Conflictele noastre interioare (Karen Horney)


02 May 2018

“Fie-mi permis să încep prin a spune că nu există nevrotic care să nu aibă conflicte. A trăi conflictele în cunoștință de cauză, deși poate fi dureros (este dureros), are un avantaj inestimabil, acela de a câștiga mai multă libertate interioară și putere reală, acela de a deveni conducătorul vieții tale, nu doar o marionetă” (Karen Horney, Conflictele noastre interioare)

Karen Horney a fost un psihanalist german care a practicat mai mult în Statele Unite. Teoriile ei pun sub semnul întrebării unele opinii tradiționale freudiene. La Karen Horney forța motivațională principală care stă la baza dezvoltării personalității nu este nici nevoia sexuală, nici agresivitatea, ci nevoia de securitatea, autoarea având o viziune mai optimistă asupra naturii umane. Karen Horney situându-se pe o poziție contrară celei a lui Freud, recunoaște capacitatea omului de a-și rezolva propriile conflicte, definindu-și concepția ca fiind constructivistă, motivând că ea ne permite să atacăm şi să rezolvăm disperarea nevrotică.

Credința că există un conflict fundamental în personalitatea umană este veche și joacă un rol proeminent în diferite religii și filosofii. Puterile luminii și întunericului, ale lui Dumnezeu și ale diavolului, ale binelui și răului sunt unele din modurile în care această credință și-a găsit expresia. În psihologia modernă Freud, în această privință ca și în multe altele, a făcut muncă de pionerat. Prima sa ipoteză a fost că conflictul fundamental este cel dintre impulsiile noastre instictuale, cu oarba lor incitare la satisfacție și mediul prohibitive: familia și societatea. Mediul prohibitiv este interiorizat la o vârstă timpurie și apare deci ca un Supraeu prohibitiv. (…) În pofida faptului că eu consider conflictul fundamental mai dezagregant decât o făcea Freud, concepția mea privind posibilitatea unei soluții finale este mai pozitivă decât a lui. Potrivit lui Freud conflictul fundamental este universal și, în principiu, nu poate fi rezolvat: tot ceea ce se poate face este să ajungi la un mai bun compromis, sau la un mai bun control. Potrivit concepției mele, conflictul nevrotic fundamental nu apare în mod necesar în prim-plan, iar dacă apare este posibilă o rezolvare, cu condiția ca suferindul să fie dispus să își asume efortul considerabil și privațiunea de rigoare. Această deosebire nu este o chestiune de optimism sau de pesimism, ci rezultă în mod inevitabil din premisele noastre. (…) Procedând acum la dezvoltarea propriei mele poziții, voi spune că prin conflictul fundamental al nevroticului înțeleg atitudinile eselțiamente contradictorii pe care el le-a dobândit față de alte persoane” (Karen Horney)

După părerea autoarei, din punct de vedere genetic, conflictele îşi au originea în sentimentul de insecuritatea pe care l-a numit “anxietate fundamentală”. Acest sentiment este întreţinut de perceperea lumii de către copil ca fiindu-i ostilă.

O gamă largă de factori potrivnici din mediu pot să producă această insecuritate la copil: dominația directă sau indirectă, indiferența, comportamentul straniu, lipsa de considerație pentru trebuințele individuale ale copilului, lipsa de călăuzire reală, atitudini înjositoare, prea multă admirație, sau, dimpotrivă, lipsa de căldură demnă de încredere, responsabilitatea prea mare sau prea mică, hiperprotecția, izolarea de ceilalți copii, nedreptatea, discriminarea, promisiuni neținute, etc. (…) Hărțuit de aceste condiții perturbatoare, copilul tatonează căile de a se menține pe linia de plutire, căi de a face față acestei lumi amenințătoare. În pofida propriei sale neputințe și a temerilor sale, în mod inconștient el inventează tactici de înfruntare a forțelor specifice care operează în mediul său. Procedând astfel, el dezvoltă nu numai strategii ad-hoc, ci și trăsături de caracter durabile, care devin parte a personalității sale; le-am numit “tendințe nevrotice”(Karen Horney).

Practic pe fondul unei ambianţe tensionate, copilul îşi va dezvolta “strategii de întâmpinare”, fiecare dintre ele antrenând un pattern specific de conduite şi sentimente.

