Cei care intrăm în peșteră (Psihanaliza și restul)


07 May 2017

Scriu acest text pentru că e …timpul lui, scriu acest text pentru tine, tu care te întrebi de ce este diferit un psiholog-consilier de orientare psihodinamică de...restul? Pentru mine răspunsul este simplu. Psihanaliza funcționează!!! Are teoria, are metoda practică, are trecut prezent și viitor, în timp ce restul... sunt încă în faza de încercare și eroare, iar dacă privești liber e imposibil să nu vezi multe erori. Pentru mine diferența dintre psihanaliză și oricare altă școală (paradigmă) psihologică este mare. Cât de mare? Păi.. ai de ales între un Ferrari (psihanaliza) sau un trabant (oricare altă paradigmă). Desigur nu toți cei care apelează la consiliere psihologică ajung în cabinetele specialiștilor de orientare dinamică, iar asta nu ține de resursele materiale (cum mulți sunt tentați să creadă) ci de resursele psihologice, pentru că doar cei puternici ne pot găsi cu adevărat, iar ceilalți… mai au de încercat. Poate vor reuși, sau poate nu, cu siguranță majoritatea celor care încearcă se vor pierde, pentru că așa e lumea de când omul o populează, mai exact împărțită în aleși și sclavi. De ce acum ar fi altfel?

Metoda dinamică (psihanalitică) în contrast cu metoda descriptivă

“Clinicienii care recurg la metoda descriptivă împart pacienții în categorii, după trăsături fenomenologice și comportamentele comune. Ei alcătuiesc liste de simptome, care le permit să clasifice pacienții în conformitate cu grupuri similare de simptome. Experiența subiectivă a pacientului, în afara celei necesare pentru a înregistra simptomele în cadrul listei, este mai puțin importantă. Clinicienii descriptivi de orientare comportamentalistă, argumentează că experiența subiectivă a pacientului este periferică față de esența diagnosticului și tratamentului, care trebuie să se bazeze pe comportamentul observat. Perspectiva comportamentalistă extremă este următoare: comportamentul și viața psihică sunt sinonime (Watson). Mai mult, clinicianul descriptiv este interesat în primul rând în ce măsură un pacient este SIMILAR CU și nu DIFERIT DE alți pacienți cu trăsături congruente. Specialiștii de orientare psihanalitică (psihodinamică) își abordează pacienții încercând să determine ce este unic la fiecare –cum se diferențiază un anume pacient de alți pacienți ca rezultat al unui istoric de viață unic. Simptomele și comportamentele sunt privite doar ca niște căi comune finale ale unor experiențe subiective strict personalizate, care filtrează determinanții biologici și de mediu ai bolii. Clinicienii de orientare dinamică acordă o importanță majoră lumii interne a pacientului- fantasme, vise, temeri, speranțe, impulsuri, dorințe, imagini despre sine, percepții referitoare la alții și reacții psihologice la simptome. Clinicienii descriptivi care se apropie de o peșteră ascunsă pe o latură a muntelui ar putea descrie în amănunt caracteristicile bolovanului care blochează deschiderea peșterii, ignorând interiorul peșterii din spatele masivului de rocă, deoarece le este inaccesibil și deci nu ar putea fi cunoscut. Spre deosebire de ei, noi cei psihodinamici suntem curioși să aflăm ce se găsește în contloanele întunecate ale peșterii din spatele bolovanului. Și noi notăm caracteristicile bolovanilor, și chiar caracteristicile deschiderii peșterii, dar le privim diferit. De exemplu, vrem să știm cum se reflectă conținutul peșterii prin exteriorul său, și suntem curioși să aflăm de ce a fost necesar ca interiorul să fie protejat printr-un bolovan pus la intrare. Apoi căutăm până găsim o modalitate să intrăm în peșteră, înlăturăm bolovanul dar nu ne oprim aici, pentru că suntem pregătiți să intrăm în cotloanele întunecate ale peșterii și să-i luminăm interiorul.

Artefactele de pe podea sau urmele de pe pereți prezintă un interes special pentru noi ca exploratori, deoarece aruncă o lumină asupra istoriei acestei peșteri specifice. Un susur constant de apă care răzbate prin podea ar putea sugera existența unui izvor subteran care realizează o presiune de dedesupt în sus. Da, noi clinicienii orientați dinamic suntem în mod special interesați de explorarea străfundului peșterii. Cât de departe se întinde înăuntrul muntelui? Este oare peretele negru limita adevărată care definește spațiul interior sau este un perete fals care poate ceda către adâncimi și mai mari?”

(extrase din “Tratat de Psihiatrie Psihodinamică“- autor Glen O. Gabbard)

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *