Da! ai dreptate, se numește vinovăție și este uman s-o trăim. Conținută ne duce spre reparație, ne susține relațiile cu noi, alții și lumea, dar în schimb dacă este negată ajunge să fie refulată, și se înscrie undeva în structura noastră. Nu este statică, din contră e activă, ne bântuie ca o fantomă definindu-ne felul de “a fi”, vorbind totodată despre cât de omnipotenți ne credem fiecare.

Tu ce alegi când te scufunzi în vinovăție? Cum simți vina? Care e cantitatea potrivită pentru tine? Nu există răspuns “bun” sau “rău”, răspunde-ți ție pe bune… cum ești? Te trăiești sau te negi? Și cât?

Nu te speria dacă răspunzându-ți se va întâmpla să-ți luminezi o parte din tine ce-ți indică drumul spre iad, căci ești pe calea cea dreaptă, iar în confuzie.. toți ne înspăimântăm. Acceptă-ți frica dar nu-i permite să te domine la văzul demonilor, că o să-i înțelegi prin fereastra ei.. de unde par tare groaznici și puternici, când în fond sunt doar entități sufletești plămădite din inimi frânte de copii neiubiți care se condamnă la neputință. Deci lasă-ți copiii să vină la tine. Începe să te conții.. Așa cum ești, și apoi reflectează la acel “cum crezi că trebuie să fii”.

Dacă nu-ți iese… felicitări pentru că ai început să-ți dai silință, căci, crede-mă …nu-i treabă ușoară chestia asta cu conținerea … #AER

v2

Sentimentele de iubire și de recunoștință apar la bebeluș în mod spontan și direct, ca răspuns la iubirea și grija mamei. Puterea iubirii- care este manifestarea forțelor ce tind să conserve viața- există în bebeluș, la fel ca impulsurile distructive, și-și găsește prima expresie fundamentală în atașamentul lui față de sânul mamei, care se transformă în iubire față de ea ca persoană. Activitatea mea psihanalitică m-a convins că atunci când apar în mintea copilului conflictele între iubire și ură și se activează frica de a pierde persoana iubită, se face un pas foarte important în dezvoltare. Sentimentele de vinovăție și tristețe pătrund acum ca un nou element în trăirea afectivă a iubirii. Ele devin o parte inerentă a iubirii și o influențează profund, atât calitativ cât și cantitativ. Putem observa chiar și la copilul mic o îngrijorare față de persoana iubită, care nu este, cum am putea crede, un simplu semn de dependență de o persoană prietenoasă și de ajutor. Alături de impulsurile distructive, în inconștientul copilului și în cel al adultului există un imbold profund de a face sacrificii pentru a-i ajuta și pentru a-i pune în ordine pe oamenii iubiți care, în fantasmă, au fost vătămați sau distruși. În adâncul psihicului, imboldul de a-i face pe oameni fericiți este corelat cu un sentiment puternic de responsabilitate și grijă față de ei, care se manifestă în simpatia autentică față de alți oameni și în capacitatea de a-i înțelege așa cum sunt și așa cum simt- Melanie Klein despre sentimentul de vinovăție în lucrarea “Iubire, vinovăție și Reparație” (Editura Trei)

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *