Heterosexual, homosexual, bisexual, asexual (orientarea sexuală)


25 May 2017

Orientarea sexuală, sau preferința sexuală, descrie o structură emoțional afectivă sistematică, relativ durabilă privitoare la atracția sexuală către persoane de sex opus (heterosexual), de același sex (homosexual), de ambele sexe (bisexual sau pansexual), sau către nici unul (asexual).

Asexualul este asociat social fie cu castitatea, valorizată religios și moral (Preotesele fecioare vestale, în cultura greco-romană, călugăria în creștinism, castitatea preoților la catolici), fie cu “al treilea sex”, de neînțeles, laic și social marginalizat sau exclus.

Dar chiar și în cadrul sexualității “normale” cu imagine de sine cissexuală și orientare heterosexuală, interesul și atracția sexuală poate varia în ceea ce privește trăsăturiilor persoanei de interes. Preferințele pot varia – la băieții heterosexuali – de la tipuri de fete ostentativ feminine cu forme rotunde, la tipul femeii masculinizate, musculoase, iar la fetele heterosexuale, între masculul “lucrat” cu mușchi de culturist, la tipul “intelectual”, sensibil, ușor efeminat.

Dacă rolul social de gen este o imagine a altora despre comportamentul unui individ, identitatea de gen și orientarea sexuală se referă în primul rând la trăirile personale, subiective, intime pe de-o parte privind propria identitate, pe de alta privind atracțiile, dorințele, fantasmele și atașamentele resimțite emoțional ale unui individ pentru persoane de un gen sau altul.

A încerca o “taxonomie” a indivizilor în funcție de orientarea sexuală și de identitatea de gen ar da un tabel ca mai jos. Se vede însă că aceasta nu are decât o valoare orientativă.

ORIENTARE IDENTITATE
“normosexualitate”  heterosexuală cissexuală
 asexuală
“homosexualitate”  homosexuală cissexuală
“bisexualulitate”  bisexuală cissexuală
“disforia de gen”  hetero, homo sau bisexuală oscilantă, confuză
“transsexualitate” heterosexuală (în raport cu sexul cu care se identifică) sau asexuală transsexuală

În realitate tabloul sexualității individuale este mult mai variat.

Orientarea sexuală este fluidă, atât interindividual cât și temporal, de-a lungul vieții unui individ. În celebrul studiu asupra sexualității umane, Alfred Kinsey (A.C.Kinsey, W.B.Pomeroy, C.E Martin, -Sexual Behavior in the Human Male, W.B.Saunders ed. Philadelphia 1948) scrie:

Bărbații nu sunt de două feluri, heterosexuali și homosexuali. Nu-i putem delimita ca pe oi de capre… Natura are rar categorii discrete. Este un continuum în toate aspectele.

Există un continuum trăit care merge de la heterosexualitatea exclusivă, la homosexualitatea exclusivă, prin diferite forme de bisexualitate. Persoanele bisexuale pot fi atrase sexual, emoțional sau sentimental de persoane de ambele sexe. Persoanele de ambe sexe atrase de persoane de același sex cu ele sunt denumite generic homosexuali (gay), pentru bărbați folosindu-se și termenul de pederast, iar pentru femei cel de lesbiană (în limba curentă există o serie de termeni de argou, peiorativi, mai ales pentru pederaști).

De asemenea comportamentul social, rolul de gen (conformarea la normele culturale ale unui gen sau altul), poate exprima orientarea sa sexuală sau nu.

Individul poate exprima deschis orientarea sa în comportament, poate să o mascheze conștient, să o inhibe, sau chiar să o reprime din conștient. Există însă persoane heterosexuale, bisexuale, sau homosexuale care pot exprima roluri masculine, feminine sau androgine, în toate combinațiile. Avem mai jos mărturia pe un forum a unei fete care se declară “gay”, dar care descrie o disforie de identitate de gen.

Caz: “Mă numesc Oana, am 28 de ani și sunt pur și simplu gay, fără să fi devenit asta vreodată. Am studiat în trei orașe și două țări. Am lucrat în țara, în Europa și în America. Până la această vârstă am lucrat ca educator, învățător, babysitter, asistent social, bibliotecară, telefonistă, secretară, asistent manager, trainer, manager de proiecte umanitar-sociale, șef birou, office manager, traducător și interpret de conferințe (a se observa care dintre meserii permit forma la feminin). Visul meu e să ajung un coach eficient în viitorul apropiat. Munca e foarte importantă pentru mine. La fel și dragostea, fără de care “nimic nu e”. În funcție de context, pendulez între a purta tocuri sau teniși, a-mi lăsa părul să crească sau a mă tunde periuță (ador expresia asta), a-mi ridica gulerul de la cămașă sau a mi-l ascunde sub pulover. Am norocul de a fi un om iubit și aceptat de toți oamenii relevanți din viața mea. Cu toate astea, niciodată nu am reușit să fiu constant eu-și-atât. Dar mă gândesc să încerc din nou, căci altfel risc să mă auto-etichetez în continuare.”

Dacă orientarea sexuală nu este o “descoperire” pentru individ, discreția rolului, în cadrul social este o alegere care ține de personalitatea individului și de modul în care își concepe raporturile sale cu societatea. Presiunea socială, intoleranța privind expresia comportamentelor de natură sexuală joacă un rol mare în descoperirea și expresia orientării sexuale.