Horney a conceptualizat inițial zece trebuințe (nevoi) nevrotice, pe care le-a considerat soluții iraționale la problemele individului. Acestea sunt: nevoia de afecțiune și aprobare; nevoia de un partener dominant; nevoia de limite și constrângeri; nevoia de putere; nevoia de exploatare ( a altora); nevoia de prestigiu; nevoia de a fi admirat; nevoia de realizare (ambiția); nevoia de auto-suficiență și independență; nevoia de perfecțiune. Horney subliniază faptul că toți oamenii posedă aceste trebuințe într-o anumită măsură și ele nu au un caracter nevrotic dacă apar episodic. Ceea ce le face nevrotice este tendința compulsivă și puternică de a le satisface, ca unic mijloc de eliberare de anxietate de bază. În acest caz, satisfacerea lor nu va duce la obținerea securității psihologice, ci doar la eliberarea de disconfortul pe care îl provoacă trăirea anxietății.

Mai târziu autoarea a grupat aceste tendințe în trei mari categorii de exprimare, practic Horney a identificat trei patterne principale: – orientarea spre oameni (moving to); – orientarea împotriva oamenilor (moving against); – îndepărtarea de oameni (moving away). Aceste trei direcții au fost numite de psihanalistă tendințe nevrotice bazale (reprezintă structuri de comportamente și atitudini față de sine și față de ceilalți), sunt mecanisme proiective elaborate și au un caracter compulsiv (individul nevrotic se simte constrâns să acționeze în acord cu ele). Fiecare tendință nevrotică generează un anumit tip de comportament (personalitate).

  1. Tipul complezent (se îndreaptă spre ceilalți);
  2. Tipul agresiv (luptă contra celorlalți);
  3. Tipul detașat (se retrage din calea celorlalți).

A-Tipul complezent (șters). Este caracterizat printr-o puternică și performantă nevoie de afecțiune și aprobare: nevoia de a fi iubit, dorit, protejat, trebuința ca ceilalți să aibă nevoie de el. De regulă acești subiecți își îndreaptă aceste nevoi asupra tuturor oamenilor, dar au tendința de a se atașa în mod special de o persoană (prieten sau partener de – viață) care va lua conducerea vieții lor, protejându-i și conducându-le acțiunile. Comportamentul indivizilor complezenți apare în ochii celorlalți ca fiind generos, plin de considerație, lipsit de egoism și plin apreciere în relațiile cu ceilalți. Sunt concilianți, subordonându-și nevoile celorlalți, nu sunt asertivi, critici și nici revendicativi și vor face totdeauna ceea ce doresc ceilalți pentru a le câștiga afecțiunea. Complezenții dau dovadă de atitudine de neajutorare și slăbiciune pe care nu o maschează și manifestă un permanent sentiment de inferioritate fiind excesiv de dependenți față de ceilalți. Au mereu nevoie de aprobare și dragoste și îi îngrozește orice semn de respingere. Sursa acestui comportament este ostilitatea reprimată.

În cazul în care se mișcă înspre oameni, el acceptă propria neputință și, în pofida înstrăinării și temerilor, caută să câștige afecțiunea celorlalți și să se bizuie pe ei. Numai în felul acesta se poate simți în siguranță cu ei. Dacă în familie există părți aflate în discordie, individul se va atașa persoanei celei mai puternice sau grupului cel mai puternic. Conformându-se lor, el dobândește sentimentul apartenenței și sprijinului, care îl fac să se simtă mai puțin slab și izolat”(Karen Horney).

B-Personalitatea agresivă (direcționată împotriva celorlalți)-Comportamentul lor reprezintă opusul comportamentului tipului complezent. Sunt oameni care consideră că trăiesc într-o lume ostilă unde doar cei mai dotați și mai competitivi supraviețuiesc.Văd lumea ca pe o junglă unde forța, supremația și ferocitatea sunt valori supreme. Deși motivația lor este aceeași (reducerea anxietății de bază) acești subiecți nu-și arată niciodată teama de a fi respinși, ei acționează într-o manieră dominatoare, fără să țină seama de dorințele celorlalți. Pentru a câștiga controlul și supremația asupra altora ei se străduiesc să obțină performanțe foarte înalte căutând să exceleze în tot ceea ce fac pentru a obține recunoaștere din partea celorlalți (puterea și superioritatea trebuie să le fie recunoscută de ceilalți).

În cazul în care se mișcă împotriva oamenilor, individul acceptă să ia drept reală ostilitatea din jurul său și se decide, conștient sau incoștient, să lupte. În mod implicit se îndoiește de sentimentele și intențiile semenilor față de el. Este un rebel prin definiție. Dorește să fie cel mai tare și să învingă, în parte pentru propria protecție dar și din răzbunare” (Karen Horney).

C-Personalitatea detașată (fuge de oameni)– Acești indivizi caută permanent să mențină o anumită distanță față de ceilalți, nu urăsc, nu iubesc, nu cooperează cu ceilalți. Pentru a obține acest grad de detașare, ei se străduiesc să-și devină suficienți lor înșiși, se bazează doar pe forțele și resursele proprii. Nevoia exagerată de independență îi face hipersensibili la orice încercare de a fi influențați, obligați, constrânși. Personalitățile detașate își reprimă orice sentimente față de ceilalți, mai ales dragostea și ura. Datorită tendinței de a-și suprima emoțiile, personalitățile detașate pun un accent exagerat pe valoarea inteligenței, logicii, rațiunii.

“În cazul în care se îndepărtează de oameni, nu dorește nici să aparțină grupului, nici să lupte, ci să se țină deoparte. Simte că nu are multe în comun cu ei, că ei nu-l înțeleg cu nici un chip. Își construiește o lume a sa, cu natura, cu cărțile, cu păpușile cu visele sale” (Karen Horney).

Karen Horney arată că la nevrotic, unul dintre cele trei tipuri este dominant, celelalte fiind latente. Orice tentativă a vreunui mod non-dominant de personalitate, de a se exprima în exterior produce persoanei conflicte puternice. Conflictul este definit ca fiind incompatibilitatea bazală dintre cele trei tendințe (în raport cu ceilalți oameni), iar acest conflict stă la baza tulburării nevrotice. Horney arată că la toți oamenii se manifestă conflicte între cele trei tendințe de bază, dar deosebirea dintre personalitatea normală și cea nevrotică constă în intensitatea respectivului conflict, conflictul fiind mai puternic la nevrotici. La subiecții normali toate cele trei tendințe pot să fie exprimate. Cu alte cuvinte, omul poate fi uneori agresiv, alteori complezent sau detașat. Cele trei tendințe nu se exclud reciproc la un subiect normal. Acesta nu lupta cu el însuși pentru a-și refula tendințe non-dominante. O altă diferență dintre subiectul nevrotic și cel normal constă în flexibilitatea comportamentului: nevroticul este rigid, declanșând același tip de mecanisme adaptative indiferent dacă sunt sau nu adecvate situației. Persoana normală este mai flexibilă, adaptându-și comportamentul la împrejurări.

Din punct de vedere al omului normal, nu există motive pentru care cele trei atitudini să se excludă reciproc. Cele trei atitudini fundamentale pot fi complementare, alcătuind un tot armonios. Dacă una din ele predomină, aceasta pur și simplu arată o supradezvoltare într-o direcție dată. În nevroză însă există mai multe cauze pentru care aceste atitudini sunt ireconciliabile. Nevroticul nu este flexibil; el este impulsionat din interior să se conformeze, să lupte, să stea retras, indiferent dacă actul său este adecvat într-o circumstanță dată, el intrând în panică dacă se comportă altfel. De aceea, atunci când toate cele trei atitudini sunt prezente într-o proporție apreciabilă, nu se poate să nu fie prins într-un conflict serios. Un alt factor care amplifică în mod considerabil anvergura conflictului, este că atitudinile nu rămân restrânse la domeniul relațiilor umane, ci cuprind treptat întreaga personalitate, așa cum o tumoare malignă cuprinde întregul țesut organic. Ele sfârșesc prin a asalta nu numai relația individului cu semenii, ci și relația cu sine și cu viața în general (Karen Horney).

***cartea “Conflictele noastre interioare”, autor Karen Horney este disponibilă AICI

***sursă foto- unsplash.com

#Psihoterapie și Consiliere Psihodinamică (individuală sau de grup) la Comunitatea Amor Fati-Cabinet Individual de Psihologie. Programări la 0724.914.449

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


3 + 6 =


Trebuie sa ai peste 18 ani pentru a vizita acest site.

Te rugam sa iti confirmi varsta. Echipa www.profadesex.com.