Anihilarea prin ghilotina așteptărilor


08 Jun 2018

Bărbații se tem că femeile pot râde de ei, femeile se tem că bărbații le pot omorî” (Povestea Slujitoarei)

Nu ești suficient de atrăgătoare; nu ești suficient de deșteaptă; nu vrei să-mi îndeplinești dorințele, înseamnă că ești rea; nu ești atentă cu mine, și cu nevoile mele; nu ești în stare să te îmbraci provocator seara când ajung acasă și să mă întâmpini cu o cină romantică (se pare că nu mai contează faptul că femeia s-a ocupat de cei doi copilași de exemplu, și a făcut și casa lună)

Aud prea des femei care ajung să se învinovățească, și să se consideră defecte ca urmare a reproșurilor partenerilor. Trăim încă într-o societate în care, în mentalul colectiv, are întâietate ideea că bărbatul trebuie satisfăcut cu orice preț, chiar cu prețul renunțării la sine, mă rog la tine. Desigur este valabilă și viceversa… nu îmi oferi iubire, nu îmi dai atenție, mă neglijezi, preferi să stai cu băieții decât cu mine, înseamnă că nu mă mai iubești, ș.a.m.d

Partenerii/ partenerele care nu reușesc să dea dovadă de vitalitatea la care se așteaptă soțiile/soții lor, sau la care au învățat să se aștepte sau/și să o ceară de la ei înșiși, încep să fie catalogați ca răi, depresivi, defecți, incompleți… atât de des încât ajung să se confunde și să se definească cu aceste etichete.

Privind din afară (susținuți și de negare) ne vine să spunem “n-are cum” să se întâmple scenariul acesta. Poate în curtea vecinului dar niciodată în curtea mea. Privind însă mai atent, din perspectiva unui specialist în sănătatea mentală, spun răstit că ARE CUM, și că aud destul de des în cabinet voci tot mai în șoapte ale unor personalități care se sting sub povara “așteptărilor”, identități care se pierd sub ghilotina unor idealuri greșite impuse social. Și deși nu excludem bărbații ca victime ale acestui fenomen, mie personal mi-a fost dat până acum să văd mai multe femei suferinde. Femei care nu reușesc să se audă vorbindu-le partenerilor lor, și care într-un final, devin incapabile să-și mențină convingerile și sentimentele personale și alunecă, în schimb, în îndoiala de sine în privința legimității trăirilor lor personale. Astfel, femeile care nu pot să comunice eficient cu partenerii lor (de cele mai multe ori sugerează că din cauză că partenerul nu vrea să audă) se refugiază în tăcere, de fapt vorbesc din ce în ce mai puțin și-și subminează propriile afirmații cu expresii de genul “nu știu” sau “nu mai sunt sigură”.

Ca să împiedice ruperea de-a binelea a căsniciilor sau relațiilor lor vătămate, aceste femei încearcă să se conformeze unui “ideal de feminitate” în care spun ceea ce cred că ar vrea să audă partenerul lor, și astfel devin false chiar și în interacțiunile intime, dizolvându-se pur și simplu ca oameni. În fapt aceste femei își asumă o negare de sine masivă, ca parte a căutării intimității. De fapt, relațiile care au succes sunt, de obicei, parteneriate, în care puterea o dețin ambii parteneri”- Andrew Solomon (Demonul Amiezii)

***sursă foto- unsplash.com

#Psihoterapie și Consiliere Psihodinamică (individuală sau de grup) la Comunitatea Amor Fati-Cabinet Individual de Psihologie. Programări la 0724.914.449

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


4 + 6 =