Iubiri Toxice


16 Jul 2017

*** pe 12 iulie am fost invitată la evenimentul Sparkling Wednesdaze with Vulpescu at Corks #4, organizat de renumitul Andrei Bogdan Vulpescu în colaborare cu Corks Cozy Bar, să vorbesc despre #IubiriToxice. Textul de mai jos reproduce o parte din subiectul dezbătut, iar fotografiile au fost realizate în seara respectivă de către Mircea Mihail IonițăMulțumesc organizatorilor pentru încrederea acordată, iar tuturor celor prezenți vă mulțumesc pentru răbdarea cu care m-ați ascultat și pentru entuziasm. 

Relație sănătoasă- Relație toxică 

Ne-a fost întipărită în minte ideea că trebuie să acceptăm partenerul așa cum e, și că este greșit să îi cerem să facă lucruri care nu îi stau în fire sau pe care nu vrea să le facă… Sunt de acord însă cu câteva precizări. Eu aș spune că trebuie să acceptăm felul de a fi al partenerului, însă numai dacă asta nu presupune un sacrificiu psihologic din partea mea. Te accept așa cum ești atâta vreme cât nu va trebui să mă autodistrug pentru a te face fericit, pentru că, dacă fericirea ta este invers proporțională cu a mea înseamnă că între noi ceva nu funcționează așa cum ar trebui.

Cum întreții o relație potrivită și liniștită cu cineva care se crede unic și special și care nu se poate iubi decât pe sine? Cum poți reuși să ai o relație cel puțin decentă cu un om care te consideră de neglijat..? Cum să îi supraviețuiești unei iubiri insistente, care nu-ți lasă loc să respiri, sau unei iubiri năucitoare și ambivalente în care celălalt nu poate trăi “nici cu tine, nici fără tine”.? Cum să îți trăiești iubirea în liniște cu cineva care te domină pentru că are impresia că ești o ființă incapabilă și inutilă? Ai continua relația cu o persoană infidelă care nu este capabilă să își părăsească amanta/amantul? Sunt atâția martiri și sunt, din păcate, atât de venerați în cultura aceasta a iubirii necondiționate. În fața unei incompatibilități majore, voința și bunele intenții tind să nu fie suficiente pentru a rezolva problema. Desigur… fiecare hotărăște pentru sine ce are de făcut și până unde trebuie să meargă, în funcție de convingerile sale și de viziunea asupra lumii. Cu toate acestea, ne putem pune de acord asupra unui lucru esențial: o relație reușită este aceea în care ambii parteneri sunt mulțumiți, își pot realiza planurile de viitor și niciunul nu-și vede drepturile încălcate. Insist însă: AMBII PARTENERI. Pornesc de la simpla premisă că a iubi nu înseamnă a suferi, și că avem dreptul să fim fericiți. Acesta este binele suprem, pe care nu ni-l poate lua nimeni, nici măcar în numele iubirii.

Iubiri Toxice. Tipologii Afective

În textul de mai jos psihologul Walter Riso ne propune o incursiune în #IubirileToxice, aducând în prim plan tocmai tipologiile afective care dăunează unei relații sănătoase de iubire.

Ce este o tipologie afectivă– Este un mod de a procesa informația emoțională: de a o simți, de a o evalua și de a o încorpora în viața de cuplu. Dacă acest mod de procesare a respectivei informații este distorsionat și ghidat de scheme negative cu privire la sine însuși, viitor și lumea înconjurătoare, respectiva tipologie va sfârși prin a fi dăunătoare atât pentru propria sănătate mintală și emoțională, cât și pentru cea a partenerului.

1-TIPUL HISTRIONIC- TEATRAL

Câteva caracteristici ale acestui tip sunt- dorința de a fi mereu în centrul atenției, emotivitate excesivă, comportament seducător, grija exagerată pentru aspectul fizic, atitudine dramatică și uluitoare, tendința de a vedea intimitate acolo unde nu există și de a fi foarte înflăcărați/înflăcărate. Persoanele care manifestă acest fel de a iubi se angajează în cicluri amoroase aflate sub auspicii rele. La început, relațiile emoționale sunt cuprinse de o pasiune frenetică și scăpată de sub control, pasiune care intră apoi în cădere liberă, pentru ca în final să încheie relațiile într-o manieră drastică și tumultoasă. Iubirea isterică nu numai că se face simțită, dar devine și o povară de îndurat pentru că, cerând necontenit atenție, relația devine epuizantă. Cum îți poate fi bine cu cineva care nu este niciodată satisfăcut emoțional. (…) Subiecții histrionic teatrali oscilează între două scheme de gândire complet opuse: “Sunt un nimeni”- atunci când lumea nu le acordă atenție sau când le dezaprobă comportamentul și “Sunt o ființă excepțională și specială care îi cucerește pe toți”- atunci când ceilalți răspund pozitiv și cu interes încercărilor de a atrage atenția. (…) Propunerea afectivă de neacceptat pe care o fac aceste persoane pornește din trei atitudini distructive pentru iubire, respectiv:

1.Viața ta trebuie să graviteze în jurul meu– dorința de a atrage atenția cu orice preț

2.Iubirea este un sentiment pur- emotivitate, expresivitate (emotivitate excesivă și de necontrolat)

3.Iubirea ta nu mi-e de ajuns– insatisfacție afectivă- sindromul sacului fără fund

Persoanele histrionice sunt îndrăznețe, chiar vulgare, atrag mereu atenția, fie prin modul în care se îmbracă, fie prin modul lor de a vorbi, ori prin mișcările și gesturile pe care le fac. Se implică emoțional în toate lucrurile pe care le spun și le fac și vor fi mereu dispuse să îți spună ceea ce dorești să auzi sau să te laude exagerat, chiar și atunci când nu ai merita complimente. O persoană histrionică nu știe ce înseamnă discreția, așă că este foarte probabil ca, la câteva minute de la sosirea într-un loc public, să devină ținta tuturor privirilor și a tuturor comentariilor. Le sunt comune frazele: “E cea mai fericită noapte din viața mea; nu am cunoscut pe nimeni ca tine; sunt un om norocos”- problema nu este conținutul frazelor, care ar putea fi real, ci lejeritatea cu care sunt rostite

Totuși cred că în cazul acestor persoane este loc și de negocieri, pentru că structural și mintal le este dificil să îl disprețuiască pe celălalt (ei caută atenție, aprobare). Lipsa lor de respect se datorează unor excese și nu unor defecte, unei stime de sine scăzute și nu aroganței. În plus, iubirea există deja, chiar din belșug, așă că cel mai bun lucru ar fi să o administreze. E drept că nu îi putem spune cuiva să ne iubească mai puțin, însă îi putem cere să își controleze manifestările afective și emoțiile pe care le cauzează. Un pacient căsătorit cu o persoană histrionică îmi povestea “Cred că am avansat mult cu ea. Deja îmi respectă mai mult stările de spirit și se controlează mai bine, însă mă simt de parcă aș educa un copil mic…”

Recomandare- Dacă ești tu o persoană histrionică te sfătuiesc să te accepți. Fiecare are o esență care îl definește, și să o accepte este un semn de sănătate mintală. Fără ambiții, fără articificii, fii tu însuți… trup și suflet. Dacă te-ai regăsit printre trăsăturile persoanei histrionice cel mai probabil stima ta de sine lasă mult de dorit: crezi că valoare ta stă în cum te văd ceilalți și nu în ceea ce ești. Încearcă să te descoperi, dincolo de aparențele fizice, pentru că într-un final în orice interacțiune umană va conta mai mult căldura ta sufletească, ființa ta, viziunea ta asupra lumii, altfel spus…persoana ta adevărată. Cât despre emotivitatea exagerată, nu critic în nici un fel emotivitatea în sine, însă știu că exprimarea sentimentelor devine mai plăcută atunci când i se adaugă două virtuți- prudența (capacitatea de a discerne unde când și cum să faci sau să nu faci ceva) și sobrietatea (să nu exagerezi sau să duci lucrurile la extrem).

Cultivă simplitatea în detrimentul strălucirii și al fastuozității. Sclipirea ta trebuie să rămână în continuarea acolo, însă dublată de o gândire limpede.

2-TIPUL PARANOICO-VIGILENT

O persoană paranoidă te face vinovat până la proba contrarie, ești mereu pe lista neagră a inamicilor potențiali care au mereu o “intenție ascunsă”. Această tipologie afectivă are ca motto “oamenii sunt răi și, dacă lași garda jos, te vor răni”. Paranoicii sunt mereu bănuitori și contraatacul este metoda lor cea mai bună de a supraviețui într-o lume pe care o percep ca fiind ostilă și opresivă. Problema tipului paranoico-vigilent este suspiciunea care devine, în mod irațional, absolută și se transformă în stil de viață. Acest tip are trei mari scheme:

1.Inhibiție defensivă- dacă îți voi oferi dragoste, vei profita de mine -paranoicul nu se deschide total, nu este vulnerabil, această dăruire sănătoasă pentru relații el o vede ca pe o trădare de sine și o echivalează cu sinuciderea psihologică –“te iubesc dar cu rezerve și îndoială”

2.Focalizare neadaptată- dacă nu sunt vigilent mă vei înșela -cititul gândurilor este distorsiunea cognitivă “preferată” a paranoicului.

3.Fatalism afectiv- trecutul te condamnă

Recomandare- caută ajutor specializat. Fie că-ți place sau nu este necesar să crezi în bunele intenții ale celorlalți pentru a deveni un om împlinit.

3-TIPUL PASIV-AGRESIV

Întotdeauna m-am întrebat cum o fi fost Ghandi în rolul de soț, pentru că dacă a aplicat relației sale amoroase aceleași metode de nesupunere socială pe care le-a utilizat pentru a-i învinge pe britanici (nici mai mult, nici mai puțin decât pe britanici!) mi-e milă de cea care i-a fost soție. Să ai o relație cu o persoană pasiv-agresivă înseamnă să ai o mișcare de rezistență civilă în propria casă: sabotaj, insurecție (nu armată, ci “amoroasă”), lentoare exasperată, încălcare a promisiunilor și indolență, toate la un loc și imprevizibile. Iubire ambivalentă, deconcertată și conflictuală: nici prea aproape, nici prea departe, iubire cu jumătate de măsură, incompletă, întârziată, adormită. Iubire ostilă și dependentă în același timp. Oricât de mult ar iubi, subiectul pasiv-agresiv va conspira împotriva relației, dar va fi în același timp incapabil să renunțe la ea.

Mecanisme- joacă “ pe ființa extrem de calmă” ca să-l enerveze pe celălalt

1.Ambivalență interpersonală- apropierea afectivă mă încătușează, dar depărtarea mă neliniștește. Persoanele pasiv agresive au nevoie de o figură autoritară/protectoare de vreme ce se percep pe ele însele ca fiind fragile și lipsite de sprijin, însă în același timp au nevoie să se simtă libere și independente de orice formă de “control”. Iubirea este pentru ei o sabie cu două tăișuri- dacă îmi dăruiești afecțiune e rău, mă sufocă, dacă nu îmi dai e tot rău că nu suport singurătatea.

2.Sabotaj afectiv- trebuie să mă opun iubirii tale însă fără să te pierd -te accept pe jumătate pentru că nu vreau să te pierd de tot. Subiectul pasiv-agresiv pune în scenă următoarele: neglijare, sarcini prost îndeplinite, lipsă de implicare, lipsă de punctualitate, cinism= sabotaj afectiv.

3.Pesimisn contagios- dacă ne iubim totul va merge din rău în mai rău. Acești subiecți sunt profeți ai dezastrului, au darul de a-i descuraja pe ceilalți și de a-i aduce la limita disperării.

Recomandări- caută ajutor specilizat- ai probleme grave cu autoritatea, dai dovadă de nehotărâre, imaturitate și ambiguitate, și practici tactici subversive (ce trebuie oprite).

4-TIPUL NARCISIST ECOGECNTRIC

Egoul narcisist funcționează în relații interpersonale ca un soare, ocupă locul central, și dacă te apropii prea tare te pulverizează. Persoanele narcisiste se consideră speciale, unice și aproape atinse de divinitate, iar pe ceilalți îi percep ca fiind inferiori. În mod paradoxal cu cât îl iubești mai tare pe narcisist cu atât mai tare îi alimentezi sentimentul de superioritate și cu atât mai mult se va îndepărta de tine. Inacceptabila propunere amoroasă a narcisitului se învârte în jurul a trei atitudini iraționale:

1.Nevoile mele sunt mai importante decât ale tale- lipsă de considerație afectivă

Narcisistul nu își poate înțelege seamănul pentru că trăiește adâncit în propriile sale nevoi și sentimente, de aici rezultă și distanțarea lui. Este caracterizat de egocentrism- adică se consideră centrul Universului, ce îl face sclavul propriului punct de vedere.

Narcisistul este și egoist- ceea ce îl face incapabil să iubească cu adevărat pe altcineva, totul în relația de cuplu- casa, meniul zilnic, vacanțele trebuie să fie organizate după dorințele lui.

Narcisistul este și manipular- pentru el scopul scuză mijloacele, iar scopul este el și mijloacele sunt ceilalți. Oamenii sunt pe Pământ pentru a-l servi.

2.Ce noroc ai că sunt împreună cu tine- infatuare, superioritate

Această afirmație nu este neapărat rostită, dar într-o relație cu un narcisist atitudinea acestuia de infatuare și superioritate este omniprezentă. Narcisistul îți dă frecvent de înțeles într-o formă sau alta că nu te-ai comportat la înălțimea așteptărilor.

3.Dacă mă critici înseamnă că nu mă iubești- hipersensibilitate la critică

Dacă vrei să îl ții pe un narcisist fericit este de ajuns să aplici două strategii: să contribui la bunul său renume și să-i admiri necondiționat grandomania.

Una din condițiile fundamentale pentru a crea o legătură afectivă benefică este capacitatea de a fi deschis la realitatea celuilalt și dorința de a încerca să-l înțelegi. Dacă la cârma relației se află egoismul, iubirea iese din calcul, la fel cum în prezența egocentrismului, comunicarea eficace devine aproape imposibilă. Atunci când accepți presupusa măreție a celuilalt, îți minimizezi încet-încet propria ființă și lași ca stima ta de sine să atârne de un fir. Să iubești și să nu fii iubit, să dai și să nu primești, să fii manipulat și să te simți ca un obiect, sunt lucruri de neacceptat dacă dorim să nu cădem pradă unei iubiri bolnăvicioase.

Recomandare- încearcă să te pui în locul celuilalt și să înțelegi realmente ce crede și ce simte.

Să fii modest înseamnă să fii conștient de propria insuficiență. Ar trebui să practici această virtute și să o incluzi în schema ta de gândire. Asta nu înseamnă să-ți scazi nivelul stimei de sine. Nu, nu o vei pierde. Cel modest pur și simplu nu își supralicitează calitățile și nici nu se fălește cu ele, nu le afișează și nici nu reproșează altora lipsa lor, ci le trăiește și se bucură de ele.

5-TIPUL OBSESIV COMPULSIV

Un individ obsesiv înainte de a face dragoste: “ai închis bine ferestrele? Ai încuiat ușa cu cheia? Sigur au adormit copiii? Ai făcut baie? Te-ai spălat pe dinți? Trebuie să merg la baie? Te deranjează dacă sting lumina? N-ai uitat să iei pastila, nu? Ce târziu s-a făcut? Ce-ar fi să o lăsăm pe mâine?” Nimic nu îl satisface pe un obsesiv compulsiv, pentru că mereu există un lucru pe care l-ai fi putut face mai bine, iar partenerul lui va călca mereu pe coji de ouă și se va teme tot timpul să nu greșească. Povara perfecționismului face ca relația să devină din ce în ce mai solemnă, amară și formală, de vreme ce spontaneitatea și prospețimea vor fi văzute de către obsesiv ca semn că celuilalt îi lipsește autocontrolul. Iubirea eficientă ne conduce în mod hotărât pe un drum fără ieșire: frustrarea, apare coșmarul unei iubiri rigide și meticuloase. Propunerea afectivă a obsesivului se structurează în baza a trei scheme punitive și limitatoare:

1.Greșesti prea mult- critică, învinuire

Criticile constante și presiunile pentru ca totul “să fie bine” ascund o profundă subestimare a capacității celuilalt de a rezolva problemele. Din cauza acestor subestimări, victimele indivizilor obsesivi își pierd eficacitatea și devin pe zi ce trece mai nesigure.

2.De acum înainte eu voi prelua frâiele- responsabilitate nelimitată (facturi, vacanțe, aranjamente). Când preiei cu forță toate frâiele relației îl excluzi fără urmă de respect pe celălalt, îi subliniezi presupusa inutilitate și îl plasezi pe un rușinos plan secundar; această deplasare forțată a puterii generează frustrare, furie și resentimente.

3.Trebuie să îmi mențin emoțiile sub control- constrângere emoțională. Personalitatea obsesivă se baricadează în spatele unei cohorte de imperative care îi împiedică să avanseze emoțional sau să-și arate afecțiunea față de persoanele iubite. Pentru ei manifestarea necontrolată a bucuriei este un semn de “proastă creștere”.

Nu este ușor să trăiești cu cineva care te evaluează neîncetat și care, în plus, impune niște standarde imposibil de atins. Individul obsesiv crede că are tot timpul dreptate și ca, orice persoană rigidă, nu va accepta foarte ușor să-și reevalueze convingerile și să se pună pe sine la îndoială. Pentru a stabili cu un obsesiv armistiții constructive trebuie să căutăm calea de mijloc: nici capitulare, dar nici provocări, mai degrabă acorduri raționale și terapie specializată.

Recomandare: Dacă cel obsesiv ești tu este indicat să-ți reevaluezi grila de valori și să înțelegi că fericirea nu are nimic de-a face cu goana permanentă după certitudini și performanță.

6-TIPUL ANTISOCIAL ARȚĂGOS- IUBIREA VIOLENTĂ

Iubirea violentă este o formă de antiiubire, este malignă. După unii autori caracteristicile acestui tip de personalitate sunt foarte apropiate de un soi de “răutate esențială” care împiedică orice fel de apropiere afectivă. Persoanele antisociale sunt incapabile de a recunoaște drepturile celorlalți.

Esența iubirii maligne constă în schimbarea celuilalt. Presupune transformarea persoanelor în obiecte de uz multiplu și în dezicerea de orice responsabilitate cu privire la existența celorlalți. Iubirea malignă înseamnă să fii cu cineva pentru că îți satisface nevoi, necesități, nu este vorba despre o legătură între doi oameni ci doar despre un profit trecător și despre exploatare.

Pânza de păianjen afectivă a tipului antisocial se țese pe baza a trei scheme profund patologice și dăunătoare:

1.Nu mă interesează nici durerea, nici fericirea ta- reificare afectivă

Egocentrismul antisocialului provine dintr-un stadiu al eului care exclude pe oricine altcineva: sunt singur în lupta cu viața. Antisocialului îi este de ajuns propria persoană, și îi pune pe ceilalți în buzunar, îi poartă cu sine ca pe niște lucruri, neavând nevoie de aprobarea lor. Antisocialului îi lipsește dimensiunea etică a iubirii.

2.Ți-o meriți, cine te pune să fii atât de slab- dispreț, maltratare

Există la indivizii antisociali un anumit delir al omnipotenței care se manifestă după o logică a “totalei dominații” și a aceptării pasive din partea victimei. Dominația totală presupune atât desconsiderarea cât și disprețul adresate celuilalt.

3.Nu am nici o obligație față de tine- iresponsabilitate interpersonală

Pentru antisocial vina și remușcarea nu există, ideea de compromis nu există, cu atât mai puțin conceptul de obligații, mintea lor este impregnată de cel mai crud autoritarism.

Structura psihologică a antisocialului atacă însăși inima iubirii și o pervertește. Nucleul dur se lasă contaminat prin influența unor scheme care îi neagă celuilalt rolul de interlocutor valid și demn de iubire. Încercarea de a întreține o relație sănătoasă cu cineva care este lipsit de empatie, te maltratează și este iresponsabil este una profund stupidă, aproape o formă de sinucidere asistată.

Recomandare- caută ajutor specializat în psihiatrie.

7-TIPUL SCHIZOID SIHASTRU

Să te izolezi afectiv de partener este o formă mai ascunsă de agresiune, este cealaltă față a antiiubirii și este distructivă. Cum să rămâi impasibil în fața lipsei de chef a celuilalt. Indiferența schizoidului este letală pentru că-și are originea într-o profundă detașare esențială: absența emoțiilor nu are alt motiv decât însăși absența. Tipul schizoid este o gaură neagră interpersonală, în care orice dovadă de afecțiune dispare fără urmă. Nu există seducție, exprimări ale tandreții sau tovărășie, ci doar un vid afectiv și nevoia unei idependențe. Ceva se rupe în mintea shizoidului și această ruptură nu îl lasă să perceapă dimensiunea umană a celuilalt. Sihaștri ai iubirii sau analfabeți emoționali, nimeni le poate intra în suflet, nimeni nu poate penetra teritoriul de fier în care s-au izolat. Tipul schizoid se dezice de factorul uman și rămâne prizonier al unui spirit gregar incipient, care nu lasă loc pentru iubire.

Propunerea tipului schizoid este inacceptabilă pentru că se dezice de structura etică a iubirii, necunoscând importanța conceptelor de prietenie și compasiune. Schemele folosite sunt:

1.Autonomia mea nu este negociabilă- cultul libertății

Manifestă o dependență de libertate care este nesănătoasă, este intensă, este nemodelată de rațiune și care se exercită compulsiv în anumite situații. Să pretinzi că dispui de autonomie pe toate planurile este mai mult decât naivitate.. este aroganță.

