Ce am în comun cu tine… dragul meu copil


11 Jan 2018

…zilele trecute o colegă m-a întrebat, într-o notă destul de peiorativă “hai măi Laura ce e așa de important să faci tu terapie înainte să profesezi ca terapeut?”. Nu i-am răspuns colegei mele, pentru că de ani de zile m-am obișnuit ca noi, consilierii și terapeuții de orientare psihodinamică (psihanalitică, de altfel singurii care parcurgem o analiză personală înainte de a ne așeza în fotoliul de terapeut) să fim atacați în diferite feluri și chipuri de practicienii altor metode. De la Freud încoace (deci de la începuturi) psihanaliza este și preaslăvită și atacată în egală măsură. Totuși, este singura școală care evoluează… dar asta e altă poveste. Nu o să scriu în acest text nici despre valoarea terapiei mele personale, care nu a început deloc ca o obligație profesională, din contră profesia mea actuală este o consecință a căutării mele interioare; nici despre achizițiile personale și profesionale pe care le-am dobândit întinsă pe divan, deci ca pacient (și sper să le dobândesc în continuare….); nu o să-i răspund nici colegei mele prin acest articol. Întrebarea ei m-am decis însă să n-o evit, pentru că m-a făcut să mă gândesc cu drag la aspectele ce eu, și oricare alt consilier și terapeut psihodinamic, le avem în comun cu oamenii care ne intră în cabinet. Așadar cuvintele ce urmează sunt pentru voi… copiii noștri dragi 🙂

Înainte de orice unul din lucrurile pe care noi doi le avem în comun, eu cu tine dragul meu pacient… este faptul că suntem oameni, deci vulnerabili, și suficient de puternici cât să acceptăm asta. Amândoi am dat dovadă de enorme resurse psihologice în momentul când ne-am așezat (sau întins) pe divanul din spațiul analitic. Și eu la fel ca tine știu cum este să ai nevoie de ajutor și să fii preocupat de capacitatea de a oferi ajutor a persoanei cu care te întâlnești. Știu ce înseamnă să te superi dragul meu copil când îmi iau o vacanță, deci luăm o pauză de întâlniri analitice. Știu pentru că și eu m-am supărat pe analista mea când a anulat o ședință, și nu o să uit travaliul dureros al gândurilor ce a urmat acelei anulări. Știu ce înseamnă să te lupți să spui ceea ce este autentic în tine, sau să-ți dai voie să simți ceea ce știi că simți și nu ești dispus s-o recunoști. Știu la rândul meu cum este să simți că ești inhibat de forțe aflate dincolo de accesul sau controlul personal și frustrarea de a te privi cum le pui în act în terapie. Cunosc prea bine și frustrările rezultate din faptul că mult dorita schimbare se produce încet. Cunosc și ce înseamnă să simți cu adevărat progresul și apoi “ca din nimic” să apară regresii care te tulbură. Știu ce înseamnă să plângi și să râzi până la epuizare într-o relație cu altă persoană, relație despre care știi, fără neapărat să poți să recunoști, că o să rămână cea mai autentică și reală relație din viața ta. Știu ce înseamnă să fiu atinsă în mod profund de o altă persoană, știu ce înseamnă să vreau (vrei) să-mi(ți) văd/vezi întunecatele profunzimi și să le luminezi. Știu ce înseamnă să lupți cu tine, și știu ce înseamnă să te bucuri alături de partea care câștigă, în timp ce sfâșiat îți îngropi morții alături de partea care a pierdut. Știu din experiență mea de pacient cum este să fi extrem de tulburat, iar terapeutul să-ți spună “ne oprim”, și să știi că trebuie s-o faci, dar să nu știi cum vei reuși oare să înfrunți singur suferința ta până la următoarea ședință. Am descoperit că în urma unei astfel de ședințe “ceva” în interiorul meu s-a schimbat și, drept consecință, m-am simțit mai bine. Am descoperit de asemenea că oricât de supărată eram, n-am fost vătămată de suferința mea și mi-am revenit. Deci știu dragul meu pacient cum este să fii tu… pentru că și eu mă întind pe divanul meu. Exact ca tine…

Există o serie de avantaje suplimentare pe care terapeuții le au din terapia lor personală. Mai întâi, experiența de a fi fost client este un memento durabil a cum este să stai în scaunul pacientului mai degrabă decât al terapeutului. Deși au trecut mai bine de 20 de ani de când mi-am început terapia personală, încă îmi amintesc cu claritate anxietatea pe care am simțit-o când am ajuns în cabinetul terapeutului, întrebându-mă cum este, dacă mă voi înțelege cu el și dacă va dori să mă ajute. Este o experiență la care încă recurg pentru a-mi reaminti, oricât de familiar ar fi pentru mine să primesc un nou pacient, că pentru el această experiență nu este deloc ceva de rutină și că ar putea avea anxietăți similare celor pe care le-am trăit eu. Apoi terapeuții care au urmat o terapie personală dobândesc abilități bine dezvoltate de acordaj empatic și sensibilitate, în plus s-au dovedit extrem de creativi. Nu în ultimul rând doar terapeuții care au parcurs o terapie personală întinsă pe ani, sau sunt în cursul uneia, pot lucra corect cu transferul și în special contratransferul….În calitate de formator de psihologi clinicieni am avut ocazia să lucrez și cu practicieni care au terapie personală dar și cu practicieni fără această terapie, și am observat că există o diferență reală între ei. Cei care nu au parcurs o analiză personală au tendința de a fi mai anxioși în privința faptului că pacienții lor ar putea fi vătămați dacă devin foarte tulburați în timpul ședinței. Drept rezultat, ei sunt reținuți în facilitarea unor experiențe puternice pentru clienții lor din cauza propriei anxietăți sau sentimente de vinovăție. Cei care au urmat o terapie știu din propria experiență că se poate supraviețui emoțiilor puternice și destabilizatoare și că, mai mult, ele pot conduce la schimbare. Așadar, ei sunt deseori mai puțin înspăimântați de experimentarea de către pacienții lor a unor emoții puternice și se simt mai încrezători în a le conține, mai mult sunt formați să le conțină. Psihologii care au o analiză personală dezvoltă o abilitate de a fi conectați cu cele mai profunde nevoie și sentimente ale pacienților lor, abilitate ce merge dincolo de nivelurile obișnuite ale acordajului empatic”– Susan Howard, psihanalist.

#Psihoterapie și Consiliere Psihodinamică (individuală sau de grup) la Comunitatea Amor Fati-Cabinet Individual de Psihologie.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


1 + 9 =