Caz: Călin, inginer, 27 ani vine la spital pentru o stare anxioasă, cu compulsii, cerând internarea. Provine dintr-o familie cu percepte religioase destul de aspre, în care tatăl, figură patriarhală i-a cerut întotdeauna băiatului performanță – pe care băiatul a împlinit-o. Acum familia îl presează să-și găsească o soție pentru că părinții pot să-i pună la dispoziție o casă și toate cele trebuincioase, dorind să aibă nepoți. În acest moment survine starea de anxietate. Pe parcursul mai multor întrevederi Călin dezvăluie faptul că nu a avut niciodată nici cea mai mică atracție pentru fete. În timpul liceului a fost ocupat cu învățătura, și nu a dat acestui fapt vreo importanță. În timpul facultății a avut fantasme erotice privitor la un coleg, lucru pe care l-a reprimat, închizându-se în sine. Nici prieteni nu avea, ceea ce a convenit părinților, mai ales tatălui, pe motivul că era “băiat serios” fără golănii. A continuat sporadic să aibă fantasme homosexuale care îl făceau să se închidă în “secretul” său tot mai mult. Odată cu presiunea părinților în vederea unei viitoare căsătorii, conflictul intern s-a intensificat. Nu a mărturisit până atunci fantasmele sale nimănui. Sarcina psihoterapeutică a fost acea de-a face să poată să se exprime pentru sine, să poată accepta orientarea lui sexuală pentru a micșora sentimentul de culpabilitate față de descoperirea refulată a orientării sexuale exprimate prin simptome anxioase și compulsive. Odată admisă, asumată, propria orientare, teama nedefinită de părinți a trecut într-un plan conștient, secretul față de sine însuși a devenit unul față de aceștia, iar preocuparea a trecut de la una intrapsihică, devastatoare la una de căutare de relație satisfăcătoare cu un partener homosexual (un coleg de instituție).

Caracterul monogam, fidelitatea emoțională față de o persoană este o normă morală și pentru tradiția heterosexuală, fie ea religioasă (“până când moartea vă va despărți”), fie laică (“te voi iubi mereu”). Dar ca și la indivizii heterosexuali, poligamia sau poliandria, amantlâcul, promiscuitatea sexuală sau sexul anonim, fantasmele adulterine sunt subiecte ale cotidianului, chiar dacă mai secrete sau mai întunecate. La fel este și în cazul minorităților sexuale. Dramele emoționale ale acestora sunt la fel de intense și infidelitatea trăită asemănător.

Măsurarea prevalenței homosexualității sau bisexualității în populație este dificilă. Autoidentificarea drept homosexual sau bisexual este dependentă de presiunea versus toleranța socială. Prevalența homosexualității autoasumate în populația țărilor occidentale în care toleranța a sporit, variază între 2 și 13% din populație. Prevalența pederastiei e mai mare decât cea a lesbianismului. Studiile cu anonimitate garantată arată că există persoane cu experiențe de interes sau atracție față de persoane de același sex, dar puțini se autoidentifică drept homosexuali. Anchetele lui Kindsey publicate în 1948 și 1953 arată că aproape 46 % dintre cele circa 12.000 de persoane (bărbați și femei) chestionate au avut cel puțin o dată în viața adultă “reacții” sexuale față de persoane de același sex.

Homosexualitatea a fost studiată în principal medical considerând că ea ar fi un accident biologic, sau a fost tratată moral ca o “devianță” intenționat asumată.

Douglas Abbot (Rolul liberului arbitru în dezvoltarea identității sexuale) compară alegerea orientării sexuale cu alegerea în cazul dependenței de alcool sau droguri, sau cu dependența de jocurile de noroc. Cu toată încercarea psihologiei și psihanalizei de-a căuta cauze patologice ale orientării homosexuale în relația parentală, în experiențele din copilăria timpurie, în abuzul sexual, sau orice alt eveniment de viață, argumentele în favoarea ipotezelor nu au fost pertinente. Teoria lui Freud și Flies privind faptul că toți ne naștem bisexuali, iar alegerea este determinată de copilărie nu a avut evidențe suficiente. De altfel și încercările de “reorientare” a sexualității homosexuale sau bisexuale, au dat rezultate slabe și controversate și au fost dezavuate de către Corpul profesional al Psihiatrilor și Psihologilor. Concepția cvasi-unanimă actuală este că orientarea sexuală este determinată de o combinație de factori genetici și de ambientul intrauterin. (Sexual orientation and adolescents, American Academy of Pediatrics, Clinical report, 2009; LeVay Simon, The Sexual Brain, Cambridge, MIT Press, 1993).

***Articol scris de Bogdan Lucaciu, psiholog clinician, psihanalist și psihoterapeut cu practică privată în București

Va urma… (sursă foto- unsplash.com)

!!!!!! Pentru probleme din sfera spectrului sexualității (ejaculări precoce, ejaculări întârziate, anorgasmii-lipsa orgasmului, frigiditate), dificultăți interpersonale (relații, cuplu și familie) vă aștept în cabinetul de Psihologie -Amor Fati- psiholog clinician Andreșan Laura Maria (acreditat de Colegiul Psihologilor din România, Cod Personal 19698). 

Pentru programări: 0724914449  sau scrieți un mesaj pe adresa andresanlauramaria@gmail.com

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *