Nu căutăm noi “totul”, fiindcă am pierdut “ceva”?


09 Jan 2018

Toate sărutările pe care nu le-am dat și toate sărutările pe care nu le-am primit, zâmbetele care nu ni s-au deschis și atâtea timidități ale iubirilor noastre nu ne-au întărit și nu ne-au pecetluit oare singurătățile? Nu ne-au făcut luptători și exaltați atâtea refuzuri ale vieții? Și când noi înșine ne-am refuzat nu am făcut-o cu mândria și speranța altor triumfuri? Care este începutul singurătăților noastre, dacă nu o iubire care nu a putut să se reverse și care este hrana acestor singurătăți, dacă nu atâtea iubiri închise în noi?

Toată dorința noastră de absolut, de a deveni dumnezei, demoni sau nebuni, toată amețeala în căutarea altor veșnicii și setea după lumi nesfârșite nu s-au născut din atâtea și atâtea surâsuri, îmbrățișări și săruturi neîmpărtășite și necunoscute?

Nu căutăm noi totul, fiindcă am pierdut ceva?

O singură ființă ne-ar fi putut salva din drumul spre nimic. Am pierdut, atâția din noi, individualul, existența, că singurătățile noastre cresc fără rădăcini, asemenea florilor de mare abandonate valurilor. Dar tari sunt singurătățile noastre, hrănite din atâtea iubiri ce nu s-au realizat, pentru a ne susține elanul înspre alte lumi și înspre alte veșnicii.

***extrase din “Cartea Amăgirilor”- autor Emil Cioran, ed. Humanitas

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


5 + 3 =


Trebuie sa ai peste 18 ani pentru a vizita acest site.

Te rugam sa iti confirmi varsta. Echipa www.profadesex.com.