2.Nu îți înțeleg sentimentele și emoțiile- analfabetism emoțional.

Majoritatea schizoizilor suferă de alexitimie= incapacitatea de a procesa informația emoțională/afectivă, fie ea proprie sau străină.

3.Pot trăi și fără iubirea ta- autosuficiență afectivă

Schizoizii au o indiferență radicală care este profund distructivă pentru un partener ce speră să fie iubit. Motto-ul lor este “mi-e indiferent dacă sunt sau nu cu tine”.

Recomandare-Nu încerca să schimbi un schizoid fără sprijinul și observarea unui specialist.

8-TIPUL LIMITROF INSTABIL

O persoană de acest fel va fi impulsivă, instabilă emoțional, paradoxală, capricioasă, nesigură, autodistructivă și va fi predispusă la dependențe, iar o relație cu o astfel de persoană se desfășoară pe muchie de cuțit. Temperamentul său va fi imprevizibil și exploziv, iar iubirea este mereu la marginea prăpastiei, la limita dintre angoasă și nebunie.

Cele trei scheme folosite sunt:

1.Nu știu nici cine sunt, nici ce vreau-identitate fragmentată

O identitate puternică și bine determinată implică o definire matură a Eului, o imagine clară asupra a cine suntem, încotro se îndreaptă viața noastră și ce loc ocupăm în societate. De cealaltă parte crizele de identitate generează o profundă confuzie asupra rolurilor prezente și viitoare pe care le-ai avea de îndeplinit în viață. Această indeterminare aduce cu sine o iubire dezorientată și înfricoșată de ideea singurătății.

2.Te iubesc și te urăsc-instabilitate emoțională

Una din cauzele psihologice principale ale neregularității emoționale este gândirea dihotomică, sau gândirea în alb și negru. Viziunea tipului limitrof se mișcă între doi poli opuși: totul sau nimic, succes sau eșec, bun sau rău, te iubesc sau te urăsc. Interpretările extreme ale unor fapte care ar putea fi considerate echilibrate produc în ei (subiecții instabili) răspunsuri emoționale dezordonate și aparent capricioase. Subiecții instabili atunci când își amintesc de aspectele pozitive ale partenerilor sunt drăgăstoși, când le rememorează pe cele negative devin distanți și își resping partenerii.

3.Nu pot trăi nici cu tine, nici fără tine-abandon/neîncredere

Un refren din folcorul argentian, din poezia “Vorbe de Iubire”, face un foarte bun rezumat al acestui conflict atracție-repulsie: “Nici cu, nici fără tine/ n-are alinare răul meu/cu tine nu, căci mă omori/fără tine nu, c-am să mor”. Două angoase afective interconectate, care se alimentează reciproc: teama de a iubi, căci ai să mă părăsești, și cea de a te părăsi, căci te iubesc. Limitroful rămâne suspendat în această contradicție vitală, fluctuând de la o extremă la alta, fără să reușească să găsească vreo soluție concretă la problema lui. În acest paradox al iubirii haotice se amestecă trei scheme disfuncționale care operează concomitent: “Sunt slab și vulnerabil” (dependență; incompetență); “Oamenii sunt răi și periculoși” (neîncredere, abuz); “Sunt o fraudă” (eșec/stimă de sine scăzută). Astfel cercul vicios interpersonal prin care se mișcă persoanele limitrof-instabile este extrem de chinuitor, este cercul perfect pentru a te scufunda iar și iar în vidul afectiv existențial.

Recomandare- dacă persoana instabilă ești tu înțeleg cum te simți. Viața îți pare un haos existențial idescifrabil. Experiența singurătății poate fi înfricoșătoare, dacă nu există un “eu însumi” care să se ocupe de ea, dacă nu știu cine sunt și nu am nici un țel în viață. Dacă analizezi cu atenție vei observa că de-a lungul vremii tu ai construit nișa în care te afli… De ce atâta teamă de abandon? Pentru că nu te iubești îndeajuns. De ce atâta teamă de intimitate? Pentru că anticipezi abandonul.

Să-ți definești un Eu bine conturat, să-ți găsești țeluri clare, să înveți să-ți reglezi emoțiile extreme, să-ți rezolvi conflictul cu lipsa de iubire sunt câteva din obiectivele pe care ar trebui să le atingi pentru a accede la o viață afectivă normală. Evident vei avea nevoie de ajutor specializat.

*** text adaptat după cartea “Iubiri Toxice” scrisă de psihologul Walter Riso.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *